623 matches
-
spune că "natural-istoric" ea aparține "lumii vieții", așa cum aparține și cea dintâi formalizare. Toate aceste probleme introductive în discuția despre reformalizarea logos-ului vizează, deocamdată, aspectul formal al judicativului. Fără îndoială, aspectul alethic este și el recondiționat prin a doua formalizare a logos-ului, fără a se trece dincolo de limitele constitutivității judicative. "Poziția" timp, de exemplu, cu câteva rosturi ontologice evidente în cazul primei formalizări a logos-ului, este, acum, aproape desființată. De asemenea, în multe cazuri de analiză logică, "este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deocamdată, aspectul formal al judicativului. Fără îndoială, aspectul alethic este și el recondiționat prin a doua formalizare a logos-ului, fără a se trece dincolo de limitele constitutivității judicative. "Poziția" timp, de exemplu, cu câteva rosturi ontologice evidente în cazul primei formalizări a logos-ului, este, acum, aproape desființată. De asemenea, în multe cazuri de analiză logică, "este" nu mai contează decât ca o relicvă a vechii logici și a structurii predicative a "propoziției categorice" (judecății de predicație); angajamentele ontologice ale "expresiilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timporizare, fapt care îl expune interpretărilor non-ontologice în sens semantic (sintactic, el rămâne "ceva"). Și atunci, ce sens ar mai putea căpăta, în acest nou orizont de constituire judicativă, ființarea, ființa ființării, ființa, obiectualități pline de sens în orizontul primei formalizări, evidențiate de reducția judicativă? Către un răspuns ne îndreptăm acum. În orice caz, de-ontologizarea lui "este" ar putea veni din faptul că reformalizarea logos-ului provoacă mutații veritabile în privința tuturor actelor de timporizare judicativă ale timpului, elementul "logic" pereche al
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în-ființare? La o primă vedere, tocmai aspectul alethic al judecății, adică verbul și timpul în legătura lor semnificativă prin raportare la adevăr, a suportat această relocare. În fapt, suspendarea operațiilor timporizatoare a atins valoarea de adevăr, exprimată, potrivit convențiilor primei formalizări a logos-ului, prin aspectul alethic în sinteza sa, și legată în mod necesar de "ceva ce este": "fapt", "lucru", "obiect", "stare de lucruri", "lume". Nefiind dată ca ceva inerent structurii formale a judecății (propoziției), așa cum se va întâmpla în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevăr "tehnică", dependentă de anumite reguli formale, puse la punct de "principiul compoziționalității limbajului" ori prin alte principii, fără o relație directă cu "faptele", "lucrurile", "obiectele", "stările de lucruri", "lumea", "lumile", cu "este", adică; și, desigur, cu timpul. Pentru prima formalizare a logos-ului, valoarea de adăvăr apărea ca un "obiect" sintetic, posibil prin timporizarea verbului (sau prin "verbalizarea" timpului). De altfel, valoarea de adevăr nu poate fi ceva nu poate avea vreun sens în afara verbului și a timpului și a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aspectul alethic, știut fiind că o anulare a sa ar provoca restrângerea competențelor judicativului constitutiv, poate chiar slăbirea autorității dictaturii judicativului? Celălalt aspect, formal, ar putea susține singur judicativul; totuși, dictatura judicativului, așa cum ea s-a ivit prin cea dintâi formalizare a logos-ului, adună cele două aspecte într-o unitate ființială și funcțională, care dictează reguli discursului (faptului de a gândi, faptului de a rosti și făptuirii înseși). Ceea ce înseamnă că retragerea unuia dintre cele două aspecte poate atrage dispariția
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
completăm cu mijloace judicative, altminteri, obiectul fiind rostit (adică atras de logos), este și cunoscut; oricum, calea către obiect, susține el, nu mai este "logică", ci, așa cum arătam și mai sus, mistică;211 nu mai este judicativ-constitutivă (în sensul primei formalizări a logos-ului), am putea completa, ci poate fi non-judicativă, dar nu direct, ci prin mijlocirea judicativului regulativ. Nu doar actul gândirii și cel al rostirii au intrat în această mișcare de reformalizare a logos-ului (de fapt, a aspectul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului? A fost mutat adevărul fie el înțeles puțin altfel decât înainte (coerență, nu corespondență ca atare) pe un alt suport decât judecata, înțeleasă ca formă logică? Desigur, nu! A fost recuperat ceva din logos-ul ne-formal, activ anterior formalizării sale prin constituirea logicii? Și la această întrebare s-ar putea răspunde cu nu. Fără îndoială, granițele judicativului au fost forțate și acum; unele dintre sensurile non-judicative ale acestui eveniment au fost evocate mai devreme. Poate cele mai semnificative în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un fel de substrat, apoi vine semnul complex, propoziția despre ea. Desigur, nu este vorba aici cum nu este în nici o aplicație sau interpretare a logicii noi despre funcții predicative la propriu, adică întocmai celor proprii logicii clasice sau primei formalizări a logos-ului, dar nici despre cu totul altceva nu poate fi vorba, atâta vreme cât "a se spune despre", relația fundamentală în enunțul lui Wittgenstein, este una propriu-zis predicativă (prin urmare, judicativă). Din această cauză, aspectul formal al judicativului se regăsește
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însăși totuși, este în el însuși doar "lucrul" din "starea de lucruri" -, nu reprezintă, în acest joc al predicării simbolice, decât tot o formă logică (sau cel puțin ceva identic acesteia). Pentru a rezolva astfel de probleme, la care conduce formalizarea excesivă a limbajului, Russell construiește teoria tipurilor, iar mai târziu, în alte condiții epistemologice, Tarski pune la punct teoria despre nivelurile limbajului, avansând astfel o opinie valabilă asupra chestiunilor privind adevărul-corespundență, elementul cel mai solicitat, semantic, din perspectiva fenomenului reformalizării
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
semantica semnelor ("simbolurilor"), aspectul alethic al acestora etc. Oricum, întreaga evoluție a cercetărilor de logică și filosofie din orizontul logos-ului reformalizat se află sub semnul a două principii, ele însele cu o anumită tradiție în orizontul judicativ al primei formalizări a logos-ului: a) principiul experimentului, după care orice entitate introdusă într-un discurs trebuie să fie întemeiată și să se afle sub control intersubiectiv; acest principiu este compatibil cu principiul experienței, nespecific reformalizării logos-ului, dar semnificativ în unele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
regulativității temporale capătă prezență în unele gânduri, rostiri, făptuiri omenești și că, în ciuda faptului că, prin acestea, însăși dictatura judicativului își scoate la vedere limitele, regulativitatea judicativă este un fenomen din orizontul său de constituire. De ce timpul este constitutiv? Datorită formalizării logos-ului; prin aceasta, ceea-ce-este (și, tradițional, este ființa) apare el însuși dependent de timp, fiind timpul însuși. Întrebări de felul: Ce este? Cum este? Cât este? Unde este? Ce putere are? Ce posedă? Cu cine se află în relație
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
erau ascunse, atâta vreme cât reducția a scos la iveală doar sensurile "tari" ale judicativului constitutiv, socotite potrivit fenomenului inflației de autorizare, căruia nu îi putem scăpa atunci când gândim, rostim și făptuim în "sfera publică" a fi "rele", nefirești, denaturante. De fapt, formalizarea logos-ului, evenimentul care a deschis orizontul dictaturii judicativului, nu trebuie privit ca fiind nici "bun", nici "rău"; el poate fi doar corespunzător sau necorespunzător, pe de o parte, logos-ului însuși, ca fapt originar ca atare, pe de altă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logic și filosofic al acestuia ar putea deschide o cale către problematizarea non-judicativului. În felul acesta, demersul lucrării se deschide către o nouă etapă de cercetare a problemei judecății. Cuvinte cheie: judicativ constitutiv (dictatură a judicativului), judicativ regulativ, judecată, timp, formalizare a logos-ului, reducție. În aceeași serie au apărut (selectiv): • Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga, Valică Mihuleac • Cetatea lui Platon, Sorin Bocancea • Cetatea sub blocada ideii, Viorel Cernica • Cultura recunoașterii și securitatea umană, Anton Carpinschi • Discursul puterii, Constantin Sălăvăstru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mișcare și localizare. O abordare explicit localistă a reprezentării evenimentelor îi aparține lui Gruber (1965), conceptele fundamentale folosite de acest autor fiind mișcarea și localizarea în spațiu. Jackendoff (în numeroase studii din perioada 1972−1990) este cel care a realizat formalizarea abordărilor locative. Abordarea lui J. M. Anderson (1971, 197785 − vezi Capitolul 1, 4.3.2.) este mai strict localistă decât cea a lui Jackendoff, Anderson folosind lista de roluri semantice definite prin combinații de trăsături. În abordarea localistă, noțiunea centrală
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
etatiste, construit de teoreticienii neoliberali ca Șt. Zeletin, E. Lovinescu, D. Drăghicescu, D.P. Marțian, P.S. Aurelian, M. Manoilescu. În locul mecanismelor spontane, noua imagine a modernității este centrată pe ideea de ordine construită socialmente, Îndeosebi prin mecanismele statului care uzează de formalizare, instituirea unor convenții, clasificări și instituționalizare. Al treilea tip ideal al modernității este Întemeiat pe specificitatea identității culturale și a fost construit de teoreticienii ,,formelor fără fond” (Titu Maiorescu, M. Eminescu, N. Iorga, C. Rădulescu-Motru), ai poporanismului și țărănismului (C.
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lărgească domeniul terapiilor comportamentale, sau chiar, pentru unii, să contribuie la scoaterea psihologiei din „lunga și plictisitoarea noapte a behaviorismului”. Patru variante ale cognitivismului Examinând domeniul psihologiei teoretice, se pare că putem distinge patru mari variante ale cognitivismului. La nivelul formalizării modelelor, acestea se pot amesteca uneori, sau se pot diferenția cu claritate. Prima variantă a cognitivismului permite conceptualizarea mecanismelor sau proceselor intermediare dintre stimul și răspuns. Această preocupare nu este nouă, deoarece o întâlnim deja la primii behavioriști cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Conea și Mircea Popa-Vereș. Pentru sociologul român, geopolitica va reprezenta în fapt o nouă „știință a realității” - nu în sens weberian, ci în cel dat de Freyer acestei sintagme - va concretiza noua tendință a științelor sociale ce ies din perioada formalizării și autonomizării liberale pentru a se pune, precum niște științe cameralistice renăscute, în slujba statului (Freyer, 2000; Golopenția 1999). Prin aceasta, Golopenția se îndepărtează de o parte a definițiilor „clasice” ale geopoliticii, care o leagă mai ales de geografia politică
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
care noii migranți au nevoie de cât mai multe relații sociale pentru a-și putea extinde oportunitățile de a găsi de muncă. Datorită faptului că piața informală de muncă în care lucrează migranții români este puțin instituționalizată la nivel de formalizare a cererii și ofertei, o parte dintre migranți intermediază informația privind nevoia de muncitori și oportunitățile de muncă. Spre exemplu, când un patron italian are nevoie de muncitori suplimentari, întreabă muncitorii români în care are încredere („sunt serioși”) dacă știu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
3. Tabelul 1.3 Clasificarea sistemelor informaționale după mijloacele utilizate Criteriul de clasificare Tipuri de sisteme informaționale Caracteristici Formale • Informații structurate, în formă scrisă. • Corespund evenimentelor repetitive bine analizate. • Modele de prelucrare bine definite. • Exemplu: sistemul financiar-contabil. • Rigoare-stabilitate. Gradul de formalizare al procedurilor Neformale • Informații sub o formă oarecare. • Inexistența unor reguli precise de prelucrare. • Exemple: conversații telefonice, de culise. • Suplețe, rapiditate. Manuale • Operațiile sunt asigurate de om, fără a recurge la mașini. • Acceptabile pentru volume mici de date sau pentru
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
Fiecare concept și atribut sunt transformate în variabile observabile (ce pot fi direct măsurate) sau în variabile latente, derivate din cele observabile. Relațiile dintre obiecte sau fenomene sunt definite ca relații între variabile. Modelul empiric are un grad ridicat de formalizare și se bazează pe un aparat matematic solid. Dat fiind că în cea mai mare parte a situațiilor de cercetare lucrăm cu eșantioane, toate relațiile matematice și interpretarea lor se vor face în termeni probabilistici: o propoziție despre obiecte și
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
regim, aflat în diplomație în 1997; Cubleșan, Buzura, Rău, Savu ș.a.). Este interesant că actorii care fac parte din aceste două grupuri au poziții relativ similare (poziții dominante) în cadrul unor instituții diferite ale câmpului literar. Ținând cont de gradul de formalizare a acestor poziții în interiorul instituțiilor respective și de caracterul instituțiilor, la care adăugăm caracteristici personale ale scriitorilor, putem interpreta dimensiunea 1 ca fiind o axă informal - formal (neinstituțional - instituțional, afectiv - rațional, apropiere - distanță) pentru pozițiile din câmp. Ion Mureșan ocupă
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
azi. Sistemele de învățământ moderne sunt contrare unei piețe libere a ideilor, atât timp cât acestea reprezintă instrumente ale îndoctrinării pentru diverse regimuri social-politice, partide politice, aflate la conducerea statului. În consecință, sistemele politizate au funcțiile descrise de Foucault: 1) ritualizarea și formalizarea vorbirii; 2) fixarea rolurilor și "calificarea" subiecțiilor vorbitori; 3) formarea grupurilor doctrinare; 4) distribuția unor cunoașteri îndoctrinante. Pe lângă aceste funcții, aș mai adauga și altele: 1) producerea adevărului de către specialiști; 2) controlul gândirii și al discursurilor; 3) elaborarea conținuturilor de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este o declarație Împotriva nedeterminării. Prin toate formele și formalitățile ei, ceremonia celebrează semnificațiile făurite de om, ceea ce este cultural determinat, ceea ce este regulat, ceea ce are un nume și o explicație”. Pentru acești cercetători, deosebirea esențială vine din gradul de formalizare: ceremoniile sunt mai strict reglementate (dimensiunea repetitivă, predictivă și standardizată este mai evidentă) și, prin formalizare, ele impun și legitimează ordinea socială și structurile de putere deja existente. În acest sens, politicul abundă În ceremonii intens formalizate: zilele naționale, depunerile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
om, ceea ce este cultural determinat, ceea ce este regulat, ceea ce are un nume și o explicație”. Pentru acești cercetători, deosebirea esențială vine din gradul de formalizare: ceremoniile sunt mai strict reglementate (dimensiunea repetitivă, predictivă și standardizată este mai evidentă) și, prin formalizare, ele impun și legitimează ordinea socială și structurile de putere deja existente. În acest sens, politicul abundă În ceremonii intens formalizate: zilele naționale, depunerile de coroane, decorările, paradele militare, congresele partidelor etc. În schimb, riturile de contestare, inițierile, carnavalul, sacrificiile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]