3,139 matches
-
cu adevărat frumusețile acestui joc. Acum avea în plus prilejul să se împăuneze știind că fiecare lovitură în minge este urmărită de mama lui. De altfel, Răducu îi spusese de mai multe ori că vrea să devină cel mai mare fotbalist al orașului. Simona nici nu se gândea să-l orienteze spre sport. El trebuia să devină medic, ca tatăl lui. După ce trase cele câteva șuturi imparabile spre poartă, veni lângă mămica lui, o apucă de mână și tot sărind într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de cuvinte. Răducu o privi vinovat. Încercă apoi să o distragă povestindu-i mai multe întâmplări din ziua care trecuse. Nu uită însă să-i amintească: Astăzi a venit la grădiniță tăticul Doiniței. Are un tătic înalt și frumos...! E fotbalist! Simona rămase ofuscată. Copilul o privi întrebător. Și al tău e frumos și înalt, chiar dacă nu-i fotbalist. Va veni și ziua aceea când o să-l vezi, o să se joace cu tine. Acum însă e departe. E departe, departe? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care trecuse. Nu uită însă să-i amintească: Astăzi a venit la grădiniță tăticul Doiniței. Are un tătic înalt și frumos...! E fotbalist! Simona rămase ofuscată. Copilul o privi întrebător. Și al tău e frumos și înalt, chiar dacă nu-i fotbalist. Va veni și ziua aceea când o să-l vezi, o să se joace cu tine. Acum însă e departe. E departe, departe? Nu e foarte departe, dar nu e aici! Restul drumului îl făcură tăcuți. Simona cu gândurile ei adunate ciorchine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lui Ionuț! Ce ai dat? Trei boabe, mami, așa le spunem noi la goluri. Simona râse, dar imediat reveni: Să nu te mai aud că-ți ies din gură asemenea cuvinte de maidan. Nu poți să spui goluri, cum spun fotbaliștii adevărați? Da' mami, dar e mai mișto! Iar? Și cum să spun? În loc de cuvântul acela, mișto poți să spui frumos... Tu ești femeie, mămică, nu poți să înțelegi bărbații. Cu tăticu' m-aș fi înțeles! Discuția aceea cu Răducu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ci un copil foarte sensibil care nu pierdea nici un prilej să-i amintească cât de mult dorește să-și cunoască tatăl, să-l iubească, să se bucure de ocrotirea acestuia. Bărbații constituiau pentru Răducu adevăratele modele. Cunoscuse un poștaș, un fotbalist, un vânzător de înghețată, un nene care vindea ziare la chioșcul din centrul orașului... s-ar fi bucurat mult ca unul dintre ei să fie tăticul lui. * Simona își amintea cum într-o zi, când îl aducea pe Răducu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
focul acela care mocnea de mai multă vreme. Nu era pentru prima dată când Răducu, întâlnind anumiți bărbați, le făcea această propunere. Într-una din zile, nu scăpă prilejul să-i atragă atenția mamei sale: Uite, mămico, nenea acela e fotbalist, e tăticul lui Vladimir din grupa noastră. El l-a învățat pe băiatul lui cum să fenteze, cum să tragă la poartă... Simona trecu abil peste spusele copilului și, ca să-l distragă de la subiect, încercă pentru a nu știu câta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
învățat pe băiatul lui cum să fenteze, cum să tragă la poartă... Simona trecu abil peste spusele copilului și, ca să-l distragă de la subiect, încercă pentru a nu știu câta oară să-i orienteze opiniile: Tu nu trebuie să ajungi fotbalist ca tatăl lui Vladimir, ci doctor mare, mare ca tăticul tău! Când va veni vei fi așa de mândru...! Dar nu vezi că nu mai vine! Ți-am mai spus-o, o să vină chiar mai repede decât te aștepți tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ce o fi visând oare odorașul meu scump? Acum e ora cinci, ar trebui să vină acasă, dar el mai întârzie cu copiii, probabil mai joacă fotbal. Îi place nespus acest joc, dar în nici un caz nu vreau să ajungă fotbalist." Și așa își trecea ziua, însăilând imagini demult trecute în negura timpului. Seara Simona era scoasă în parcul spitalului la o plimbare. Într-una din zile, plimbându-se singură pe aleile din preajma zonei destinate spațiului administrativ, unde erau amplasate clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ta ai făcut curat ca lacrima. Ei știu că tu ești un șarlatan, dar fiindcă nu au dovezi se uită la tine cu ură și te amenință cum amenință țâncul dolofan pe ceilalți camarazi de joacă că va ajunge mare fotbalist. Le spui polițiștilor sictir și-ți vezi liniștit de furtișaguri. E bine dacă între timp prinzi vreun demnitar vicios și-l agăți în undiță. La treaba asta se pricep fetișcanele tale. Dacă le plătești bine, le mai duci și într-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
doctor, însă ia aminte, Că vei pleca scăpat de orice boală... Culcat și cu picioarele-nainte! Tratamentul medicamentos recomandat, asociat cu vitamine, nu a avut efectul dorit, căci picioarele mi-au rămas subțiri și curbe, îndoite spre exterior ca la fotbaliști îprobabil de aceea am fost atât de îndrăgostit de sportul rege, sport ce-l practic cu consecvență de două-trei ori pe săptămână și acum la clubul de fotbal Politehnica Iași, secția „Old Boys”). Pe acest fond de dezvoltare fizică, având
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-a ca senior. Ar fi multe de spus despre activitatea mea fotbalistică organizată, ce a durat până la 19 ani, o dată cu absolvirea liceului și încorporarea în armata obligatorie. Consătenii mei recunosc cu sinceritate că am făcut parte dintr-o generație de fotbaliști care le-a făcut cinste, căci mulți dintre noi am absolvit studii superioare și medii. Pe lângă dezvoltarea fizică oarecum armonioasă, realizată de un corp afectat printr-o formă severă de rahitism, fotbalul mi-a oferit și satisfacția cunoașterii practice a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ca pe-o lămîie, e-n stare să umble-n patru labe, să miaune, să urle, să facă cu ochiul la public pentru ca, la galerie, cîțiva spectatori să-i acorde hohotul de rîssmuls cu cleștele. În loc de aplauze, merită fluierături, precum fotbalistul care ratează golul și apoi se uită mirat, la bocanc. Cabotinul nici scuza bocancului n-o are!” ( În revista Teatrul, nr.8/75). S-ar mai pune o problemă, pornind de-aici : este ca botinul una și aceeași persoană cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
25 - n-am mai fost pe un stadion. La insistențele fiului meu, merg să văd un meci la Iași, Între Poli și o echipă străină. Mărturisesc, aveam ceva emoții : cred că la fel de mari precum cele pe care le simte un fotbalist adus de nevastă, la teatru. Mă gîndeam totuși că atîția mari literați și artiști au iubit fotbalul, Încît oi găsi și eu o brumă de spectacol autentic, În mult mediatizatul spectacol sportiv. Deziluzie! M-am simțit stingher, Încă dinainte de-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nepermis de tare, ca să se audă „poantele”. Și jocul era plicticos (deh, amical!) și nici nu vedeam bine la una din porți, și trebuia să suport urletele celor din jur, care se credeau procurori profesioniști, puși să ceară arestarea tuturor fotbaliștilor care nu dădeau gol. După ce i-au condamnat pe bieții mingicari, au trecut la arbitri și antrenori. A lipsit spectacolul ; sau, poate nu l-am recunoscut eu. Oricum, nu-i pentru mine genul ăsta de reprezentație... Un profesor de teatru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
localurile, cu cluburile, cu magazinele șicoase. Că dacă vrei să știe tineretu' bavarez de tine, marchezi și tu un bănuț. Bagi pe fiecare număr interviu' săptămânii cu o artistă, cu un manager de top, cu o mogulă din presă, un fotbalist, o trupă de trupă, oameni grei care prind la publicu' targhetat. Da' știi cum faci?" "Ia zi!" "Interviurile astea trebuie să le transformi în rubrică, da' cu schepsis. Fii atent! De vorbă cu cutare la el acasă. Te-ai prins
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că e manevră?" Nico-profesionista face o față din care se degajă o siguranță scîrbită: "Publicu' înghite. Da' știi cum? Pe ne-mes-te-ca-te! Hap-hap, uite așa." Bebe clatină a îndoială din cap. Tipa îi servește o exemplificare: "Uite: tu citești toate declarațiile fotbaliștilor, antrenorilor, patronilor de cluburi sau a mai știu eu cărui șef de galerie. Da?" "Ăhă. Așa, și?" "Păi, tu crezi că brunețelu' ăla de la Steaua, ăla care a dat două goluri cu nu-ș' ce echipă străineză, de s-au calificat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ochi în orbite? Ete, scârț! Da' ce? Îi faceți poze la înmormântare sau îl trageți pe video, să vă delectați la parastasuri? La ce-i mai trebuie? Uite, o retină-i la dom' senator și alta la mămica lu' celebru' fotbalist. Probleme, Gogule? Cu ajutoru' de înmormântare poți să-i iei și tu, dacă tot faci pe nebunu' că ești părintele-părinților, două proteze oculare lu' fii-tu. Ai acum ocazia să-l vezi cu ochi albaștri. Hai, nu te zgârci la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bine, se pare, cu vechea Portugalie. Mica familie compusă din Luka (Slavko Stimag), inginer de căi ferate, Jadranka (Vesna Trivalic), bovarica sa soție cu veleități de cîntăreață de operă, Milos (Vuk Kostic), fiul lor, adolescent care vrea să se facă fotbalist se află undeva în apropierea nou apărutei frontiere dintre Serbia și Bosnia, într-un spațiu muntos, într-o gară uitată, într-un peisaj de o mare frumusețe. Luka proiectează o stațiune turistică, cabane, un teleferic, Jadranka o carieră fabuloasă oriunde
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
și Bosnia, într-un spațiu muntos, într-o gară uitată, într-un peisaj de o mare frumusețe. Luka proiectează o stațiune turistică, cabane, un teleferic, Jadranka o carieră fabuloasă oriunde altundeva decît în pustietatea munților, iar Milos vrea să ajungă fotbalist la Partizan Belgrad, fapt pentru care mamam depune un efort artistic pe lîngă selecționerul care asistă la meciul în care joacă și fiul său și care se lasă cu o încăierare zdravănă unde participă cu mic cu mare, suporteri, primarul
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
avea cel mai mult de învățat. Ați descris o Franța săracă, în care lipsea până și cărbunele, dar toată lumea citea. Deplângeți faptul că nimeni nu mai citește astăzi. Atunci cum vă explicați această particularitate franceză, faptul că toată lumea scrie, președinții, fotbaliștii, câștigătorii la loto, prostituatele sau cântăreții, cu toții comit măcar o carte. Se pare că visul lui Sarkozy este să depășească tirajele lui Marc Levy! Să încercăm un exercitiu cinic. Poate că este doar unul dintre multele simptome ale psihopatologiei franceze
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
cu cuvintele: ,, Nu am nevoie de revoluționari de trotuar, știu ce am de făcut, nu vă rog, vă ordon să mergeți acasă, poliția și securitatea este în subordinea armatei.” Mă cunoșteau de tânăr ofițer mai ales că fusesem șase sezoane fotbalistul echipei de fotbal ,,Hușana” a orașului. Totuși vreo trei dintre ei nu și-au potrivit cadența de plecare, eu mutându-mi pistolul mitralieră de la piept, la umăr. Atunci au devenit alergători în crosul de alergare ,,garduri” și s-au făcut
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
potențialul energetic al locului. Doamna Tamara făcu doi pași În față, pentru a-i ura bun venit, dar, Înainte de a fi pronunțat vreun cuvînt, Joanna-Jeni porni spre unul din capetele terenului, oprindu-se lîngă punctul de la unsprezece metri, de unde altădată fotbaliștii executau loviturile de pedeapsă dictate de arbitru. Aici, descrise cu privirea un cerc vag peste capetele tuturor celor prezenți. Întreaga adunare Încremeni. Joanna-Jeni era mică de statură și cam plinuță, Însă În acele momente, datorită În bună măsură și rochiei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
reținut și faptul că, În zilele următoare, niște femei cucernice de la blocurile din preajmă au venit și au aprins cîteva lumînări acolo unde presupuneau că fusese centrul propriu-zis al Marii Spirale, adică lîngă punctul cu var de la unsprezece metri, de unde fotbaliștii executau altădată loviturile de pedeapsă. Colonelul Pruritanal primi scrisoarea aproape de orele prînzului, direct din mîinile curierului diplomatic, care avea dispoziție să i-o Înmîneze personal. Se Înclină politicos În fața omului aceluia mărunt și cu privirea nițel speriată, luă plicul, după
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
opinie indicau clar că publicul larg nu e deloc dispus să participe la un nou referendum. Fiindcă, din păcate, publicul larg nu-și dă seama Întotdeauna ce e bine pentru el și ce nu. De aceea s-a apelat la fotbaliști, analiști politici, lideri și formatori de opinie, vedete de muzică ușoară, intelectuali de prestigiu etc., dar În primul rînd, la ceea ce Înțelegem Îndeobște prin mass media. Prin public larg Îi Înțelegem pe toți ceilalți. Mai ales prin intermediul televiziunii, cei enumerați
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
putea crede la prima vedere, ci acțiunea În linie oblică; despre linia oblică nu se poate spune nici că ar fi dreaptă, nici că nu ar fi. Un exemplu cît se poate de sugestiv În această privință Îl oferă celebrul fotbalist Beckham, care lovește mingea ca și cum ar trimite-o În altă parte, totuși ea se duce unde trebuie. La fel și cisternele. Traseul lor ocolea capitala pe șoseaua de centură și se Îndrepta apoi spre vest, pe drumul către zona montană
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]