1,205 matches
-
și făcînd dificilă formarea guvernelor de coaliție relativ omogene, așa cum a susținut cu fermitate și a argumentat Ferdinand Hermens [1941; 1958]. Este tot atît de evident că un sistem mai puțin proporțional ar fi avut drept rezultat parlamente mai puțin fragmentate și deci mai guvernabile. Acesta este punctul în care se înregistrează cele mai însemnate diferențe de opinie. Proporționalitatea fragmentează Proporționalitatea se limitează la fotografierea fragmentării partidelor sau o facilitează, dacă nu chiar o produce? Sistemele de partide deja fragmentate sînt
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
puțin fragmentate și deci mai guvernabile. Acesta este punctul în care se înregistrează cele mai însemnate diferențe de opinie. Proporționalitatea fragmentează Proporționalitatea se limitează la fotografierea fragmentării partidelor sau o facilitează, dacă nu chiar o produce? Sistemele de partide deja fragmentate sînt cele care adoptă sisteme electorale proporționale, sau sistemele electorale proporționale sînt cele care determină, dacă nu apariția, atunci cel puțin înrădăcinarea sau poate expansiunea sistemelor de partide fragmentate? Răspunsul lui Hermens sugerează că proporționalitatea fragmentează sistemul de partide; Duverger
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
o facilitează, dacă nu chiar o produce? Sistemele de partide deja fragmentate sînt cele care adoptă sisteme electorale proporționale, sau sistemele electorale proporționale sînt cele care determină, dacă nu apariția, atunci cel puțin înrădăcinarea sau poate expansiunea sistemelor de partide fragmentate? Răspunsul lui Hermens sugerează că proporționalitatea fragmentează sistemul de partide; Duverger, la rîn-dul său, consideră că "reprezentarea proporțională tinde către un sistem de partide multiple, rigide, independente și stabile, exceptînd ca-zul mișcărilor emoționale" [1961, 253]. Cercetătorii s-au pus de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
acord în ceea ce privește necesitatea unei mai mari precizii în formularea legilor generale asupra efectelor sistemelor electorale proporționale. Proporționalitatea fotografiază În general, nici unul dintre cercetători nu este dispus să susțină tout court existența unui raport cauză-efect între reprezentarea proporțională și sistemul multipartidist fragmentat. Este posibil să afirmăm că proporționalitatea tinde să fotografieze configurația unui sistem de partide, și deci multipartidismul acolo unde deja există. Este posibil, totodată, să afirmăm că proporționalitatea nu descurajează fragmentarea partinică, care este, totuși, rezultatul condițiilor politico-partinice și socio-geografice
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
care este, totuși, rezultatul condițiilor politico-partinice și socio-geografice și, apoi, fotografiată, apărată și cristalizată prin acel sistem electoral. Ținînd seama de ceea ce am afirmat pînă acum, nu este cazul să afirmăm că sistemele de reprezentare proporțională constituie cauza sistemelor multipartidiste fragmentate, dat fiind că am subliniat că unele variabile cum ar fi dimensiunea circumscripției, pragurile de excludere, mărimea adunărilor reprezentative sînt toate susceptibile de a fi manipulate, astfel încît să se controleze și să se reducă numărul partidelor. Este un lucru
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
la parlament. Proporționalitate și reprezentativitate Bineînțeles că situații asemănătoare pot să apară și în alte contexte, caracterizate prin sisteme electorale proporționale cu praguri de excludere mai puțin categorice (de exemplu Danemarca). Problema este că unii autori privesc un sistem multipartidist fragmentat ca pe un defect al sistemelor electorale proporționale, în timp ce susținătorii, dimpotrivă, văd în el o valoare. De exemplu, în secolul trecut John Stuart Mill (Considerations on Representative Government, 1861) susține că sistemele electorale proporționale sînt de preferat pentru că oferă reprezentare
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
nu este încă stabilizat. Consociativismul Dacă transformismul îi privește doar pe reprezentanți, acțiunea avînd efect asupra parlamentului, a doua degenerare a parlamentelor consociativismul se referă la tipurile de raporturi stabilite între grupuri organizate și, mai ales, între coalițiile de guvernare fragmentate și opoziție. În acest tip de degenerare, schimburile se fac deseori pe ascuns, nu vizează funcții, nu abordează aspecte legate de politica externă sau de Constituție, care se pretează la acorduri la nivel înalt și la un profil explicit, ci
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
opoziții. De fapt, din Chile pînă în Brazilia și, într-o mică măsură, în Argentina, cînd președinții aleși nu dispun de o coaliție majoritară unită, trebuie să aleagă membrii guvernului, ținînd seama, în mod anticipat, de reacțiile adunărilor parlamentare, relativ fragmentate și nu prea disciplinate. Sigur că și președinții Statelor Unite au avut în ultimii patruzeci de ani problemele lor de guvernare divizată atunci cînd în Congres aveau o majoritate ostilă. Una este posibilitatea aproape nelimitată de a-și alege proprii miniștri
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
însă, analizate în capitolul despre politicile publice. Firește că guvernele formate dintr-un singur partid, atît în sistemele bipartidiste, cît și în sistemele multipartidiste moderate, au mai puține probleme legate de durată decît guvernele de coaliție în sistemele de partide fragmentate și extreme. Totuși, trebuie înțeles ce înseamnă cu adevărat durata guvernării. De obicei, ea se identifică cu stabilitatea în funcție a primului ministru. Dacă lucrurile stau așa, atunci afirmația se susține. Altă problemă se ridică, în schimb, în legătură cu durata în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
politicilor publice Triunghiuri de fier Rețele tematice Guvernare de cabinet Neo-corporatism Policy communities formațiuni politice arene decizionale număr de participanți autoritatea centrală putere termene decizionale grupuri acces decizional soluție stabile segmentate limitat niciuna dispersată în sectoare voluntare închis da instabile fragmentate nelimitat niciuna mult dispersată nu voluntare deschis rară stabile segmentate limitate prezentă în canale politice cabinet voluntare marginale închis da instabile segmentate exclusiv prezentă în resurse instituționale în sectoare obligate închis da labile difuze vast absentă fluctuantă în arii spontane
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
anume punct și, deci, vor face apel la schema raționalității limitate. Alteori, ținînd cont de multitudinea variabilelor, a actorilor, a presiunilor și de tot ceea ce au învățat din politicile publice anterioare, vor formula și reformula politica publică după schema extinderii fragmentate. În fine, alteori, în fața unei problematici nemaiîntîlnite, a unei incontrolabile și confuze multitudini de variabile, actori, presiuni și soluții, vor fi obligați să accepte schema coșului. În orice caz, se va urma o politică publică ce are caracteristici specifice, clasificabile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
regimurilor democratice ca fiind o variabilă dependentă, variabila independentă, adică explicativă, este identificabilă în cultura politică: sistemele politice care au o cultură politică omogenă și secularizată dau naștere unor regimuri democratice stabile; sistemele politice cu o cultură politică eterogenă și fragmentată dau naștere unor regimuri democratice instabile. Pri-mele sînt reprezentate de democrațiile anglo-saxone; celelalte de de-mocrațiile din Europa continentală. Totuși, această clasificare, cum recunoaște imediat autorul său, Gabriel A. Almond [1970, dar textul a fost publicat pentru prima dată în 1956
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Totuși, această clasificare, cum recunoaște imediat autorul său, Gabriel A. Almond [1970, dar textul a fost publicat pentru prima dată în 1956], nu se poate aplica în mod adecvat sistemelor politice scandinave. Aceste sisteme au o cultură politică eterogenă destul de fragmentată, dar, totuși, prezintă caracteristici evidente de stabilitate politică. Almond și-a completat clasificarea, subliniind că sistemele politice continentale prezintă o insuficientă autonomie a actorilor non-partinici, mai ales a grupurilor de interese, a partidelor înseși, adăugînd că acestea oscilează între imobilism
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în tabelul 10.3. Astfel, Lijphart a reușit să plaseze în mod adecvat siste-mele politice anglo-saxone, caracterizate printr-o cultură politică omogenă și un comportament concurențial al elitelor politice, sistemele politice continentale (Franța, Germania, Italia), caracterizate printr-o cultură politică fragmentată și un comportament concurențial al elitelor, sistemele politice cu o cultură politică fragmentată și comportament coeziv al elitelor (Austria, Belgia, Olanda, Elveția) și sistemele politice cu o cultură politică omogenă și un comportament coeziv al elitelor. Așa cum se vede și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
siste-mele politice anglo-saxone, caracterizate printr-o cultură politică omogenă și un comportament concurențial al elitelor politice, sistemele politice continentale (Franța, Germania, Italia), caracterizate printr-o cultură politică fragmentată și un comportament concurențial al elitelor, sistemele politice cu o cultură politică fragmentată și comportament coeziv al elitelor (Austria, Belgia, Olanda, Elveția) și sistemele politice cu o cultură politică omogenă și un comportament coeziv al elitelor. Așa cum se vede și în tabelul 10.3, rezultă patru tipuri de regimuri democratice, în ordine: democrații
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
creștină și opoziția comunistă, în Italia, din anii '50 pînă în anii '80, nu a fost suficient pentru a ne permite să definim Italia ca o democrație consociațională. Pentru a fi mai preciși, democrațiile consociaționale prezintă culturi politice nu atît fragmentate, cît, așa cum a subliniat Sartori, mai curînd segmentate, în sensul unei diversități, care nu se întinde pe o suprafață ideologică mare. Funcționarea democrației italiene în acea perioadă este mai curînd asimilabilă democrației centrifuge. Desigur, referindu-ne la afirmațiile anterioare, comportamentele
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
noastre curioase. Se înțelege că am vizitat și nu se putea altfel vestigiile istorice de o bogăție rară ale trecutului imperial roman -; am colindat prin palate, piețe și foruri, am admirat coloane, arcuri de triumf și statui întregi sau numai fragmentate și nu am neglijat nici biserici, catedrale și bazilici (câteva din cele peste nouă sute de lăcașuri de rugăciune catolice câte se află la Roma). Am revăzut mărețul Colosseum, Columna lui Traian, Forul Roman și Arcul de Triumf un pasaj obligatoriu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
alături de faptul că nu lipsește de la nici o manifestare mai răsărită, de la Constanța, la Săpânța; cine o cunoaște personal s-a obișnuit de mult cu neastâmpărul juvenil, ubicuitatea-i proverbială și agitația colocvială ca adevărată stare de agregare. Până și ritmul fragmentat și nervos al textelor sale trădează o ne-stare, să-i zic astfel, funciară. Orice editor păstrează, pentru uz propriu, o listă a debuturile petrecute sub privegherea sa și confirmate ulterior. Fac publice numele ce ocupă locurile din față pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
germanilor cu care intra în contact), iar mama întruchipa perfect, și pentru noi, dar și pentru cei care o cunoșteau, modelul "gospodinei". Pe de altă parte, bunicii dinspre tată (cu cei dinspre mamă, care locuiau la țară, am avut contacte "fragmentate") erau modele de "eroi": bunicul fusese luat prizonier de către armata sovietică în urma luptelor de la Cotul Donului, iar bunica fusese deportată de sovietici, în 1945, în lagărul de muncă din regiunea minieră Donbas (Ucraina) de azi. Acolo se reîntâlniseră (pentru că se
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
de îngrijire (copii, bătrâni, persoane dependente din familie) și a muncii domestice, neremunerate. Efectele socializării diferențiate și asimetrice pot fi observate la nivelul traseului profesional al femeilor care, comparativ cu cel al bărbaților, este în mult mai frecvente cazuri limitat, fragmentat și frânat de "bariere invizibile" (așa-numitul "plafon de sticlă"/ glass ceiling; convingeri autolimitative; devalorizare/ inferiorizare; stereotipuri negative de gen; sexism; desconsiderarea autorității și profesionalismului femeilor în anumite domenii etc.). Schimbarea și flexibilizarea tiparelor de gen rămâne, în principal, o
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
sine. (Orice jurnal tinde să depășească raportarea la celălalt prin intermediul unei raportări la un alt sine, dorind ca cititorul să se recunoască cumva în rândurile sale.) * Aceste rânduri îmi mediază forma discursivă a cunoașterii de sine; chiar dacă este un discurs fragmentat. * Îmi pare prea mult a vorbi de discriminarea femeilor într-o lume în care bărbații au prea puțin dreptul să decidă privitor la nașterea și creșterea propriilor copii. Rolul filosofiei e de a te vindeca de tot ceea ce școala și
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
origine pe teme care constituie acum registrele clasice ale domeniului. O cercetare activă a continuat să le dezvolte și să le îmbogățească. Modele teoretice permit acum o mai bună unificare a acestor rezultate care, prin anumite laturi ale lor, păreau fragmentate. Ele furnizează chiar piste promițătoare pentru a asigura înnoirea problematicilor. Lucrarea de față va prezenta dezvoltarea actuală a psihologiei sociale a organizațiilor și dubla orientare definită mai sus. Ea se va deschide cu un capitol care va defini obiectul acestei
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
de utilizarea unui demers plurimetodologic asupra aceluiași obiect. Acest ideal este greu de atins. Dar el nu va putea fi urmărit decât dacă se menține diversitatea metodelor. La nivelul rezultatelor, remarcăm că temele abordate pot părea la prima privire foarte fragmentate (socializare, motivație, satisfacție...). În spatele acestei diversități putem constata totuși că o unitate de logică se constituie progresiv. Pentru toate temele clasici, asistăm la abandonarea orientării care consideră că indivizii sunt pasivi, și nu actori în construirea vieții organizaționale. Examinarea lucrărilor
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
endoteliului vascular (29). Vârsta per se modifică proprietățile arterelor mari și medii, care devin rigide și sunt dilatate. Rigiditatea arterială (RA) este influențată de vârstă printr-un mecanism incomplet elucidat. Elastina este modificată cantitativ și calitativ, fibrele sunt subțiate și fragmentate, cu zone de calcificare, cu capacitate crescută de fixare a ionilor de Ca 2+. Procesul este difuz, însoțit de creșterea depozitelor de colagen, care înlocuiesc fibrele musculare netede. Rezultă creșterea raportului colagen-elastină. Lanțurile de colagen au compoziție modificată, cu creșterea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
și trombi albi la suprafață prezentând striațiuni (liniile Zahn). Creșterea trombusului se face în două direcții: centripetă inițială, iar după obliterarea lumenului venos creșterea se face centrifug. Extremitățile proximale ale trombului pot emboliza. Trombul în evoluție poate fi extensiv, lizat, fragmentat și embolizat, organizat și epitelizat sau poate fi recanalizat tardiv. În absența lizei complete a trombusului, la nivelul peretelui venos și al valvulelor „în cuib de rândunică”, se produc leziuni definitive, care îngustează lumenul venos cu incompetență valvulară de diferite
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]