KorAP: Find »[drukola/base=fort & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...102 >

2,538 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

ei să navigheze în amonte spre Peking, declară împăratul Hsien Feng pe un ton categoric. Mă tem că, din păcate, învingătorii fac regulile, Majestatea Voastră. Kuei Liang clatină din cap: Ei nu aveau nevoie de nici un alt pretext după atacarea forturilor Taku. Se află acum la doar o sută de mile de Orașul Interzis! Curtea este uluită. Kuei Liang izbucnește în lacrimi pe măsură ce oferă mai multe amănunte. În timp ce ascult, în fața ochilor îmi apare o imagine de pe vremea când am văzut cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
în timp ce el tuna despre război și poruncea „moarte barbarilor“. Ce rost au și mai multe cuvinte? Așa cum se desfășoară evenimentele, împăratul Chinei va fi în curând forțat să-și ceară scuze pentru „trădarea trupelor sale care au apărat anul trecut forturile din Taku împotriva britanicilor“. China va fi obligată să le plătească invadatorilor săi o sumă enormă de bani drept despăgubiri. Împăratul are nevoie să se odihnească. După o scurtă pauză, Kuei Liang vorbește din nou: — Rușii au venit să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
de apărare ale capitalei se risipeau. Alte rapoarte descriau acte de bravură și patriotism care îmi umpleau inima de tristețe. Modalitatea demodată a Chinei de a purta războaie devenise un impediment - nimic altceva decât bariere din țepușe de bambus apărau forturile noastre și complexul lor de tranșee și valuri de pământ. Soldații noștri nu aveau nici o șansă să își arate măiestritele deprinderi de luptă din artele marțiale. Cădeau împușcați înainte chiar de a-și zări inamicul. Cavaleria mongolă era celebră pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
în jilțul său, împăratul citea rapoartele de ultimă oră. Febra îi revenise. Pe față și pe corp i s-au pus prosoape reci, iar foile îi alunecau printre degetele tremurânde. După două zile a sosit vestea înfrângerii. Primul a fost fortul de nord, cucerit după o luptă crâncenă sub un bombardament intens de ambele părți. Aliații au înaintat cu hotărâre. Seng-ko-lin-chin a susținut că obuzele care i-au lovit depozitele cu praf de pușcă din forturile de nord i-au paralizat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
vestea înfrângerii. Primul a fost fortul de nord, cucerit după o luptă crâncenă sub un bombardament intens de ambele părți. Aliații au înaintat cu hotărâre. Seng-ko-lin-chin a susținut că obuzele care i-au lovit depozitele cu praf de pușcă din forturile de nord i-au paralizat apărarea. Pe 21 august, Seng-ko-lin-chin a cedat și forturile din Taku s-au predat. Drumul spre Peking era acum deschis. S-a anunțat că Aliații se află la numai douăsprezece mile de capitală. Trupele generalului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
un bombardament intens de ambele părți. Aliații au înaintat cu hotărâre. Seng-ko-lin-chin a susținut că obuzele care i-au lovit depozitele cu praf de pușcă din forturile de nord i-au paralizat apărarea. Pe 21 august, Seng-ko-lin-chin a cedat și forturile din Taku s-au predat. Drumul spre Peking era acum deschis. S-a anunțat că Aliații se află la numai douăsprezece mile de capitală. Trupele generalului Sheng Pao au ajuns, dar s-au dovedit a nu fi de nici un ajutor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
mi se va umple de șobolani. Ce mai aștepți, doamnă Yehonala? Nu ai de gând să mergi cu mine să vânăm la Jehol? Gândurile mele o iau razna. Să părăsim capitala? Să ne cedăm țara barbarilor? Ne-am pierdut porturile, forturile și litoralul, dar nu ne-am pierdut poporul. În mod sigur ar trebui să rămânem în Peking, căci chiar și când vor sosi barbarii, vom avea o șansă să luptăm, dacă poporul nostru e cu noi. Dacă împăratul Hsien Feng

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
pe câmpul de bătălie. Se întoarce spre Su Shun: Să plecăm înainte de a se lumina cerul. Hotărârea lui Kung, Ch’un și Ts’eng mă face să fiu mândră că sunt manciuriană. Nu mă surprinde lașitatea lui Hsien Feng. Pierderea forturilor din Taku l-a dărâmat, iar acum nu vrea decât să se strecoare de aici și să se ascundă. În camera de îmbrăcat a lui Hsien Feng intră Su Shun: — Trebuie să ne grăbim, Majestatea Voastră. O să dureze mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

în sala principală, în timp ce toți soldații fuseseră tratați cu sake. Norocul făcuse să fie o noapte întunecoasă, fără lună și fără vânt. Tenzo știa că era momentul să acționeze decisiv. După ce fusese în recunoașterea terenului, începu să cerceteze zona de sub fort, când văzu pe altcineva spionând pușcăria, un om care nu arăta ca un gardian. De fapt, probabil că individul se strecurase în castel la fel ca el. Celălalt se prezentă ca fiind vasalul lui Takenaka Hanbei, Kumataro. — Sunt un trimis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
culese una. Dintr-o dată, arătând îngrețoșat, tuși de câteva ori și vomă frunzele pe care tocmai le mâncase. — Generalul Goto! anunță pe neașteptate cineva și toți luară poziția drepți. Goto Motokuni, principalul vasal al clanului Bessho, venea către soldați dinspre fortul întunecat. — Ceva de raportat? întrebă Goto. — Nimic, domnule. — Zău? le arătă generalul o săgeată. În seara asta, la un moment dat, această săgeată a fost trasă de inamic în castel. Avea legată de ea o scrisoare, cerându-mi să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
că s-ar preface bolnav. Întrucât, de obicei, Shoyoken era un om excepțional de bine dispus, răspunsul său nu-l liniști deloc pe Katsuyori. Shoyoken rămase tăcut. Nici Katsuyori nu mai spuse nimic și-și continuară plimbarea în liniște. Între fort și citadela interioară se afla o vale îngustă, plină cu copaci de diverse soiuri. O pasăre cântătoare zbură foarte aproape de pământ, de parcă ar fi căzut, bătu din aripi și fugi speriată. În același timp, dinspre un șir de pruni se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pentru a lua inițiativa și a-l ataca. După calculele mele, însă, Hideyoshi va avea nevoie de încă cinci-șase zile, pentru a-și aduce aici întreaga armată. În acel timp, dacă întărim cele două castele de la Yodo și Shoryuji, construim forturi de-a lungul drumului de la miazănoapte la miazăzi spre Kyoto și adunăm toate forțele din Omi și din alte regiuni, l-am putea ține, un timp, pe loc. — Cum? Toate astea nu l-ar opri decât pentru un timp? — După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
a oamenilor săi, care priveau frumusețea unui spectacol grandios: toți vasalii se adunaseră cu familiile lor la poarta principală a castelului, pentru a-i ura bun venit. Descălecând, Hideyoshi îi dădu hățurile unui ajutor și, un moment, ridică privirea spre fort. Vara trecută, în Luna a Șasea, chiar înaintea marșului forțat spre Yamazaki și a marii victorii prin care fusese răzbunat a lui Nobunaga, stătuse în aceeași poartă, întrebându-se dacă avea să se mai întoarcă viu. Ultimele lui ordine către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
erau plini cu refugiați. Se tăiau lemne, se deschideau drumuri, peste tot se construiau fortificații și puteai crede că, peste noapte, avea să răsară un șir de fortărețe. Dar munca de construcție nu mergea chiar atât de ușor. Un singur fort necesita turn de veghe și cazărmi, precum și metereze și șanțuri de apărare. Fură clădite trei palisade de lemn, în timp ce chiar deasupra drumului pe care cel mai probabil avea să se îndrepte inamicul spre atac, fură înghesuite stânci enorme și copaci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
douăsprezecea zi din lună, miezul nopții. Focurile de tabără ardeau mocnit și, în tabăra alpină învăluită în cețuri, nu se auzea decât foșnetul brazilor. Deschideți poarta! strigă cineva cu glas scăzut, bătând, repetat, în poarta de lemn a palisadei. Micul fort de la Motoyama fusese înainte cartierul general al lui Shogen, dar Hideyoshi îl înlocuise pe acesta cu Kimura Hayato. — Cine e? întrebă santinela, privind printre lemnele palisadei. Afară, în întuneric, stătea o siluetă solitară. — Cheamă-l pe Comandantul Osaki, îi ceru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Inuchiyo, cu uimire. Era o evoluție neașteptată, iar Inuchiyo nu părea pregătit să-l primească pe acel om - devenit acum fugar. Un moment, căzu pe gânduri, dar apoi spuse: — Să-i ieșim în întâmpinare. Inuchiyo își urmă fiul afară din fort. Coborând ultimul șir de trepte, porni spre coridorul de legătură, care era întunecat. Unul dintre vasalii săi, Murai Nagayori, îl urmă. — Stăpâne, șopti Murai. Inuchiyo îl privi întrebător. Vasalul îi șopti la ureche: — Sosirea Seniorului Katsuie aici reprezintă o ocazie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
se aliniară, gata de marș. Aveau mai puțin de două ore până la Fuchu. Kyutaro călărea în frunte, iar Hideyoshi mergea în mijlocul avangardei. Nu peste mult, zăriră zidurile castelului. În castel, oamenii se simțeau, lucru firesc, extrem de încordați. Văzute din vârful fortului, coloanele de soldați și stindardul cu tigve aurii al lui Hideyoshi păreau atât de aproape, încât le-ar fi putut atinge. Ordinul de oprire încă nu fusese dat. Și, întrucât Hideyoshi se afla în mijlocul lor, soldații din avangardă erau siguri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
castel nu părea să confirme teoriile. În timpul serii, fortăreața principală - care fusese neagră precum cerneala - fu luminată vesel cu lampioane. Anexa de la miazănoapte și fortăreața din apus erau luminate și ele. Lămpi strălucitoare ardeau la anumite intervale chiar și în fort, unde soldații stăteau de veghe disperați, așteptând să înceapă lupta. Trupele atacatoare se întrebau ce se întâmpla. Dar misterul fu rezolvat curând. Acum, pe lângă sunetul curgător al fluierelor, se auzeau și bătăi de tobe. Cântece populare, încărcate de accentul provinciilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
turnul de deasupra porții și se răspândeau către zona cazărmilor. Apărătorii opuneau o rezistență mai furioasă decât prevăzuseră atacanții. La amiază, zidul exterior căzu. Atacatorii năvăliră în fortăreața principală, pe toate porțile. Katsuie și vasalii săi superiori se retrăseseră în fort pentru a rezista pe ultimul bastion. Puternica fortăreață era o clădire cu opt etaje, uși de fier și coloane de piatră. După două ore de lupte în fort, soldații atacatori pierduseră mai mulți oameni decât de-a lungul întregii dimineți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
principală, pe toate porțile. Katsuie și vasalii săi superiori se retrăseseră în fort pentru a rezista pe ultimul bastion. Puternica fortăreață era o clădire cu opt etaje, uși de fier și coloane de piatră. După două ore de lupte în fort, soldații atacatori pierduseră mai mulți oameni decât de-a lungul întregii dimineți. Curtea și turnul erau o mare de flăcări. Hideyoshi ordonă o retragere temporară. Poate fiindcă vedea că progresau foarte încet, retrase toate unitățile. În acel răstimp, alese dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
din streșinile cu multiple fațete ale turnului, țâșni o uriașă umbrelă de flăcări. Era vâlvătaia care semnala sfârșitul lui Katsuie. Shibata Katsuie și cei optzeci de membri ai casei sale le ținuseră piept atacanților la etajele doi și trei ale fortului și luptaseră, din răsputeri, până la capăt, alunecând pe sângele vărsat. Acum, însă, îl chemară trei membri ai familiei: — Pregătiți-vă repede, stăpâne! Alergând la etajul patru, Katsuie i se alătură Doamnei Oichi. După ce asistă la moartea ei, Shibata Katsuie își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
vărsat. Acum, însă, îl chemară trei membri ai familiei: — Pregătiți-vă repede, stăpâne! Alergând la etajul patru, Katsuie i se alătură Doamnei Oichi. După ce asistă la moartea ei, Shibata Katsuie își puse capăt vieții, spintecându-și abdomenul. Era Ora Maimuței. Fortul arse toată noaptea. Magnificele clădiri care se înălțaseră pe malurile Râului Kuzuryu, încă de pe vremea lui Nobunaga, ardeau ca un rug al nenumăratelor visuri trecute și al sufletelor. În cenușă, însă, nu se mai găsi nimic care să semene, câtuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
altor probleme logistice fuseseră gândite temeinic. Fortăreața principală, precum și cea de-a doua și a treia, erau înconjurate toate cu ziduri de pământ. Circumferința zidurilor exterioare avea peste șase leghe lungime. Cea mai înaltă clădire din interiorul zidurilor era un fort cu patru etaje, care avea să fie străpuns de deschizături prin care să se tragă cu săgeți. Țiglele de pe acoperiș urmau să aibă forma unor frunze de aur. În uimirea lui, Kazumasa nu putea decât să se minuneze tăcut de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și prin vecinătatea castelului, ovaționându-l, până la căderea nopții. Lucrările de construcții externe ale Castelului Osaka se terminaseră deja. Când se înnoptă, în fața oamenilor începu să se desfășoare o scenă de pe altă lume. Lămpi luminoase străluceau din nenumăratele ferestre ale fortului cu cinci niveluri din fortăreața principală, precum și din fortărețele mai mici, a doua și a treia, împodobind cerul nocturn și luminând hotarele castelului pe toate cele patru laturi: la răsărit, Râul Yamato; la miazănoapte, Râul Yodo; la apus, Râul Yokobori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

jurații au ajuns la ea, Brigit a trebuit să bolborosească „Simțiți forța?“. Cum cei din juriu n-au auzit-o de prima dată, Brigit a trebuit să repete, la care unul dintre jurați a întrebat-o „Ce-ai spus, drăguță? Fortul?“. Brigit spune că nici în ziua de azi nu și-a revenit în urma acelei experiențe. Dar, oricum, experiența ei n-a fost la fel de îngrozitoare ca aceea a fratelui ei mai mare, Oisin, care a trebuit să poarte o găleată neagră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]