19,543 matches
-
Britanică, Pomicultura R.S.R., Eminescu în Ediția Perpessicius, Mersul trenurilor, Cartea de telefoane, Cartea noilor coduri ale străzilor din România etc. Și iată că și fițuica aceea mă încurca teribil. O singură frază, dacă făceam un mic efort, era îndestulătore. O frază? De ce nu un cuvînt! Un cuvînt?? De ce nu o silabă! O silabă??? De ce nu o literă! Și uite că am ajuns să condensez tot ce-mi place la nebunie în litera G. De ce G? Păi ăsta era punctul G al
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]
-
nu-l avem în aceste texte pe autorul polemic, în ofensivă care poate fi Ștefan Borbély -, nu am nici o îndoială că admirația elegantă din cronici este mai puțin reprezentativă. Este și remarca cea mai plăcută pe care o fac. În fraze armonios construite, ușor retorice, se simte o anume reverență născută dintr-un respect pe care, de altfel, criticul nu și-l ocultează. Critica poate fi și un rafinat tribut, iar admirația care se ghicește este reconfortantă fără a vicia examenul
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
dat seama de intențiile mele în vacanța aceea plină de nerăbdare, a fost numai pentru că era secretul cel mai bine păstrat în primele douăzeci de veacuri după Cristos. În mai multe rînduri s-a lăudat la Al Treilea Bărbat cu fraza menționată de ea la Sucre, la primul nostru bal: „Tata zice că nu s-a născut încă prințul care o să se însoare cu mine”. N-am aflat dacă ea l-a și crezut, dar se purta ca și cum ar fi fost
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
întîlnire în care am avut o lungă și deschisă convorbire. Nu pot să vă spun decît atît: a fost un om condiționat, chiar dacă... De curînd, am terminat un scenariu inspirat din romanul Dimineața unui miracol în care am găsit o frază din care am aflat că așa gîndeam și cînd am scris această carte în 1987: «În curaj se ascunde puțină furie, puțină vanitate și chiar o competiție și o afirmare egoistă. Mi-e teamă de martiri dar și de victime
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
dar prin ale căror hățișuri am reușit totuși să-mi fac drum. Foarte repede am ajuns să nu mai silabisesc, să citesc fiecare cuvânt dintr-odată, ca o siglă ușor de recunoscut. Ulterior m-am obișnuit să iau instantaneul unor fraze întregi. Așa a început cariera mea de cititor. Am citit, de atunci, timp de aproximativ optsprezece mii de zile, în cele mai diferite situații. Ca să le evoc pe toate, ar trebui să-mi reconstitui viața integral (ceea ce ar fi plictisitor
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
criticul), ar fi suspect că ține partea arendașilor pe care îi absolvă de vreo vină. Nu avea cum ca tocmai în 1907 să se și fi scris deja adevăratul roman al răscoalei, de aceea criticul putea profetiza firesc cu o frază de așteptare: „Romanul cu rădăcini în mișcările sociale agrare rămâne să fie scris în viitor de vreo mână măiastră” (p. 95). Din cele aproximativ trei sute de pagini de foiletonistică a anului 1907, se pot reconstitui evenimentele vieții literare și artistice
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
atunci ar trebui să mi se pună înainte această mărturie a lui Pavel. Dar așa nu cer de la preot nici una dintre aceste însușiri. Nu cer nici podoaba căutată a cuvântărilor oratorilor păgâni și nici nu mă interesează cum îi sunt fraza și stilul. Să fie preotul sărac în cuvinte! Să-și aranjeze simplu și fără meșteșugire cuvintele în frază!”<footnote Chrys., Sac., 4, 6 (ed. rom., 141-142; PG 48, col. 670); Oppugn., 3, 11 (ed. rom. 278; PG 47, col. 367
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
preot nici una dintre aceste însușiri. Nu cer nici podoaba căutată a cuvântărilor oratorilor păgâni și nici nu mă interesează cum îi sunt fraza și stilul. Să fie preotul sărac în cuvinte! Să-și aranjeze simplu și fără meșteșugire cuvintele în frază!”<footnote Chrys., Sac., 4, 6 (ed. rom., 141-142; PG 48, col. 670); Oppugn., 3, 11 (ed. rom. 278; PG 47, col. 367). footnote>. De asemenea, într-o omilie la Psalmi le spunea ascultătorilor: „Trebuie, așadar, astăzi să vă dau o
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
de artificii oratorice este permis în predicile sale datorită neputinței ascultătorilor de a înțelege preceptele creștine: „Când suntem slabi trebuie să pregătim mult timp cuvântul, să-l facem variat, să aibă pilde și exemple, să fie frumos alcătuit, să aibă fraze oratorice, cadențe și altele multele de acestea, ca din toate să putem alege ușor ceea ce este de folos”<footnote Chrys., De proph. obsc., 1, 1 (ed. rom., 508; PG 56, col. 165). footnote>. Așadar, deși Ioan Hrisostom a permis apelul
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
contradictorii, în care situație înclină spre cele dătătoare de înseninare și chietudine, de „înțelepciune“. Dacă Meister Eckhardt îi provoacă „o stare de liniște, seninătate și încredere în tot ce reprezintă au-delà de nous“, Nietzsche „este vital, iar cînd citești o frază ca aceasta: «nimic nu este adevărat. Totul este permis!», rămîi consternat și te întrebi: «Dacă are dreptate?»“. Soluția e una pozitivă: „Mă întorc repede la Meister Eckhardt și încep să-i ascult înțelepciunea și tăcerea grăitoare“. Prozatorul năzuiește la un
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
aceste subtilități logice, absolutul își conservă valoarea: este principiul însuși, acel ceva datorită căruia lucrurile sunt, iau naștere și pot fi cunoscute. El nu este exterior creației pentru a fi anormal, ci este esența acesteia. În Despre îngeri există o frază ce poate condensa orice pledoarie pentru acest subiect: “Absolutul încetează să mai fie utopic dacă transformăm distanța care ne separă de el într-o înlănțuire de proximități.
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
Mircea Mihăieș Voce gravă, cu inflexiuni de glasspapier, privire sticloasă, ațintită în zare, pumn strâns, muncitorește, fălci abundente încleștate, corp împins, agresiv, înainte. Cam așa ar arăta, într-o bandă desenată, autorul frazei care urmează: „Există interese ca România să rămână în «zona gri».” Să râzi? Să plângi? Să-i face semne caraghioase, pentru a-i sugera că nu e în toate mințile? Să caști a lehamite, lăsându-l în plata Domnului, cu
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
chiar din formulările conclusive revin de mai multe ori chiar în cadrul aceluiași capitol, senzația de redundanță fiind uneori stânjenitoare. Ca și, de altfel, entuziasmul și atașamentul pentru literatura SF (onorabile în sine și de înțeles) pe alocuri transmise necontrolat în frază. Fără a avea însă intenția originalității și a unei abordări exhaustive, volumul lui Mircea Naidin este, dacă nu mai mult, măcar o binevenită introducere în chestiunea încă problematică a „părinților fondatori” ai SF-ului. Mircea Naidin, Literatura Science Fiction, Editura
Controversatele origini ale SF-ului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13020_a_14345]
-
din această perioadă. Este greu de spus dacă notele cenzorilor de la începutul anilor ’60 exprimă subtilitate, umor involuntar sau prostie pur și simplu. Eventual cîte puțin din toate: Din numărul 12/1960 al revistei „Secolul XX” s-a scos următoarea frază dintr-un text al scriitorului american Walter Lowenfels care tocmai trecuse prin România: „Am vizitat uzina de tractoare Brașov... Am văzut zeci de tractoare Universal-27, semănînd foarte mult cu tractoarele International Havester, fabricate în Statele Unite” (p. 123). E drept, nu
Foiletoniști de partid și de stat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13055_a_14380]
-
Nora Iuga Dacă găsești ceva înseamnă că nu ai căutat destul...” M-am împiedicat de fraza asta în timp ce traduceam un text de Aglaja Veteranyi. Evident nu o căutasem, cum nu cauți bolovanul pe care îl găsești abia după ce ai căzut. Iată acest paradox: răsturnarea sensului într-un enunț simplu, procedeu cu care Aglaja jongla total destinsă
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
generos prin presă, ori apărută În postura unor prefețe, studii introductive, referințe de antologie sau pur și simplu critică, varia, tabele cronologice (strict necesare Într-o documentare exactă). Sunt nume de referință, de piloni veritabili ai literaturii române asupra cărora fraza limpidă a lui Ion Nistor se mlădiază și curge În mod citabil - Mihail Sadoveanu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Gib Mihăescu, George Bacovia (poate cea mai bună ediție, a poetului, Îmbunătățită de la 1965, prin anii următori: 1972, 1981, 1987, 1990), Mihai
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
Capșa, mă afund în vorbăraia deversată de talentații locului. Niciunul nu mă bagă în seamă, fiecare în parte e mulțumit de el, iar toți împreună sunt satisfăcuți de dimineața asta - au pus deja pe hârtie câte o strofă, câte o frază uluitoare pentru posteritate. Acum au chef să se strângă de beregată. J'ai donné dans un guepier; mă trag mai la margine. Și iată, întors de la cafenea, sunt mulțumit că am fost văzut! Că am iradiat eleganță în mijlocul unei duzini
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
dar și cu o indescriptibilă satisfacție, că pe dinafară nu se cunoaște nimic din mizeria aflată înăuntrul său, fața lui are aceleași trăsături fine, atrăgătoare ca și înainte de crimă, ochii lui au aceeași seninătate și aceeași fascinantă culoare gri, iar frazele din literatura pe care continua să o scrie nu s-au stricat nici ele, nu înregistrează nimic din ticăloșie, dimpotrivă, parcă sunt mai puternice și mai expresive, cameleonismul acesta, capacitatea aceasta de a disimula, de a se distanța în literatura
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
nemțesc, Jacob Wassermann, și tradusă de Ion Sân-Giorgiu. Cartea m-a impresionat în întregul său, prin datele personajului, Columb, nu e momentul să stărui aici asupra ei. Dar ceea ce țin să spun e că se află în acel volumaș o frază (subliniată de cine știe cine, unul dintre cei care o citiseră înaintea mea, subliniată cu creion de culoare albastră, ca și alte fraze, de altfel...), o frază pe care am memorat-o și la care m-am gândit repetat de-a lungul
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
momentul să stărui aici asupra ei. Dar ceea ce țin să spun e că se află în acel volumaș o frază (subliniată de cine știe cine, unul dintre cei care o citiseră înaintea mea, subliniată cu creion de culoare albastră, ca și alte fraze, de altfel...), o frază pe care am memorat-o și la care m-am gândit repetat de-a lungul anilor. Fraza se referea la Columb și suna așa: "El nu știa niciodată ce era, știa numai ce voia să fie
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
asupra ei. Dar ceea ce țin să spun e că se află în acel volumaș o frază (subliniată de cine știe cine, unul dintre cei care o citiseră înaintea mea, subliniată cu creion de culoare albastră, ca și alte fraze, de altfel...), o frază pe care am memorat-o și la care m-am gândit repetat de-a lungul anilor. Fraza se referea la Columb și suna așa: "El nu știa niciodată ce era, știa numai ce voia să fie." Aceste cuvinte i se
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
de cine știe cine, unul dintre cei care o citiseră înaintea mea, subliniată cu creion de culoare albastră, ca și alte fraze, de altfel...), o frază pe care am memorat-o și la care m-am gândit repetat de-a lungul anilor. Fraza se referea la Columb și suna așa: "El nu știa niciodată ce era, știa numai ce voia să fie." Aceste cuvinte i se potrivesc și omului nostru, într-un fel, adaptate, îl pot explica. Prăbușirea lui a început atunci, în
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
anumită regularitate, încerc astfel, de departe, să-i mai risipesc sentimentul de singurătate care-l apasă din ce în ce mai neiertător după anii petrecuți "pe patul meu de suferință", cum îmi spune el invariabil.) Mircea a rămas puțin mirat că am găsit această frază în Point Counter Point, credea că citatul figurează în alt roman al lui Huxley, Eyeless in Gaza. Poate că are dreptate, poate că figurează și acolo (nimic nu-l împiedica pe autor să reia o formulare memorabilă, atît de comică
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
un nenorcit, toată lumea dă cu piciorul în mine" spunea și spune Mircea, în concluzia unei conversații sau, uneori, la despărțire, în loc de "la revedere", atunci cînd folosește cu un bun prieten și ca pe o favoare specială, persoana întîi. Astfel de fraze au, pe lîngă sensul lor propriu și figurat-ironic, statutul aluziv al unor citate, sună ca niște citate - prea evidente ca să mai fie atribuite sau ca să fie puse în echivalentul verbal al ghilimelelor. De multe ori ele sunt chiar citate. N-
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
simbolică a piesei, ele rostesc replici care sunt aproape exclusiv citate din autori numiți sau din autori nenumiți, pe care cititorul trebuie să-i recunoască sau să-i ghicească. Maxime celebre (uneori inversate sau subtil deformate), aforisme, profesiuni de credință, fraze memorabile sau selectate idiosincratic, însoțite de minime comentarii, alcătuiesc o compoziție sumbră (dată fiind tema, dată fiind sinuciderea îndelung și minuțios pregătită a autorului, la o dată fixă, mărturisită prietenilor, amînată dintr-un motiv aparent frivol - un recital de pian al
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]