1,057 matches
-
foarte mult să le privesc și să le încerc chiar. Uitându-mă prin vitrine, aud fără să vreau, discuția unei doamne cu însoțitorul ei rudă, soț, ce i-o fi fost, aflând mai târziu că era un frate. M-au frapat cuvintele:” Uite cerceii aștia sunt exact cerceii Teofanei. Care cercei? Ăia cu piatră roză, nu-i vezi? Îi văd. Nu seamnă cu cerceii Teofanei, ai Prințesei? Ba da, cerceii care, spunea ea, că i-a dat nașă-sa la botez
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mult, pentru că, deși puteam circula liber prin toată casa, nu fusesem încă niciodată în odaia Maitreyiei. Ajunsei acolo într-o clipă. Mă aștepta la ușă, cu o față obosită, ochii rugători și buzele straniu de roșii. (Amănuntul acesta m-a frapat: am aflat mai târziu că, de câte ori ieșea în oraș, își vopsea buzele cu pan, după ceremonialul eleganței bengaleze.) ― Te rog să-ți lași pantofii aici, îmi spuse ea. Rămăsei în ciorapi, și aceasta mă făcu să mă cred ridicul, zăpăcindu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Pantelimon, îl întrebă, de când îl cunoști pe Zevedei? Pantelimon înghiți cu greu și-și trecu pachetul în cealaltă mână. - Nu-l cunosc. Nici nu știam că-l cheamă Zevedei. L-am zărit de vreo două, trei ori, și m-au frapat peticele de la pelerină: parcă ar fi fost cârpite pe locul epoleților. Dar, cum spune directorul nostru, tovarășul Ulieru, armata română n-a cunoscut pelerine cu epoleți. De aceea e suspect... Poate, în epoca feudală... - Lasă epoca feudală, îl întrerupse celălalt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-o, cu alți doisprezece colegi și colege, în Munții Neamțului, în vara 1966? - Atunci am fost ultima oară împreună, vorbi grav Pantelimon, ridicând fruntea. Când ne-am întors la București, nu mai era nimic între noi. - Și nu te-a frapat nimic din tot ce se vorbise și se discutase atunci? Nu-ți mai aduci nimic aminte? Bunăoară, de doctorul Magheru, care a fost apoi transferat la Slatina? Colegii d-tale spun că erați prieteni... - Nu eram prieteni. De altfel, dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nimic, și nimeni altcineva dintre noi nu înțelege... Probabil exercițiile le faci când rămâi singur, în timpul nopții, adăugă. Ridică încurcat din umeri. - Simțeam că-mi amorțesc picioarele și atunci am coborât din pat, și aici, pe covor... - Nu te-a frapat nimic? - Ba da. M-am pipăit peste tot. Am simțit mușchii, așa cum îi aveam pe vremuri: tari, vânjoși. Nu mă așteptam. După atâtea săptămâni de imobilitate aproape absolută, ar fi trebuit să fie, cum să spun? un fel de... - Da
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de pe extrasul lui, ca să i-o știe ; cunoaște afecțiunea respectuoasă a tânărului, îi cunoaște și nesiguranța. Este convins că nu frumoșii ochi ai doamnelor stimulează subțiratica elocință a acestui june onest, ci severa, dar binevoitoarea înțelegere a magistrului. — ...m-au frapat vorbele dumneavoastră, pentru că ele constituiau o excepție față de opinia curentă. Rămâne ceva după ce, clătinând a îndoială din cap, îndepărtezi lauda ce nu s-ar fi cuvenit să o auzi ? Rămâne, da, o complezență ușor jenată (de parcă te-ai fi îndatorat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sunt acum mai mult decât sigură că ea este : Larisa Peșel ! Larisa Geblescu ! Am să ți-o arăt și în alte fotografii, s-o vezi mai bine... Cu buclele ei vopsite roșu-acaju, cu pielea foarte albă și cu ochii negri, frapa ! De altfel îi țin foarte bine minte bluza aceasta de voal. Avea volănaș la mânecă și din volănașîi ieșeau mâinile - cu unghii foarte roșii și foarte lungi, fără nici cea mai mică podoabă... Nici inel, nici brățară, nici măcar verighetă ! Pretindea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe Titi Ialomițeanu, așa tânăr cum e aici în fotografie ? Nu te gândești că la vremea aceea eu nici nu eram născută ? L-am recunoscut pentru că de multe ori mi-l mai arătase soacră-mea în fotografii și m-a frapat ce mult se schimbase : în pozele de tinerețe era blond și subțirel, dar eu îl știam un bărbat corpolent, alb - cu totul și cu totul altă persoană ! De ce tot apărea în poze cu soacra mea ? Vrei să întrebi, madam Delcă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
John Robert nu se uita niciodată la tablouri, dar era pregătit să dezbată punctul ei de vedere. Artiștii ne oferă forme. Arta europeană a plecat de la o realitate. Crezi că aparenta lipsă de formă a Americii este cea care ne frapează? Asta ar putea pricinui un transfer de imagine, ca să folosesc expresia ta. Ceea ce e lipsit de formă e ireal. Unora le place, acest lucru. Adică unii gândesc că ceea ce e lipsit de formă e mai real, mai puțin formalist, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
resentimentul purtat celui față de care ești vinovat se amestecă adeseori. Îi porți pică pentru tot ce-a făcut ca să se autoprotejeze de acea cumplită nenorocire. Acum câtva timp îmi spuneai că „a lipăit totul așa cum lipăie pisica laptele“. M-a frapat această curioasă comparație. Așa am zis? Desigur, comparația asta nu descrie faptele. Inima lui a fost zdrobită - Rufus însemna pentru el... mă rog, știi bine... pentru noi amândoi... Da. Ce vreau eu să arăt este că pe dată George a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
opusă și trecu pe lângă mine. I-am văzut fața. Oglindea o expresie foarte ciudată, extrem de tristă, obosită, gravă, chiar severă, și totuși gura ei avea un zvâcnet care aducea a surâs, deși ar fi putut prezice și lacrimi. M-a frapat pe moment ideea că această expresie sintetiza ceea ce, la sfârșit, la sfârșitul sfârșitului, ar putea simți cineva în legătură cu George. Știam unde locuiește Valerie și am urmat-o de la depărtare. Pe măsură ce înainta, părea să-și piardă o anume tragică exaltare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
referirile la Pearl, dar în momentele primelor sale reacții nu-și bătuse capul cu ele și, într-adevăr (așa cum sperase și Pearl), le considerase doar „niște clevetiri murdare“. Până și semnificația faptului că Pearl ar fi sora Dianei nu-l frapase la început, întrucât mintea lui era mult prea preocupată de alte gânduri. Nu prevăzuse deloc întorsătura subită pe care o luaseră lucrurile în seara de joi, și cu atât mai puțin dramaticul ei deznodământ. Numai în momentul când începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nivel și pe scurtătura care traversa vechea linie ferată. Trecu de cârciuma Omul verde, care tocmai se deschidea. Mai multă lume îl văzu pe George în acea seară pe acolo, dar cumplitul său rânjet de durere nu se întâmplă să frapeze pe nimeni și nimănui nu i se păru a fi o expresie neobișnuită la el. Și nimeni nu se apropie de el. Când coborî poteca ierboasă de pe scurtătură, George observă florile care creșteau pe taluz: degețel roșu, tătăneasă albă, ospățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dacă opera lui a reușit. Nu, opera tot nu reușise. Legenda spune că, a doua zi, Biscornet s-a dus la NotreDame, să mai vadă o dată vechile uși, cam ponosite și nu tocmai potrivite cu măreția catedralei. Ceea ce l-a frapat mai tare de data aceasta au fost diavolii ciopliți în piatră. Se vedea cât de colo că aceștia erau creația unor cioplitori artiști și dominați de spiritul divin. Ei voiau să arate, chiar de la intrarea în biserică, că lupta dintre
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
trei, patru ani, se deprind să se joace cu ajutorul calculatorului, fără să mai cunoască bucuria de a bate mingea sau de a hoinări. Asta îi educă să fie singuri. Mai târziu, nu se vor mira de o realitate care îl frapează acum pe un european ce a trecut Oceanul: nicăieri nu poți vedea atâția oameni care mănâncă singuri în public sau care aleargă (fac "jogging") cu ochii absenți, fără nici o țintă, pentru a se goli de o energie nefolositoare, ascultând muzică
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ani de la evenimentele din Decembrie 1989, lumea se mișcă bâjbâitor într-un păienjeniș urzit de firele suspiciunii, corupției, minciunii, înșelăciunii, injustiției, învrăjbirii, urii, vrerii de a gândi toți uniform, de a vorbi toți monocolor, de a gesticula toți mecanic. Retina frapată de lumina scuturării de comunism, comandă închiderea pleoapelor, blocarea văzului și a mersului înainte spre regăsirea demnității noastre naționale, spre împlinirea dezideratelor strigate unanim pe baricadele lui Decembrie 1989, sfințit cu atâtea jertfe. Deși treziți, românii nu se pot scula
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
așteptau la intrarea legendarei Arizona (o bombă ordinară, de fapt). Mi-a ieșit, mai împleticită ca oricând, în întâm pinare. Avea acum părul scurt, căzându-i în șuvițe tocite de-a lungul obrajilor. De câte ori o vedeam după o vreme mă frapa cât era de urâtă: buze subțiri și uscate, nasul prea cârn, fața pergamentoasă... Dar ochii arătau totuși o inteligență vie, ca și altceva, un fel de nebunie romantică, de nepăsare față de tot ce era în jur. Când m-a invitat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o frumusețe clasică. Se întunecă, apoi ridică din umeri. - Eu mă numesc Nirena, iar dumneata, prietene, ar trebui să treci pe acolo. Ea îl împinse spre ușa prin care dispăruse Enro, dar Gosseyn avea din nou comenzile. O reținu. Fusese frapat de numele ei. - Există vreo legătură, zise, între această Nirenă și vechea capitală Nirena? Păru încurcată. - Adineauri leșinai și acum pui niște întrebări inteligente. Caracterul dumitale este mai complex decât ar sugera-o înfățișarea. Ei, dar acum, grăbește-te. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
îi confirma prima "senzație" a sursei de energie a navei: magnetism. Faptul îl interesa pentru a-și face o imagine despre dezvoltarea științifică a Yalertei, comparabilă cu aceea a se-colului al XXII-lea din istoria terestră. Dar faptul îl frapă. Acum, pentru el, mașina magnetică avea un defect. Era prea incompletă. Îndeplinea atâtea funcții încât utilizatorii ei aveau tendința să respingă orice altă formă de energie. Prezicătorii făceau aceeași veche greșeală. Fără energie atomică la bord. Fără electricitate, nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Așezat, nepăsător, de parcă nu și-ar fi dat seama că tocmai lăsase să se înțeleagă că numai copiii transportați în centre deveneau prezicători. Nepăsarea lui declanșă o altă serie de reflexii în capul lui Gosseyn. Fusese foarte atent, dar îl frapa ideea că Yanar nu reacționa ca un tip care era luat la scărmănat pentru prima oară. Știa de efectul produs atunci când nu cunoști dinainte întrebările. O știa atât de bine, încât nu era deloc tulburat. Într-o străfulgerare, Gosseyn pricepu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Mare Imperiu. Va fi umilirea, armatele de ocupație, urmărirea necruțătoare a criminalilor de război, un spirit de răzbunare lipsit de orice înțelegere a efectelor posibile asupra sistemului nervos al învingătorilor sau al învinșilor. Vru să vorbească, dar un gând îl frapa. Dacă situația era cu adevărat serioasă, asta putea explica absența dictatorului de la această cină. Până să deschidă gura, avu și confirmarea. Patricia îi spuse: - Enro este cu flota. Au dispărut fără urmă patru divizii, iar bătălia celui de-al șaselea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
privi rătăcit în jurul lui. Și, lucru ciudat, lui Gosseyn nici măcar nu-i trecu prin cap ce are de gând să facă. Îl văzu pe venusian îndreptându-se grăbit spre grămada de arme și alegându-și cu grijă două. Tocmai asta frapa cel mai mult, grija cu care examina armele. Ce urmă fu mult prea rapid pentru ca Gosseyn să poată interveni. Prescott se duse la X și-i trase un glonț în ochiul drept. Un mic vulcan de sânge izbucni, inundându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să-l convingă pe Thorson. Gosseyn se gândea că poziția lui Crang era mult prea delicată ca să-și permită chiar și cel mai mic semn de interes în favoarea sa; totuși, el îndrăznise ceva. Crang continuă: ― De la o vreme am fost frapați de an lucru: oricine ar fi cel care te-a trimis ia noi, puțin îi pasă dacă vei fi sau nu ucis. În fapt, noi am ajuns la concluzia că, după descoperirea celui de al doilea creier al tău, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o frumusețe clasică. Se întunecă, apoi ridică din umeri. - Eu mă numesc Nirena, iar dumneata, prietene, ar trebui să treci pe acolo. Ea îl împinse spre ușa prin care dispăruse Enro, dar Gosseyn avea din nou comenzile. O reținu. Fusese frapat de numele ei. - Există vreo legătură, zise, între această Nirenă și vechea capitală Nirena? Păru încurcată. - Adineauri leșinai și acum pui niște întrebări inteligente. Caracterul dumitale este mai complex decât ar sugera-o înfățișarea. Ei, dar acum, grăbește-te. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îi confirma prima "senzație" a sursei de energie a navei: magnetism. Faptul îl interesa pentru a-și face o imagine despre dezvoltarea științifică a Yalertei, comparabilă cu aceea a se-colului al XXII-lea din istoria terestră. Dar faptul îl frapă. Acum, pentru el, mașina magnetică avea un defect. Era prea incompletă. Îndeplinea atâtea funcții încât utilizatorii ei aveau tendința să respingă orice altă formă de energie. Prezicătorii făceau aceeași veche greșeală. Fără energie atomică la bord. Fără electricitate, nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]