425,743 matches
-
Explicația ar putea consta în faptul că fiind la mijloc niște preferințe de lectură, am eliminat spontan tocmai literatura de care m-am ocupat din obligație. O obligație liber asumată, e drept, dar nu mai puțin constrîngătoare. Iar preferințele sînt forma noastră maximă de libertate în materie de gust. Al doilea lucru este tot o absență: a cărților de poezie. Nici Emily Dickinson, nici Arghezi n-au intrat pe listă. Iar Odiseea n-am citit-o niciodată ca poezie. Al treilea
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
de orgolii, de îndoieli, de reușite, de insatisfacții, încît confruntarea cu celălalt - de ce nu firească nu numai la modeștii sau ratații artei, ci și la marii infatuați, siguri pe ei - să se consume în atare ton ultimativ? Dacă nu e formă bine deghizată de histrionism sau de farsă burlescă în genul celei practicate, cu declarat sadism, de avangardiștii începutului de secol XX, atunci astfel de comportament cade sub incidență psihiatrică. Ceea ce, să recunoaștem, nu e din cale-afară de alarmant în cazul
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
se întinde pînă la momentul dispariției sale, imaginea artistului este departe de a fi una completă, iar coordonatele unei opere atît de complexe sunt și ele sugerate cu o anumită ezitare. Artist cu o mare libertate în relația sa cu forma și cu expresia, cu o disponibilitate egală în ceea ce privește manipularea convențiilor figurative și a celor abstract-decorative, riguros ca un geometru și expansiv ca o deflagrație în plină manifestare, Alin Gheorghiu nu este niciodată captiv într-o singură formă, oricît ar glosa
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
relația sa cu forma și cu expresia, cu o disponibilitate egală în ceea ce privește manipularea convențiilor figurative și a celor abstract-decorative, riguros ca un geometru și expansiv ca o deflagrație în plină manifestare, Alin Gheorghiu nu este niciodată captiv într-o singură formă, oricît ar glosa pe marginea ei, ci întotdeauna instalat în interiorul unor mari obsesii care depășesc cu mult suma reprezentărilor concrete ale acestora. într-un mod inexplicabil și bizar, recenta expoziție de la Muzeul de Artă induce o falsă perspectivă asupra picturii
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
glosele plastice pe marginea lui Arcimboldo el ia în stăpînire o lume deja organizată cromatic și formal. Dar comportamentul său artistic nu suferă nici o modificare de fond. în Grădini pictorul experimenta deja, în abstract, tehnica apropierii de Arcimboldo, cum în formele arcimboldești de astăzi el oferă o nouă variantă de lectură pentru propriile-i Grădini. Capacitatea sa de a pune în același plan analiza și sinteza, de a privi simultan de aproape și de departe, este nu numai neschimbată, ci și
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
la Arcimboldo conștiința unui univers solidar și coerent, al cărui reper major este chiar viziunea antropocentristă, chipul uman ca imagine coagulatoare a lumii, dar și ca reflex al asemănării divine. Prefigurările baroce se regăsesc în voluptatea inventarierii, în lăcomia descrierii formelor și în abia stăpînita expansiune de linii și de accente cromatice. însă performanța sa nu stă nici în generozitatea memoriei și nici în capacitatea prefigurării. Ea se regăsește, în primul rînd, în reflexivitatea sa analitică. Nu ,,alegorii manieriste relativ simple
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
Apa, Pămîntul sunt resuscitate și puse în succesiunea temporală a celor patru anotimpuri: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Genul lor proxim este chipul uman, portretul, garanție clasico-renascentistă a unității și a desăvîrșirii. Elementele sunt sugerate prin însumarea unei infinități de forme, de repere finite care le poartă substanța și le exprimă atributele. Apa aglutinează formele de viață specifice - pești, plante, crustacee etc.-, Focul este reprezentat prin recuzită și flacără, el fiind atît element în sine cît și spațiu de conversiune în
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
Vara, Toamna și Iarna. Genul lor proxim este chipul uman, portretul, garanție clasico-renascentistă a unității și a desăvîrșirii. Elementele sunt sugerate prin însumarea unei infinități de forme, de repere finite care le poartă substanța și le exprimă atributele. Apa aglutinează formele de viață specifice - pești, plante, crustacee etc.-, Focul este reprezentat prin recuzită și flacără, el fiind atît element în sine cît și spațiu de conversiune în care celelalte elemente se întîlnesc și se sublimează. în imaginea lui intră, deopotrivă, mineralul
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
univers imagistic este, astfel, o demonstrație privind natura convențională a informației vizuale, dar și o denunțare a instabilității și a iluziei percepțiilor. Portretele, sume de imagini reductibile, restituie individul regnului, elementul categoriei și devin noțiuni care transcend cadrul particular al formelor, fie ele vegetale, animale sau minerale. Imaginarul arcimboldesc ajunge, în felul acesta, o friză de concepte plastice, mărturie a unei vocații integratoare, dar și o formă de a sancționa labilitatea privirii. Pentru că imaginea, așa cum o percepem noi, este un permanent
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
reductibile, restituie individul regnului, elementul categoriei și devin noțiuni care transcend cadrul particular al formelor, fie ele vegetale, animale sau minerale. Imaginarul arcimboldesc ajunge, în felul acesta, o friză de concepte plastice, mărturie a unei vocații integratoare, dar și o formă de a sancționa labilitatea privirii. Pentru că imaginea, așa cum o percepem noi, este un permanent joc al relativităților, oscilație perpetuă între parte și întreg. în funcție de distanță și de interes, fondul și obiectul percepției sunt în permanentă mișcare. Limbajul este evaluat implicit
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
este un permanent joc al relativităților, oscilație perpetuă între parte și întreg. în funcție de distanță și de interes, fondul și obiectul percepției sunt în permanentă mișcare. Limbajul este evaluat implicit ca un șir nesfîrșit de reformulări, de reinvestiri și de reconsiderări. Formele însele, în ansamblu și în detaliu, nu sunt decît capcane optice și semantice pe care Arcimboldo le întinde privitorului spre a-i dezvălui precaritatea certitudinilor și a-i flata stereotipiile experienței. Iar contemporanii i-au înțeles provocarea cu o remarcabilă
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
deconspiră faptul că în spatele întregului eșafodaj ceremonial, conceptual și lingvistic se găsește, în deplinătatea sa, Pictorul. Urmărind o schemă simplă și, inevitabil, simplificatoare, ar putea fi sugerate trei momente ale intervenției în imaginarul arcimboldesc și în mecanismul intim al construcției formelor sale plastice. Ele sunt: 1. denarativizarea, 2. disoluția și 3. abstractizarea. în prima etapă, Ion Gheorghiu suprimă identitatea formelor integrate în portretele lui Arcimboldo; pești, animale, păsări, obiecte de recuzită și tot ceea ce înseamnă imagine descifrabilă se transformă în pete
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
simplă și, inevitabil, simplificatoare, ar putea fi sugerate trei momente ale intervenției în imaginarul arcimboldesc și în mecanismul intim al construcției formelor sale plastice. Ele sunt: 1. denarativizarea, 2. disoluția și 3. abstractizarea. în prima etapă, Ion Gheorghiu suprimă identitatea formelor integrate în portretele lui Arcimboldo; pești, animale, păsări, obiecte de recuzită și tot ceea ce înseamnă imagine descifrabilă se transformă în pete și în accente cromatice. Fără ca imaginea să sufere perturbări în ansamblul ei, percepția este astfel simplificată prin eliminarea fluctuației
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
redescoperă Grădinile. Conversația cu Arcimboldo sfîrșește prin a fi o conversație cu sine însuși, o competiție acerbă cu propria sa capacitate de a absorbi și reformula realul, indiferent dacă el este unul amorf și aleatoriu sau unul deja organizat în forme culturale. Iar Arcimboldo este restituit, finalmente, nu doar picturii pur și simplu, ci și unui stadiu placentar al imaginii. Asemenea organismelor care se reintegrează în lumea elementară prin desfacerea lor în entitățile constitutive. De la acest nivel, Arcimboldo se poate naște
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
entitățile constitutive. De la acest nivel, Arcimboldo se poate naște din nou. Privită în succesiunea celor trei etape, expoziția lui Ion Gheorghiu este o veritabilă lecție de anatomie a imaginii, o implicare a privitorului în cele mai gingașe momente ale întrupării formei artistice; autoportretul în mișcare al unui remarcabil artist. P.S. Recursul la expoziția în jurul lui Arcimboldo este recursul la logica unei expuneri și la coerența gîndirii plastice a unui autor exemplar. Ceea ce expoziția de acum zece ani reușea să facă, iar
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
să facă, iar cea de acum nici nu-și propune, este tocmai această trecere subtilă și profundă de la organizarea prealabilă, mai mult sau mai puțin obiectivă, către organizarea proprie a pictorului. Arcimboldo nu este aici doar un episod cultural, ci forma generatoare însăși care poate să fie orice din orizontul moștenit. Tot așa cum de la Arcimboldo se ajunge din nou la Grădini, și de la realitatea brută, de la un peisaj sau de la un sit urban, se ajunge la aceeași reverie cromatică infinită și
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
de la un peisaj sau de la un sit urban, se ajunge la aceeași reverie cromatică infinită și inepuizabilă. Esența picturii lui Alin Gheorghiu nu trebuie căutată în episoade statice și în construcții mai mult sau mai puțin repetitive, ci în dinamica formelor și în mecanismul trecerii de la o realitate la alta. Cînd această imagine se va regăsi explicit într-o expoziție cuprinzătoare, atunci vom avea cu adevărat o retrospectivă Alin Gheorghiu.
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
în măsură să confere prea mult entuziasm celor care, de voie, de nevoie, au rămas pe baricade. De atunci, publicistica lui Mircea Mihăieș s-a orientat mai apăsat spre zona cu impact sporit a comentariului politic, e drept, într-o formă hibridă care datorează încă foarte mult calității de literat a autorului. Savuroasele articole din Contrafort-ul „României literare" sînt, de cele mai multe ori, niște pamflete de cea mai pură esență literară, la adresa clasei politice care a reușit performanța să transforme, pentru
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
într-o arhitectură dificilă și pentru audiție (și pentru interpretare, desigur...). între aceste pagini, o undă primăvăratică de vis traversat de adierile transparente ale tristeții, Fantezia de Mozart a fost ceea ce probabil își dorea și compozitorul, proiectând altceva decât o formă consacrată de rigorile clasice; o trecere fugară prin lumea de interferențe care alcătuia mirajul libertății sperate de artist. Toma Popovici are un mod foarte personal de a se adresa publicului, punând pe plan principal rezultatul propriilor căutări ca expresie, formă
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
formă consacrată de rigorile clasice; o trecere fugară prin lumea de interferențe care alcătuia mirajul libertății sperate de artist. Toma Popovici are un mod foarte personal de a se adresa publicului, punând pe plan principal rezultatul propriilor căutări ca expresie, formă și cultură a sunetului. Muzica nu-i este indiferentă, nu o situează undeva, în domeniul abstract al carierei. Descifrezi la el un fel de a nu dori neapărat să placă, ci, mai degrabă, să te invite a-l urma pe
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
Curtea-veche, poeziile dlui Ion Pop și îndeosebi interviul acordat de compozitorul și muzicologul Cornel Țăranu, mare iubitor de poezie, altminteri, dnei Petreu. "Ce iaște muzica?" întreabă dna Petreu în stilul lui Marius Chicoș Rostogan. Răspunde dl Țăranu: "Muzica iaște acea formă de magie în care fachirul cîntă din fluier și șarpele se ridică dintr-un borcan misterios." Și totuși ziarele Cum la început de an nu se întîmplă mai nimic, ziarele trăiesc din retrospective și din fapte diverse. Astfel că în locul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
se poartă cu Puterea cu mănuși de catifea. X Televiziunea publică și radioul plătit din buzunarele contribuabililor par a nu înțelege că ele nu sînt o afacere politică în contul acestor bani, ci că au datoria să informeze, fără nici o formă de partizanat, opinia publică. Că au, totodată, datoria să dea și opoziției prilejul de a-și spune pe larg punctul de vedere. Cronicarului i se pare inadmisibil ca opoziția democratică să ajungă să susțină un post de televiziune precum defunctul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
ziare centrale, spre cinstea lor, au avut o atitudine fără echivoc cînd postului de televiziune OTV i s-a retras licența. De altfel, în nenumărate împrejurări ale anului trecut analiștii politici au constatat că presa scrisă e cea mai consistentă formă de manifestare a opoziției în România. Asta pînă cînd președintele Iliescu a început să retrimită legile înapoi în Parlament, refuzînd să le promulge. Dar să nu uităm că tot în presa scrisă a apărut pentru prima oară sintagma că cel
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
cu aceea retro a postmodernilor: deosebirea este că ea n-are conștiința că trăiește ca un parazit pe tulpina unui mod anterior de a scrie. 6. Literatura (pur și simplu) plicticoasă. Mai greu de definit, este și cea mai răspîndită formă de literatură proastă. E plictisitoare din pricini foarte diferite: fiindcă vrea mai mult decît poate, fiindcă ține cu tot dinadinsul să ne epateze, fiindcă pune carul (tehnica) înaintea boilor (conținutul), fiindcă se face că spune ceva, fiindcă bate cîmpii (fără
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
nu se schimbă, dar situațiile se schimbă, deoarece putem căpăta ce nu se putea face Înainte. Așa se Întâmplă și cu limbile care iau aspecte diferite treptat sau abrupt cu rezultate absolut noi. Când Încerc să păstrez limba noastră În formele ei normale, nu Înseamnă că Încerc să opresc evoluția naturală. Doresc să mă complac cu ce ne-au lăsat strămoșii noștri, deoarece limba românească este una din cele mai plastice și mai fluide graiuri pentru a face o poezie superbă
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]