582 matches
-
iar remediul aplicat ar fi constat în readucerea la suprafața conștiinței a experienței refulate. Antropologul și istoricul religiilor Angelo Brelich a sugerat, în acest sens, că numele de „complexul lui Iphiclos” ar fi un candidat potrivit pentru a desemna conceptul freudian de „complex al castrării” (prin analogie cu „complexul lui Oedip” sau „complexul Electrei”, care trimit la alte personaje mitologice). Sintagma fusese folosită deja sporadic de unii autori. La rândul său, vraciul-tămăduitor Melampus, căruia i-au fost atribuite și alte cazuri
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
patronimic PREDA, unul poet de har, celălalt pictor de vocație, au bulversat, pentru o clipă viața spirituală a Craiovei. Cum rareori se întâmplă, complexul OEDIP. A funcționat altfel în prea creștineasca familie țărănească de la Damian, decât după prea tenebroasele precepte freudiene. Pentru oamenii oarecum dumiriți în misterele vieții, părea că întâiul născut, CONSTANTIN, sorbise tot cea avea mai de preț din fântâna părintească de la Damian. Părea, întrucât al doilea născut, Florin, deși se încumetase s-o ia în răspăr pe același
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
conceptului său de „destructivitate”, Gérard Rabinovitch discută și critică teza centrală a sociologului Zygmunt Bauman, expusă în special în opera sa majoră, Bauman interpretând nazismul din perspectiva unei raționalități particulare, cea a rațiunii instrumentale și a acțiunii instrumentale. Preluând limbajul freudian, Gérard Rabinovitch avansează propunerea filosofică de a spune că Leviatan ar putea fi numele unei stări de „conexiuni mortifere” ("liaisons mortifères"), prin excesul de constrângere aplicat, iar Behemot cel al uneia de „de-conexiuni tanatofile” ("déliaisons thanatophiles"). Înțelegându-se prin
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
sale despre nazism, despre genocidul etnicilor Tutsi și Hutu moderați, dar și în lucrări despre lumea interlopă și mafia, terorism, precum și despre efectele „recuperate” ale nazismului în manifestările contemporane de dezintegrare a legăturilor sociale. Sprijinindu-se pe ideile și contribuțiile freudiene, în special cele din "Malaise dans la civilisation", și pe propriile descoperiri legate de conceptul de „destructivitate”, Gérard Rabinovitch reflectează asupra consecințelor caracterului plastic al distrucției, asupra capacității sale de adaptare la diferitele situații istorice, fără a-și schimba însă
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
Teoriile sale puneau la îndoială câteva din viziunile tradiționale ale lui Sigmund Freud, în special teoriile sale referitoare la sexualitate și orientarea instictuală a psihoanalizei. este creditata că autoarea fondatoare a psihologiei feministă, considerată a fi un răspuns la teoria freudiana a invidiei penisului. Psihologa germană nu a fost de acord cu opinia lui Freud referitoare la diferențele inerente dintre psihologia femeii și cea a bărbatului, tratându-le prin prisma diferențelor culturale și sociale și nu prin prisma biologiei. Din acest
Karen Horney () [Corola-website/Science/333785_a_335114]
-
primul cabinet medical de consultații psihanalitice în Franța, la spitalul Sainte-Anne, plasat sub conducerea științifică a lui Henri Claude. A fost unul din fondatorii revistei "L'évolution psychiatrique" (1925). El a înființat împreună cu René Allendy și Édouard Pichon primele cercuri freudiene din Franța, care au stat la baza fondării în 1926 a Societății Psihanalitice din Paris, al cărei prim președinte a fost. A fondat în 1927 "Revue française de psychanalyse", împreună cu, printre alții, Marie Bonaparte, Angelo Hesnard, Charles Odier și Raymond
René Laforgue () [Corola-website/Science/334862_a_336191]
-
faze», cum ar spune Ovidiu Verdeș, pe care autorul și le amintește, povestindu-le cu un talent și o plăcere evidente, sunt partea cea mai intensă a cărții, ci căutarea obsedantă a vechilor traume, a crăpăturilor din porțelan, a punctelor freudiene de calcifiere din propria biografie, atâta vreme refulate, prin care autorul își citește, ca-n liniile din palmă, viața actuală. Florin Irimia nu caută copilul pierdut, copilăria pierdută, ci, prin ele, se caută pe sine însuși. În acest proces, ficționalizarea
Modernism, avangardă, interpretări în cheie contemporană ale lui Shakespeare, Terapia destinului, dar și povestiri de viață by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105571_a_106863]