1,308 matches
-
de pterozaur găsit în afara Germaniei, și a produs senzație publică atunci când a fost expus la British Museum. În decembrie 1829, ea a găsit un pește fosil, ", care a atras atenția deoarece avea caracteristici intermediare între rechini și calcani. Descoperirile de fosile vertebrate, mai ales de reptile marine, i-au creat reputația lui Anning, dar ea a adus și numeroase alte contribuții la paleontologia timpurie. În 1826 ea a descoperit ceea ce părea a fi o cameră conținând cerneală uscată în interiorul unei fosile
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
fosile vertebrate, mai ales de reptile marine, i-au creat reputația lui Anning, dar ea a adus și numeroase alte contribuții la paleontologia timpurie. În 1826 ea a descoperit ceea ce părea a fi o cameră conținând cerneală uscată în interiorul unei fosile de . I-a arătat-o prietenei sale, Elizabeth Philpot, care a putut să redizolve cerneala și s-o folosească pentru a ilustra o parte din propriile ei fosile de ihtiozaur. Curând, și alți artiști locali făceau același lucru, întrucât se
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
descoperit ceea ce părea a fi o cameră conținând cerneală uscată în interiorul unei fosile de . I-a arătat-o prietenei sale, Elizabeth Philpot, care a putut să redizolve cerneala și s-o folosească pentru a ilustra o parte din propriile ei fosile de ihtiozaur. Curând, și alți artiști locali făceau același lucru, întrucât se descopereau mult mai multe camere de cerneală fosilizată. Anning a observat cât de mult se aseamănă camerele fosilizate cu sacii de cerneală al caracatițelor și sepiilor actuale, pe
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
care le-a disecat pentru a înțelege anatomia cefalopodelor fosile, iar aceasta l-a făcut pe William Buckland să publice concluzia că belemnitele jurasice utilizau cerneala pentru apărare la fel ca numeroase cefalopode moderne. Tot Anning a observat și că fosilele cu forme ciudate denumite pe atunci „pietre bezoar” se găseau adesea în regiunea abdominală a scheletelor de ihtiozaur. Ea a observat că dacă se sparg astfel de pietre, se observă că în interior ele conțin adesea solzi și oase fosilizate
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
că în interior ele conțin adesea solzi și oase fosilizate de pește, și uneori oasele unor ihtiozauri mici. Anning bănuia că pietrele sunt fecale fosilizate și i-a sugerat aceasta lui Buckland în 1824. După alte cercetări și comparații cu fosile similare găsite în alte locuri, Buckland a publicat această concluzie în 1829 și le-a botezat . Spre deosebire de descoperirea scheletelor de plesiozaur de după câțiva ani, pentru care nu a fost creditată, Buckland a menționat-o pe Anning pe nume și i-
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
hărnicia de care a dat dovadă la rezolvarea misterului, atunci când și-a prezentat descoperirile privind coprolitele în fața Societății Geologice. Descoperirile lui Anning au devenit dovezi importante ale extincției. Georges Cuvier susținuse realitatea extincției la sfârșitul anilor 1790 pe baza analizei fosilelor mamiferelor cum ar fi mamuții. Cu toate acestea, până la începutul anilor 1820, numeroși oameni cu bună pregătire științifică încă mai credeau că, așa cum nu apar specii noi, nici nu dispăreau specii existente—în parte deoarece simțeau că extincția ar implica
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
dispăreau specii existente—în parte deoarece simțeau că extincția ar implica faptul că creația lui Dumnezeu nu este perfectă; orice ciudățenie găsită era explicată ca aparținând unor animale deja existente undeva într-o regiune neexplorată a Pământului. Natura bizară a fosilelor găsite de Anning, dintre care unele, cum ar fi , erau atât de diferite de orice creatură cunoscută, au dat o grea lovitură acestei idei. Ihtiozaurii, plesiozaurii și găsiți de ea, împreună cu primele fosile de dinozaur descoperite de și de William
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
regiune neexplorată a Pământului. Natura bizară a fosilelor găsite de Anning, dintre care unele, cum ar fi , erau atât de diferite de orice creatură cunoscută, au dat o grea lovitură acestei idei. Ihtiozaurii, plesiozaurii și găsiți de ea, împreună cu primele fosile de dinozaur descoperite de și de William Buckland în aceeași perioadă, au arătat că în timpul erelor anterioare, Pământul era locuit de creaturi foarte diferite de cele de astăzi, și a furnizat o susținere importantă pentru o altă propunere controversată a
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
și două genuri, genul de reptile "Anningia", și genul de moluște "Anningella", au fost numite după ea. În 1999, la 200 de ani de la nașterea ei, s-a ținut la Lyme Regis o întâlnire internațională de istorici, paleontologi, colecționari de fosile și alte persoane interesate în viața lui Mary Anning. În 2005, Muzeul de Istorie Naturală a adăugat-o, alături de alți oameni de știință cum ar fi Carl Linnaeus, și , ca unul dintre personajele care patrulează vitrinele. În 2009 a scris
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
format acum 5 miliarde de ani și se află la jumătatea vieții sale. Se presupune că viața soarelui nostru este de aproximativ 11 miliarde de ani. Acum 4,6 miliarde de ani s-a format sistemul solar. Cea mai veche fosilă a unui organism viu datează de acum peste 3,5 miliarde de ani. Există trei metode de determinare a vârstei ului: Există mai multe teorii despre soarta Universului. La baza evoluției universului se află interacțiunea dintre substanță, energie, informație. Independent
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
peste mii de picioare, numărul membrelor variază de la 10 până la cca 750 ("Illacme plenipes"), dar se întâlnesc specii care au și mai puțin de 10 picioare. Corpul este alungit, lungimea lui variind între câțiva milimetri și 30 cm ("Scolopendra gigantea"). Fosile ale miriapodelor au fost găsite în Silurian, având o perioade de înflorire în Cambrian. Știința care se ocupă cu studierea miriapodelor se numește - Miriapodologia. Corpul miriapodelor este divizat în două regiuni: cap și trunchiul (numit și torace) segmentat, clar delimitate
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
condiții au fost aproape constante până la sfârșitul perioadei. Această tendință se datorează activității vulcanice intense care a produs cantități mari de dioxid de carbon. Marea Tethys s-a conectat cu oceanele tropicale la vest și la est, atenuând climatul global. Fosile de plante adaptate la căldură au fost găsite în zonele de la latitudini înalte, precum Alaska și Groenlanda și fosile de dinozauri s-au găseit în latitudini sudice aflate la numai 15° de Pol. O temperatură foarte blândă de la ecuator la
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
mari de dioxid de carbon. Marea Tethys s-a conectat cu oceanele tropicale la vest și la est, atenuând climatul global. Fosile de plante adaptate la căldură au fost găsite în zonele de la latitudini înalte, precum Alaska și Groenlanda și fosile de dinozauri s-au găseit în latitudini sudice aflate la numai 15° de Pol. O temperatură foarte blândă de la ecuator la poli a însemnat vânturi globale slabe și oceane mai stagnante decât în prezent. Acest lucru este demonstrat de depunerea
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
de succes; creșterea lor este foarte lentă, se pot hrăni și cu organisme moarte și rezistă fără hrană chiar și luni de zile. Alți supraviețuitori au fost rechinii, în schimb au dispărut peștii cu fălci, în prezent existând doar câteva fosile. Cretacicul este divizat în două epoci: Cretacicul timpuriu (inferior) și Cretacicul târziu (superior).
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
în „Peștera cu Oase”. Această peșteră este un sistem de 12 galerii carstice, situat în sistemul carstic al Văii Minișului, în apropiere de orașul Anina. Aici s-au descoperit, în 2002, cele mai vechi rămășițe din Europa ale omului modern. Fosilele, provenind de la trei indivizi (numiți de cercetători "„Oase 1”", "„Oase 2”" și "„Oase 3”"), au fost datate la o vechime de 35.000 de ani, sau 40.500 folosind date calibrate. Încă înainte de anul 2.000 î.Hr. și până în secolul
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
rosturile ei firești, iar omul trebuia să-și găsească rostul, își folosea gândirea că să găsească iubirea, își folosea timpul ca să-și găsească locul. Tot în Someș Guruslău putem admira un pâlc de castani comestibili, iar pe traseu călcăm pe fosile de moluște marine, din vremuri când aceste locuri erau fund de mare. Coborând pe drumul țării, mai la vale, ne iese Tranișul în cale, un sat liniștit cu oameni harnici și gospodari, ca dealtfel majoritatea locuitorilor comunei. Legenda spune că
Comuna Năpradea, Sălaj () [Corola-website/Science/310743_a_312072]
-
ce provin din roci mai vechi și din resturile de plante și animale. Rocile sedimentare dau indicii despre formațiuni terestre din trecut, cum ar fi mările și deșerturile, chiar dacă acum se află în zone aride sau jungle. Aceste informații, împreună cu fosilele și tehnicile moderne de datare a rocilor, i-au ajutat pe savanți să reconstituie istoria geologică a Pământului. Scara geologică împarte cei 4,6 miliarde ani de istorie a Terrei în unități de timp de lungimi diferite. Mai multe perioade
Paleogeologie () [Corola-website/Science/319863_a_321192]
-
ajung, uneori, la mărimi considerabile. Cuiburile le fac în arbori (sălcii etc.), pe stânci sau pe sol. Puii sunt nidicoli și ies din ou golași și de regulă orbi, și au nevoie de o îngrijire îndelungată până ce pot părăsi cuibul. Fosilele sunt cunoscute din eocenul inferior (acum 54 milioane ani). Falacrocoracidele cuprind circa 40 de specii. În clasificările mai vechi cormoranii erau incluși în ordinul pelecaniformelor ("Pelecaniformes"), însă în prezent sunt incluși în ordinul suliforme ("Suliformes"). Specii: În România se întâlnesc
Falacrocoracide () [Corola-website/Science/332070_a_333399]
-
în prezent și geneza unor grupe taxonomice de păsări pe parcursul a circa 10 milioane ani. Pentru prima dată în știință a descris 5 genuri și 12 specii noi de păsări fosile în sud-estul Europei, inclusiv o specie absolut necunoscută de fosile - voinstvenski. A descris peste 50 de specii de păsări fosile din Moldova. A inventariat ornitofauna din Republica Moldova și a descris peste 70 specii noi pentru Moldova, totodată a identificat 58 de specii de păsări din Moldova care nimicesc intens dăunătorii
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
răspândite în apele dulci din estul Americii de Nord, la nord până în Montana (SUA) și sudul provinciei Quebec (Canada), la vest până în Montana și în America Centrală și Cuba. Speciile fosile (dispărute) de lepisosteiforme aveau o biodiversitate și un areal mult mai mare. Fosile bine conservate de lepisosteiforme au fost găsite în vestul Americii de Nord, Europa, Africa, Madagascar, India și America de Sud. Speciile fosile sunt absente în Asia de Est. Raportarea unei specii existente în China ("Lepisosteus sinensis" Bleeker, 1873) a fost o eroare, care de
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
Altitudinea maximă este de 1381 m (în creasta Munticelu-Piatra Șugaului). Suprafața protejată cuprinde 318 ha de zonă stîncoasa aparținând acestuia . Ea include, astfel: Situl acumulează atât obiective de interes petrografic (acumulări de tuf calcaros, travertin, calcare de vârste diferite), paleontologic (fosile mezozoice) și tectonostructural (fracturi, contacte tectonice, pânze de șariaj), cât și peisagistice (relief calcaros și carstic), floristice (fânețe montane, izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, păduri relictare de Pinus sylvestris pe
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
directorul Școlii amintite, precum și director al Serviciului Antichităților din Palestina mandatară, și a întreprins excavații în două din peșterile de pe cursul inferior al Wadi al Amud (ebr. Nahal Amud - Părîul stâlpului): Magharet ez Zuttiye Paleontoloaga Dorothea Bate a identificat în fosilele din aceeași grotă și bogata faună care trăia în perioada paleolitică respectivă în nordul Palestinei, incluzând rinoceri, hipopotami, urși bruni arctos, gazele etc. De asemenea, împreună cu o ilustră colegă, arheoloaga Dorothy Garrod, elevă și ea a lui Garrett la Oxford
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
au luat cunoștință pentru prima dată de rămășițele scheletice (oase și măsele) ale dinoteriului (Deinotherium) circa 250 de ani în urmă. Unii savanți îi numeau, tapiri, alții, rinoceri de baltă sau rămășițe de "”balauri”." De abia în anul 1829 uriașele fosile au primit denumirea de "”dinoteriu”" (fiară înspăimântătoare, animal teribil) - gen de animale și au fost incluse în ordinul proboscidieni. În muzeele Republicii Moldova se păstrează cea mai bogată și valoroasă colecție de fosile de dinoterii din fosta Uniune Sovietică. Latitudinea: 47
Pripiceni-Răzeși, Rezina () [Corola-website/Science/305239_a_306568]
-
de "”balauri”." De abia în anul 1829 uriașele fosile au primit denumirea de "”dinoteriu”" (fiară înspăimântătoare, animal teribil) - gen de animale și au fost incluse în ordinul proboscidieni. În muzeele Republicii Moldova se păstrează cea mai bogată și valoroasă colecție de fosile de dinoterii din fosta Uniune Sovietică. Latitudinea: 47.6858329772949200 Longitudinea: 28.7630558013916000 Altitudinea: 179 m. Locuitori - 856 din care: Barbati - 424 Femei - 432 2 km - distanța directă pînă la Satul Pripiceni-Curchi din Raionul Rezina - vezi pe harta 3 km - distanța
Pripiceni-Răzeși, Rezina () [Corola-website/Science/305239_a_306568]
-
Pe de altă parte, noile descoperiri arată că ribonucleotidele pirimidine pot fi sintetizate în condiții prebiotice , ceea ce înseamnă că este prematur să eliminăm scenariile ipotezei ARN. Ribozimele se găsesc în formele de viață ADN cunoscute nouă și pot fi considerate fosile vii. Ribozimele joacă roluri vitale, cum ar fi rolul lor din ribozomi, ceea ce e vital în sinteza proteinelor. Ribozimele au însă multe alte roluri. Iată cîteva dinte proprietățile enzimatice esențiale pentru începutul vieții: Această ribozimă de 189 de baze a
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]