940 matches
-
radicali activi (O, OH), ioni energetici sau metastabili și vacuum cu radiație UV (VUV). Se presupune că ultimul factor are un rol semnificativ în sterilizarea la presiuni joase, dar este mai puțin importamt pentru plasmele la presiune atmosferică. În particular, fotonii generați prin VUV (≤180 nm) la presiune atmosferică sunt puternic absorbiți, ceea ce îi împiedică să atingă proba. Plasmele netermice la presiune atmosferică sunt potrivite pentru tratamentul țesuturilor sensibile la încălzire. Efectele acestei plasme asupra celulelor și țesuturilor vii au fost
UTILIZAREA IN SCOPURI BIO-MEDICALE A PLASMEI NEIZOTERME LA PRESIUNE ATMOSFERICA. by Tipa Roxana Silvia () [Corola-other/Science/84385_a_85710]
-
din antiprotoni, antielectroni (pozitroni) și antineutroni. Antiparticula diferă de particulă prin faptul că are o sarcină opusă particulei, dar are masa egală cu aceasta. Dacă o particulă intră în coliziune cu antiparticula sa, cele doua se anihilează, emițând raze gamma, fotoni de înaltă energie. În 1928, Paul Dirac a intuit existența antimateriei. Când materia și antimateria se întâlnesc, acestea reacționează violent. Materia și antimateria dispar (se anihilează), lăsând în urma lor o formă de energie, stabilizată de obicei ulterior ca foton de
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
gamma, fotoni de înaltă energie. În 1928, Paul Dirac a intuit existența antimateriei. Când materia și antimateria se întâlnesc, acestea reacționează violent. Materia și antimateria dispar (se anihilează), lăsând în urma lor o formă de energie, stabilizată de obicei ulterior ca foton de înaltă energie ("raze gamma"). O scrutare de pe Pământ a radiației cosmice ar putea ajuta la detectarea unor asemenea raze și deci la identificarea unei zone de graniță între un tărâm de materie și unul de antimaterie. Deoarece încă nu
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
lucru nu s-a întâmplat, iar cantitatea de antimaterie în univers este în prezent foarte redusă. La o secundă după Big Bang, când temperatura era de ordinul zecilor de miliarde de grade Kelvin, universul conținea în cea mai mare parte fotoni, electroni și neutrini, precum și antiparticulele lor, dar și protoni și neutroni, în cantități mai reduse. Materia și antimateria au coexistat deci fără să se anihileze la puțin timp după Big Bang. În universul timpuriu exista un echilibru între perechile de
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
și neutroni, în cantități mai reduse. Materia și antimateria au coexistat deci fără să se anihileze la puțin timp după Big Bang. În universul timpuriu exista un echilibru între perechile de electroni și pozitroni care se ciocneau pentru a crea fotoni și procesul invers. Ele se anihilau continuu generând lumină din care se forma, din nou, materie și antimaterie. Aceste fenomene - de creare de materie și antimaterie pornind de la lumină, și de anihilare generatoare de lumină - sunt observabile în laboratoarele de
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
mică. Această diferență a fost în favoarea materiei obișnuite. Datorită răcirii care a survenit în urma expansiunii universului, materia și antimateria s-au anihilat fără a se mai reconstitui. Pe măsură ce temperatura universului a scăzut, echilibrul s-a modificat deci în favoarea producerii de fotoni. În cele din urmă, cei mai mulți electroni și pozitroni din univers s-au anihilat, lăsând numai relativ puțini electroni prezenți azi. Totul dispare, în afara unei mici cantități de materie. Acest rest rezultă din infima superioritate numerică a materiei. El constituie întreaga
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
procesul menționat și pierderi de energie (amortizări) ce însoțesc fenomenul. Radiația electromagnetică, indiferent de frecvență, poate suferi diferite fenomene: Radiația electromagnetică are o natură duală: pe de-o parte, ea se comportă în anumite procese ca un flux de particule (fotoni), de exemplu la emisie, absorbție, și în general în fenomene cu o extensie temporală și spațială mică. Pe de altă parte, în propagare și alte fenomene extinse pe durate și distanțe mari radiația electromagnetică are proprietăți de undă.
Radiație electromagnetică () [Corola-website/Science/299051_a_300380]
-
în medie în care protonii și nucleele mai grele s-au format în urma nucleosintezei, putând apoi să se combine cu electronii formând atomii. Înainte ca electronii să se combine cu nucleele, circulația radiațiilor prin spațiu era dificilă, radiațiile în forma fotonilor nu puteau traversa spațiul fără a intra în coliziune cu electronii, dar odată cu combinarea protonilor cu electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost ușurată. Radiațiile în forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din momentul în care radiațiile au fost
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
Înainte ca electronii să se combine cu nucleele, circulația radiațiilor prin spațiu era dificilă, radiațiile în forma fotonilor nu puteau traversa spațiul fără a intra în coliziune cu electronii, dar odată cu combinarea protonilor cu electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost ușurată. Radiațiile în forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din momentul în care radiațiile au fost eliberate, totul s-a răcit până la -270 °C, numindu-se radiație cosmică de fond. Aceste radiații au fost detectate prima dată de către radiotelescoape
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
nucleele, circulația radiațiilor prin spațiu era dificilă, radiațiile în forma fotonilor nu puteau traversa spațiul fără a intra în coliziune cu electronii, dar odată cu combinarea protonilor cu electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost ușurată. Radiațiile în forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din momentul în care radiațiile au fost eliberate, totul s-a răcit până la -270 °C, numindu-se radiație cosmică de fond. Aceste radiații au fost detectate prima dată de către radiotelescoape și apoi de către sonda spațială COBE. Între
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
radioactive) iar Universul măsoară cam 300 metri de la un cap la altul, este întuneric absolut și temperaturi de neconceput. La 10 secunde s-au născut cele patru forțe fundamentale care interacționează (gravitația, forța electromagnetică, forța nucleară tare și forța dezintegrării); fotonii nu mai pot fi confundați cu alte particule. Între 10 și 10 secunde quarkurile se asociază în neutroni și protoni, cea mai mare parte a antiparticulelor dispar; apar cinci populații de particulele elementare: protoni, neutroni, electroni, fotoni, neutrini. Totul se
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
și forța dezintegrării); fotonii nu mai pot fi confundați cu alte particule. Între 10 și 10 secunde quarkurile se asociază în neutroni și protoni, cea mai mare parte a antiparticulelor dispar; apar cinci populații de particulele elementare: protoni, neutroni, electroni, fotoni, neutrini. Totul se petrece în marea supă inițială, la o temperatură de un miliard de grade. După o secundă de la Big Bang temperatura a coborât la aproximativ un miliard de grade. La 200 de secunde (3,33 minute) de la momentul
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
elementare și confirmat experimental în anul 2013). Gravitonul, postulat ca mediator al interacțiunii gravitaționale, a rămas deocamdată ipotetic și nu este inclus în modelul standard. Denumirile particulelor subatomice sunt indicate simbolic printr-o literă din alfabetul latin sau grec. Exemplu: foton formula 1. Pentru o antiparticulă se folosește același simbol ca pentru particula respectivă, cu o bară deasupra. Exemplu: neutrin formula 2, antineutrin formula 3. Pentru particulele care au o sarcină electrică, distincția dintre particulă și antiparticulă se face uneori printr-un indice superior
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
fel. Ea prezintă dezavantajul că este incontrolabilă, iar fluxul de particule este foarte redus: experimentele cu raze cosmice cer multă răbdare și durează un timp îndelungat. Reacțiile nucleare produc o diversitate de particule, în principal neutroni, neutrini, electroni și pozitroni, fotoni (radiație gama). Reactoarele de cercetare servesc ca surse de particule în experimente efectuate în laborator. Particulele elementare sunt produse în laborator ca fragmente rezultate din procese de ciocnire. Fragmentarea la scară mică și producerea de fragmente masive necesită energii înalte
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
la starea inițială ele emit lumină. Pe acest principiu funționează detectorii cu scintilație. Detectoarele Cerenkov înregistrează radiația emisă de particule încărcate care traversează un mediu dielectric cu o viteză superioară vitezei luminii în acel mediu. Particulele electric neutre, cum sunt fotonii și neutronii, nu produc traeictorii de ionizare; ele pot fi observate doar indirect. Fotonii pot fi detectați prin perechile electron-pozitron pe care le creează; fotomultiplicatoarele sunt bazate pe efectul fotoelectric. Neutronii generează, prin ciocniri cu nuclee atomice, particule încărcate electric
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
Cerenkov înregistrează radiația emisă de particule încărcate care traversează un mediu dielectric cu o viteză superioară vitezei luminii în acel mediu. Particulele electric neutre, cum sunt fotonii și neutronii, nu produc traeictorii de ionizare; ele pot fi observate doar indirect. Fotonii pot fi detectați prin perechile electron-pozitron pe care le creează; fotomultiplicatoarele sunt bazate pe efectul fotoelectric. Neutronii generează, prin ciocniri cu nuclee atomice, particule încărcate electric sau fragmente nucleare care pot fi observate. Particulele instabile, încărcate sau neutre, generează produse
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
1923 ea a fost reluată de Arthur H. Compton și acceptată ca unică explicație posibilă a împrăștierii razelor X pe electroni atomici (efect Compton). „Cuantele de lumină” asociate radiației electromagnetice de o frecvență dată au primit în 1926 numele de "fotoni". Ecuația lui Dirac pentru funcția de stare relativistă a electronului (1928) admite soluții care corespund unor stări de energie negativă. În (1931) tot P.A.M Dirac a reinterpretat aceste soluții ca reprezentând stări ale unei particule încă neobservate, cu aceeași
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
electrică opusă, pe care a numit-o „antielectron”. Traiectoria unei particule cu aceste caracteristici a fost observată în (1932) de C.D. Anderson; ea a primit numele de "pozitron". Existența perechii electron-pozitron, care poate fi creată/anihilată odată cu absorbția/emisia unui foton, a reprezentat baza pentru teoria cuantică relativistă a "interacțiunii electromagnetice", electrodinamica cuantică, a cărei formulare modernă a fost dată de Sin-Itiro Tomonaga, Julian Schwinger, Richard P. Feynman și Freeman J. Dyson. Existența de perechi particulă-antiparticulă, cu aceeași masă dar deosebindu
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
fost confirmată în observații și experimente ulterioare ca lege a naturii. Există și perechi particulă-antiparticulă cu sarcină electrică zero: "antiprotonul" și "antineutronul" au fost observați în 1955-1956 la acceleratorul Bevatron (Lawrence Berkeley National Laboratory). Particulele de masă zero (cum este fotonul) sunt propriile lor antiparticule. Pentru a elimina controversa legată de aparenta violare a legii conservării energiei în dezintegrarea beta, Wolfgang Pauli a sugerat în anul 1930 existența unei particule de masă foarte mică sau nulă, care să restabilească bilanțul energiei
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
să aibă o rază de acțiune foarte mică, de ordinul de mărime al dimensiunilor nucleului. În anul 1934, Hideki Yukawa a făcut ipoteza că această "interacțiune tare" este mediată de o particulă încă neidentificată, așa cum interacțiunea electromagnetică este mediată de foton. Calculele teoretice indicau o masă intermediară între masa electronului și masele nucleonilor, ceea ce a sugerat denumirea de "mezon" (din greacă: μέσος = mediu, intermediar). Particula a fost identificată în 1947 de Cecil Powell și colaboratorii săi, în emulsii fotografice expuse razelor
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
electrică a materialului este necesară în aplicațiile în care efectul fotoelectric se detectează prin apariția unui curent electric. Efectul fotoelectric extern poate fi explicat simplu dacă se acceptă ipoteza că radiația electromagnetică este formată din particule (pe care le numim fotoni). Fiecare foton poartă o cantitate de energie proporțională cu frecvența de oscilație a câmpului electromagnetic. La incidența fotonului pe suprafața unui metal este posibil ca această energie să fie transferată unui electron din rețeaua cristalină a metalului. Dacă energia transferată
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
materialului este necesară în aplicațiile în care efectul fotoelectric se detectează prin apariția unui curent electric. Efectul fotoelectric extern poate fi explicat simplu dacă se acceptă ipoteza că radiația electromagnetică este formată din particule (pe care le numim fotoni). Fiecare foton poartă o cantitate de energie proporțională cu frecvența de oscilație a câmpului electromagnetic. La incidența fotonului pe suprafața unui metal este posibil ca această energie să fie transferată unui electron din rețeaua cristalină a metalului. Dacă energia transferată este suficientă
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
Efectul fotoelectric extern poate fi explicat simplu dacă se acceptă ipoteza că radiația electromagnetică este formată din particule (pe care le numim fotoni). Fiecare foton poartă o cantitate de energie proporțională cu frecvența de oscilație a câmpului electromagnetic. La incidența fotonului pe suprafața unui metal este posibil ca această energie să fie transferată unui electron din rețeaua cristalină a metalului. Dacă energia transferată este suficientă pentru ca electronul să depășească bariera de potențial pusă de interfața dintre metal și vid, atunci electronul
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
emită fotoelectroni de la frecvențe diferite. Dintre metale, cele alcaline au pragul de energie cel mai coborât, motiv pentru care se utilizează, adesea în amestec, în fotomultiplicatoare și alte aplicații unde este necesară o sensibilitate spectrală extinsă până în infraroșu. Energia unui foton poate fi transferată unui singur electron. Astfel, dacă energia fotonului este sub pragul de extragere a electronului din cristal, mărirea numărului de fotoni (intensificarea fluxului de lumină) nu poate ajuta la declanșarea efectului fotoelectric. I. Intensitatea curentului fotoelectric de saturație
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
pragul de energie cel mai coborât, motiv pentru care se utilizează, adesea în amestec, în fotomultiplicatoare și alte aplicații unde este necesară o sensibilitate spectrală extinsă până în infraroșu. Energia unui foton poate fi transferată unui singur electron. Astfel, dacă energia fotonului este sub pragul de extragere a electronului din cristal, mărirea numărului de fotoni (intensificarea fluxului de lumină) nu poate ajuta la declanșarea efectului fotoelectric. I. Intensitatea curentului fotoelectric de saturație depinde direct proporțional de fluxul radiației electromagnetic de incidență când
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]