1,020 matches
-
cred că între 1969 și 1975 a existat vreun tânăr amator de muzică pop, în România, care să nu se fi numărat printre ascultătorii săi“. Nu doar pop, ci și rock, folk, jazz. Eram cu sutele de mii. Curați și frenetici, exaltați de Phoenix, Sideral, Sfinx, Roșu și Negru, bovarizând demențial cu gândul la festivalurile de la Woodstock și Isle of Wight, leșinând la Je t’aime, moi non plus, împărțindu-ne feroce între iubitorii de Beatles și cei de Rolling Stones
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
răscoliri, pietinări, jigniri, adorări și vampirizări, observ că mă simt ca bătrânul boier jucat de Giugaru în nuș’ce film cu haiduci și care, asaltat de-o țigăncușă nurlie (fo coasa pereche, pe ecran, a lui Jean Constantin), exclamă cu frenetică uluire: „Simțăsc! Simțăsc!“ După ce-n mai multe rânduri am jurat (of: „Never say never!“) că nu mai calc pe la vreo lansare-n târg, iată-mă acum hipnotizat de miile de trupuri care au transformat în arene greco-romane scările din fața standului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fi făcut viața mai puțin dureroasă. Oboseala care-mi măcina trupul tocise în același timp în mine multe puncte sensibile. Orice exces micșorează vitalitatea, deci și suferința. Spre deosebire de ceea ce se crede în mod obișnuit, desfrâul n-are în el nimic frenetic. E doar un somn nesfârșit. Ați observat probabil că bărbații cu adevărat geloși n-au decât un singur gând: să se culce cu femeia care, cred ei, i-a trădat. Bineînțeles, nu vor astfel decât să se asigure o dată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în el latent. Orchestra făcea să tresalte tot jazz-ul pe care-1 poartă oamenii în mușchii șalelor și, astfel, melodia le da, complezent, înapoi ceea ce anume împrumutase de la ei. La auzul lui Oyral quartetul Schmidt fusese cuprins de o veselie frenetică. Singură, imună, doamna Schmidt privea cu indulgență cum acești oameni serioși erau deodată cam "șui", cum ar fi zis Lina în moldoveneasca ei singuratică. Acces trecător, de altfel, cum bine credea doamna Schmidt. Și iată că, după atâta timp, când
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
temere. Noaptea îi masa spatele cu ulei calmant, apăsând în sfârșit aproape atât de tare cât îi cerea ea. Făcea dragoste cu el, imaginându-și că e femeia pe care și-o imagina el. După aceea, o apuca o tandrețe frenetică, un ultim efort disperat de a se pune pe picioare și de a drege ce era între ei. —Daniel, îi șoptise ea la ureche, în întuneric. Danny? Poate că ar trebui să ne gândim la ceva mic. Ceva nou. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
părți pentru ca să le poată țină minte creierul ei. Până și o parte care se numește „substanța fără nume“. Și toate au o minte a lor, fiecare se zbate ca să se audă mai tare decât celelalte. Normal că era o amestecătură frenetică; toată lumea era la fel. O străbătu un val, un gând la o scară așa cum nu mai simțise niciodată. Nimeni n-avea habar ce urmăreau creierele noastre sau cum aveau de gând să-și atingă ținta. Dacă ne-am putea detașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o și vede, mai presus de îndoială. Când vorbește, vocea ei e puțin sugrumată: — Știi, Mark are dreptate. Tot locul ăla e un substitut. Vreau să zic... tu recunoști țara asta? Rămân acolo prea multă vreme, urmărind prea multe relatări frenetice, umplute până la refuz de lipsa de conținut. Când se întorc la mașină, lumina a început deja să pălească. Ar trebui să căutăm un loc de stat? Nu se uită la el. Vrea să spună adăpost, dar adăpostul nu mai există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pustii de țară și totuși încă n-are stare să doarmă. Dacă ar mai putea rezista măcar câteva ore, măcar până în zori, apoi iar păsările... Până și vechea polifonie care iese din boxele mașinii o sfâșie. O oprește, cu degete frenetice. Dar în noaptea asta înghețată și neagră de februarie, tăcerea e și mai rea. O suportă doar treizeci de secunde, după care dă iar drumul la radio. Trage de buton în sus și-n jos, încercând să dea peste ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
recitește, fără să rețină nimic. Se uită pe notițele de pe margine ale lui Mark, la mâzgălelile disperate de lângă orice pasaj care ar putea duce înainte, departe de confuzia permanentă. Spre sfârșit, dungile nesigure de marker devin mai late și mai frenetice. Acesta a fost drumul Destinului; ne-a condus spre acele capricii timpurii ale norocului, care au predeterminat în locul nostru tot ceea ce putem fi vreodată. Acum am înțeles că același drum avea să ne reunească iar. Orice am fi pierdut, împărtășeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se experimentează, tot mai mult, criza cuvântului: observăm cum cuvântul își pierde forța, lumina și fascinația. Atrage tot mai puțin și convinge din ce în ce mai greu. Există o impresionantă inflație a cuvântului. Mesajele scrise, vorbite și vizibile se înmulțesc într-un ritm frenetic. Da-că ar trebui să citim totul, să ascultăm totul, să vedem totul, nu am mai avea timp să mai facem și altceva. În acest timp, nu mai reușim să alegem, să selecționăm, să ne orientăm între atât de multe
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
prins? lătră uriașul. Vezi ce vreau să-ți spun? Umbla ca turbat prin celulă. - Așteaptă numai să se ridice grilajul și-ți arăt eu ce să faci cu oamenii care nu stau în banca lor. Ridică vocea într-un urlet frenetic. - Discipole, dacă mă auzi, dă-i drumul. Ridică grilajul. Ridică-l! Dacă auzi sau nu, Discipolul oricum nu făcu nimic. Grilajul nu se ridică. Jurig se calmă și revenii la pat. Se așeză mormăind: - Așteaptă numai. Așteaptă numai! Pentru Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
trebuia să-l învingă pe Discipol. Coborî cu stângăcie treptele și înainta spre forma de umbră tremurătoare. A-l vedea pe Zeul Adormit mergând spre el cu intenții ostile, trebuie să fi fost o experiență distructivă. Cuprins de o groază frenetică, Discipolul încercă să scape prin singura metodă de care dispunea. Din silueta întunecată țâșni energie. Într-o jerbă de flăcări albe, trupul Zeului se mistui. În acest moment, Secoh fu omul care și-a distrus Zeul. Nici un sistem nervos condiționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
suc care avea efectul unui drog asupra nervilor, făcîndu-i pe bolnavi să arate mai grăsuni, rozalii, mai veseli și mai activi. Apoi începea să se hrănească intens cu creier. Victimele nu erau mai nefericite, dar mișcările le deveneau mecanice și frenetice, iar cuvintele, repetitive și vulgare. Apoi, păduchele, ale cărui mișcări fuseseră lente și graduale, ataca brusc principalele organe, luînd proporții gigantice. Oamenii infectați se făceau albi ca varul, se prăbușeau pe stradă, se umflau și crăpau ca niște saci putrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își aminti de o gravură de-a lui Blake cu un ocean cenușiu din valurile căruia ieșea o mînă care înșfăca cerul gol. O altă gravură a lui Blake arăta o mică pereche de îndrăgostiți care urmăreau cum o figură frenetică punea piciorul pe o scară atît de subțire și de înaltă că vîrful ei se sprijinea de cornul lunii. în legendă scria: „Vreau! Vreau!“. Thaw desenă o lună pe cerul de deasupra vîrfului copacului. A doua zi, se sculă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o oarecare rezistență. Coafura Ameliei Prescott era desfăcută, iar obrajii împurpurați. Mâinile îi erau legate la spate și respira gâfâit. Probabil îi puseseră la gură un căluș transparent, căci ― văzându-l pe Gosseyn ― buzele i se agitară în inutile și frenetice eforturi. În cele din urmă, femeia se potoli, ridicând resemnată din umeri. Îi zâmbi cu tristețe ― dar ea nu-și pierduse demnitatea. X îl privi pe Gosseyn și zise . ― Gosseyn, ne pui în fața unei dileme. Noi suntem pregătiți să declanșăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
prins? lătră uriașul. Vezi ce vreau să-ți spun? Umbla ca turbat prin celulă. - Așteaptă numai să se ridice grilajul și-ți arăt eu ce să faci cu oamenii care nu stau în banca lor. Ridică vocea într-un urlet frenetic. - Discipole, dacă mă auzi, dă-i drumul. Ridică grilajul. Ridică-l! Dacă auzi sau nu, Discipolul oricum nu făcu nimic. Grilajul nu se ridică. Jurig se calmă și revenii la pat. Se așeză mormăind: - Așteaptă numai. Așteaptă numai! Pentru Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
trebuia să-l învingă pe Discipol. Coborî cu stângăcie treptele și înainta spre forma de umbră tremurătoare. A-l vedea pe Zeul Adormit mergând spre el cu intenții ostile, trebuie să fi fost o experiență distructivă. Cuprins de o groază frenetică, Discipolul încercă să scape prin singura metodă de care dispunea. Din silueta întunecată țâșni energie. Într-o jerbă de flăcări albe, trupul Zeului se mistui. În acest moment, Secoh fu omul care și-a distrus Zeul. Nici un sistem nervos condiționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o oarecare rezistență. Coafura Ameliei Prescott era desfăcută, iar obrajii împurpurați. Mâinile îi erau legate la spate și respira gâfâit. Probabil îi puseseră la gură un căluș transparent, căci ― văzându-l pe Gosseyn ― buzele i se agitară în inutile și frenetice eforturi. În cele din urmă, femeia se potoli, ridicând resemnată din umeri. Îi zâmbi cu tristețe ― dar ea nu-și pierduse demnitatea. X îl privi pe Gosseyn și zise . ― Gosseyn, ne pui în fața unei dileme. Noi suntem pregătiți să declanșăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
alta. Evident, punctul meu de vedere nu contează. Zîmbi: Dacă vreți să discutați cu el, va trebui să așteptați. Maiorul încruntă sprâncenele. ― Nu-i acasă? ― O, ba da! Bietul băiat însă e frânt. A lucrat toată noaptea, cu o râvnă frenetică. Acum doarme... Cristescu își aminti de o secvență similară. Și Valerica Scurtu dormea. Se sperie: ― Sînteți convinsă că nu a plecat și el? ― A mai plecat cineva? ― Domnișoara Valerica Scurtu. În privirea Melaniei Lupu se aprinse o luminiță. ― Puteți să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și spațiul în limitele căruia verosimilul este suspendat. Ceea ce se naște este o logică gravitațională sui generis. Confruntările dintre cei doi nu par să se termine niciodată, iar lumea din jurul lor este prinsă în acest vârtej de zgomote și agitație frenetică. Propria lor existență se desfășoară în acord cu gramatica fanteziei. Pif are mai degrabă alura unui burghez, în vreme ce Hercule, cu al său plasture iconic, seamănă cu un anarhist voios, ale cărui instincte de distrugere sunt temperate de tovarășul său de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vizitate de Corto sunt cuptorul alchimic în care se concep ideile în numele cărora, peste decenii, Mao, Guevara sau Fanon luptă. Corto explorează continentele din care se ridică Trilaterala anticapitalistă a anilor ’60 și ’70. Cinematografică și dramatică, sincopată și sângeroasă, frenetică ca un poem de Maiakovski și hipnotică ca o doză de opiu, călătoria siberiană a lui Corto este deschisă către trecut și către viitor. Evocând, rimbaldian, crepusculul, ea este și prefigurarea viitorului care se arată în Asia și Europa. Corto
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Pratt este punctul în care se reunesc tradițiile hermetice ale creștinătații, iudaismului și islamului, spațiul saturat de prezența gnozelor ce se nasc pe trunchiul lor. Călătoria venețiană a lui Corto este, ca și acel straniu voiaj asiatic, o goană frenetică după o altă comoară, ce poate fi descoperită doar dacă sunt descifrate și localizate indiciile ciudatului și excentricului baron Corvo. Clavicula lui Solomon este piatra prețioasă care zace ascunsă sub ascunzișul tombal al Veneției. Trepidant și fastuos, textul lui Pratt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fie dăruite; într-adevăr, nici puterea, nici trucurile, nici banii nu ne ajută pentru a le obține. Cine surprinde limita dintre ceea ce se poate realiza, și ceea ce poate fi doar dăruit, se abate de la propria exaltare oarbă, de la pornirea sa frenetică. Renunță și are mâinile libere pentru a culege. Și va culege: sensul angajării altruiste, împlinirea prin slujirea semenilor, respectul și iubirea celorlalți, liniștea seninătății și o libertate netulburată în rânduirea propriei sale vieți. Și, prin toate acestea, ne putem imagina
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
a face cunoștință cu un oraș este să încerci să afli cum se muncește în el, cum se iubește și cum se moare. În orășelul nostru, să fie un efect al climatului, toate acestea se fac laolaltă, cu același aer frenetic și absent. Adică oamenii aici se plictisesc și tot aici se străduiesc să-și formeze obișnuințe. Concetățenii noștri muncesc mult, dar totdeauna doar ca să se îmbogățească. Sunt interesați mai ales de comerț și, în primul rând, chiar după cum spun ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
încetinitorul. Nu erau decât bărbați și discuțiile păreau mai zgomotoase decât de obicei, dar nu exista nimic din acea euforie gălăgioasă pe care își închipuise întotdeauna că o va aduce această zi. Eliberarea! Căderea dictatorului! Își imaginase țipete și dansuri frenetice; îmbrățișări spontane între străini pe stradă; se văzuse pe el însuși sărutând femei frumoase, pe toți căzând unii în brațele celorlalți într-o bucurie totală. Dar nu era așa. Oamenii erau reținuți, pentru orice eventualitate. Dacă intervenea poliția secretă, anunțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]