851 matches
-
ca precursori ai suprarealismului. Memorialistul avangardei este dublat, iată, de un critic aplicat și ingenios, capabil să găsească filiații și asociații neașteptate, în încercarea de a da un nou eșafodaj teoretic avangardei. Și de a o transforma, dintr-o superioară frondă, creatoare mai ales prin negație, în creație autentică. Dincolo de aceasta, noua ediție e importantă și pentru că anumite texte, apărute după 1944 în publicații de obediență partinică (gen „Orizont” și „Revista literară”), aduc noi probe într-un „proces” delicat, deschis de
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
a confundat adesea, în cazul lui Geo Dumitrescu, spiritul său sarcastic și vehement cu acela ironic și îngăduitor al moderniștilor." Nu insist (Manolescu, bob cu bob, o face) asupra a ce și cine a confundat, reținînd doar concluzia, eticheta de frondă neostoită pusă unui poet care nu știe de glumă, se-neacă, nu o dată, de scîrbă, refuză și bruschează, (se) nemulțumește din orice. Primul argument pentru o asemenea imagine e Libertatea de a trage cu pușca, volumul remarcat de Comitetul pentru
Cu pușca și cu praștia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8132_a_9457]
-
crize de inadaptare. Crize care de altfel chiar au loc, căci, scos din regimul tabieturilor, autorul trece printr-o iritare a nervilor cu deznodămînt sever: în primele zile e muncit de o dispoziție irascibilă care îl împinge la gesturi de frondă (stă cu mîinile la spate în timpul liturghiei, refuză să sărute icoanele, cît despre bătut metanii nu încape vorbă), pentru ca apoi să acuze resemnarea omului care simte că împrejurările sînt mai puternice decît el. Etapele prin care trece sunt tipice pentru
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
criticul ieșean critica înseamnă talent și impresie estetică, spre deosebire de optica ardelenească, la care metoda și seriozitatea trec înaintea harului și inspirației. În al doilea rînd, ca reacție la umoarea ironică, jucăușă și corozivă a lui Călinescu, ardelenii răspund printr-o frondă sistematică la stilul călinescian. Cu alte cuvinte, critica universitară ardeleană e fie fățis anti-călinesciană ( G. Bogdan Duică și D. Popovici), fie discret ostilă (ca în cazul cerchiștilor de la Sibiu, de la Ion Negoițescu și Cornel Regman, pînă la Ovidiu Cotruș sau
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3105_a_4430]
-
urmat în 1956, la teatrul din Craiova, cu devoțiune și încredere fără margini, cîțiva străluciți absolvenți actori ai celei ce avea să se numească „promoția de aur”? Au pus stăpînire pe teatru, pe oraș, pe tinerețea lor, pe experiment, pe frondă, chiar. Acolo au învățat adorația față de teatru, respectul de sine și față de celălalt. Nu s-au îndepărtat de la aceste principii nici în ceasuri grele. Doamna Bulandra aflase de toate astea și îi invita, discret, pe unii dintre tinerii actori să
Vlad Mugur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5369_a_6694]
-
său purtător de cuvînt: "Departamentul de imagine, condus de purtătorul de cuvînt al guvernului, a fost în timpul mandatului meu un exemplu viu de incompetență profesională. Primul purtător de cuvînt, Răsvan Popescu, a fost cel mai nimerit exemplu a ceea ce înseamnă frondă cuvîntătoare față de premierul a cărui imagine trebuia, prin forța, lucrurilor să o cultive. Cu o mină blazată și veșnic obosită, asemenea unui sceptic căzut definitiv și fără scăpare pe gînduri, Răsvan Popescu nu putea să prezinte comunicatele guvernului și luările
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
Drăgoi sunt niște exerciții stilistice cam prea coerente de Gică- Contra, înglobând relatările unui ins blazat și cinic, teribilist și naiv, care-și face un adevărat program din a da cu tifla convențiilor sociale de tot soiul. Primul nivel al frondei se îndreaptă, evident, împotriva familiei: „de ce ați vândut casa cu grâu mie nu/ mi-ați zis nimic și acolo voiam să fac filme/ cu iepuri jupuiți găini ca în nekroromantic 1 de jorg/ buttgereit după ce le tai gâtul zboară/ ele
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
precum "30 decembrie 1947" sau "Intrarea în uzină" vor rămâne gesturi stinghere în creația sa și, oricum, cu greu asimilabile realismului socialist atotînvingător ce a bântuit cultura română mai bine de un deceniu. Așa se explică gestul său, considerat drept frondă în epocă, de a deschide o expoziție în propria-i casă. Era în anul 1956. Inerent te gândești la revoluția anticomunistă din Ungaria, la spiritul ei care a primit adeziunea atâtor intelectuali români, probabil și a lui }uculescu. Dovezi în
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
sau de naționaliști. Dorea să se răzbune "contra bătrânilor, contra stârpiturilor". Lazarovici, Dobridor, Ciutariu își au problemele lor personale. Toți fac parte din generația caracterizată cu exactitate de Vlădescu în termeni nu prea măgulitori: "E o sete de vulgaritate, de frondă și murdărie în toți tinerii de azi, incapabili de dialectică abstractă, o deplină opacitate față de sensurile raționale; sunt toți epatați de filozofiile ieftine, de filozofia vieții, de sisteme vitaliste, pragmatice, iraționaliste. Nimeni căruia să-i placă într-adevăr dialectica, adevărurile
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
context. Și probabil primele semne ale relecturii critice a poeziei lui Mircea Cărtărescu le găsim în postfața lui Paul Cernat, subtilă analiză a poeziei cărtăresciene. Paul Cernat e convins că tot ceea ce părea, la cea dintîi citire, "subversiune", "demitizare" sau "frondă polemică" la adresa tradiției se vede astăzi în negativ: recuperare lucid-melancolică, îmbrăcînd forma unei tandre "salvări" - retorică, ironică și parodică. O formulă a reciclării. Îmi vine în minte un cunoscut postulat al lui Lyotard, cel care afirmă că o operă nu
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
înlocuit de un ZERO majusculat și n-am mai fi găsit poeme tăiate dintr-un colț în altul și taxate strict: NU/NU/NU. Evident, poemele de aici au în primul rând un important merit formator. Fără ele, fără toate frondele pe care și le asumă, fără sinceritățile imposibile în alte condiții, fără produsele literare semipreparate ale scriitoarei italiene, Andrei Codrescu n-ar mai fi ajuns să scrie umăr la umăr cu Ted Berrigan. Chiar simple exerciții pe claviatură fiind (de vreme ce
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
inventar a fost sporit peste noapte cu nume ce nu aveau nimic în comun, programatic, cu autenticii poeți optzeciști). Exclusivistă, antologia realizată de Corina Bernic și de Ernst Wichner dezavuează inspirat tocmai această „larghețe” tipologică și se situează în continuarea frondei pe care o pun în act cei treisprezece poeți antologați. Fiindcă, alături de stilistica austeră (de regăsit și în volumul din 1982), trăsătura dominantă a poeziei Grupului de Acțiune Banat ținea de un anume radicalism de ordin politic. Declarându- se marxiști
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
madam, în aceste versuri/ în care prin chestii cu curcubeul/ poemul aproape că explodează de optimism în final.// Sunteți de-a dreptul nemuritoare, madam.// Ascultați-mă pe mine/ de-a dreptul nemuritoare deîndată ce voi termina de scris/ aceste rânduri". Fronda juvenilă se resoarbe într-o atitudine de poet angajat; dar nu în sensul culturii oficiale, ci tocmai împotriva direcției. Sunt un băiat furtunos, sună un titlu de poem asumat polemic, etalându-și aproape revolta. "Pumnii mei au chef de bătaie
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
normalitate. Să citești un roman scris cum se cade, tradus aproape fără reproș și să poți scrie, la rîndu-ți, despre el, respectînd, firește, o cutumă, dar fără sîcîitoarele precauții pe care ți le cerea actualitatea literară românească era o mică frondă și-o mică (dar voinică...) răzbunare. Și, spun optzeciștii, una, cea mai importantă, din strategiile de coping. Felul lor (și-al intelectualilor din orice generație, de bună seamă) de-a răspunde întrebării cum se te adaptezi la realitate, în fapt
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
incitând, și în consecință supraviețuind unei epoci care nu-i fusese defel prielnică. Comparat cu Nietzsche, Schopenhauer e cu mult mai coerent și mai temeinic, știind o carte mai aplicată și mai amănunțită, dar amândoi avînd în comun spiritul de frondă față de contemporani. Atâta doar că autorului Lumii ca voință și reprezentare îi lipsesc accesele euforice de clarviziune profetică cu care Nietzsche obișnuia să-și presare paginile. Două sunt trăsăturile care sar în ochi la acest geniu mofluz și idealist. Mai
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
semnul ascezei și se preocupă de moartea aparentă. În convergență cu eforturile titanice de înălțare spirituală, își alege modele pe măsură: N. Iorga (seriozitate și geniu), B.P. Hasdeu (enciclopedism), Nae Ionescu (ortodoxie, elocvență, charismă). Trăind atitudinal la temperatura incandescentă a frondei de enfant terrible, recurge la gesturi extreme, al căror exces îl va dezavua ulterior. Astfel, în 1926, la nici 20 de ani, îl critică violent pe Iorga, rupîndu-se definitiv de profesorul care jucase în viața lui "un rol aproape magic
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
În numărul din martie al revistei ACOLADA, Ana Blandiana scriind despre colocviul din toamna trecută de la Memorialul Sighet, a cărui temă a fost persecuțiile religioase în secolul XX, atinge un adevăr straniu: comunismul a provocat nu doar o reacție, o frondă culturală față de opresori, dar și o resuscitare a credinței. Așa se explică de ce „în țările din Est, victime ale represiunii, credința a rămas mai vie și mai intensă decît în marile democrații occidentale, în care nimic nu a fost interzis
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4700_a_6025]
-
definitiv asupra vestitei apostrofe christice făcută lui Saul devenit, apoi, Pavel. Și încă altele la fel de înnoitoare. Dar, încă o dată, de ce comunica aceasta, în plin 1953, președintelui Academiei R. P. R., Traian Săvulescu? Îi luase Dumnezeu mințile, le păstrase, era o frondă calculată de a încunoștința înaltul forum științific al țării cu ce îndrăznește să se ocupe un academician de vreme nouă? Cine ar putea răspunde? Textele din Sionismul la prieteni sunt o dovadă peremptorie că, iată, un preot cu aplecări teoretice
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
curtea sa, cu prietenii săi, îl mai ironizează pe cîte un Bilă care are în permanență creioane în buzunarul cămășii, pentru că Ťține legătura cu Uniunea Sovieticăť. Această legătură cu Uniunea Sovietică este ironizată acum, în 1967, în ton cu recenta frondă antirusească a regimului de la București". în timp ce țăranul tradițional, Ilie Moromete, a devenit "un bătrîn care nu mai înțelege nimic", iluminarea vine din partea îndoctrinatului Niculae Moromete, "omul nou", care scoate din buzunar răspunsuri la toate întrebările, fiind o simplă "mașinărie de
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
greu de spus prin ce se dovedește mai consistentă cea de-a doua apariție, semnată la două mâini de Sebastian Reichmann și Dan Stanciu. Căci, la alt nivel, metehnele precedentei s-au perpetuat. Suprarealismul a devenit, dintr-un stil al frondei spontane, un simplu cod cultural. Ca atitudine de lectură, surpriza a fost înlocuită de toleranță. Iar ca detentă, intuiția a cedat în fața citatului. Însuși titlul e pe jumătate pus între ghilimele. Cum să nu fie? Cei doi poeți (pe care
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
un zidar care se întoarce de la lucru/ Amintire cu miros de farmacie curată/ Spune-mi, servitoare bătrînă, ce era odată ca niciodată/ Și tu verișoară cheamă-mi atenția cînd o să cînte cucul." Toate versurile predadaiste ale lui Tzara păstrează gustul frondei, menite să indigneze spiritul moral burghez. Apoi dadaismul său a supus deriziunii necruțătoare totul și toate, în această poezie putîndu-se detecta umorul iudaic (batjocura, ne previne Crohmălniceanu, întorcîndu-se asupra chiar a dadaiștilor, care numai de lipsă de umor nu pot
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
ironic, căruia îi plăcea teribil să se joace, să se ascundă sub diferite măști. La acest șir de atribute am fost tentat, în prima clipă, să adaug că e și un boem înnăscut. Dar nu, chiar dacă afișa o atitudine de frondă, stându-i în fire să braveze, ca mod de viață, mi-am dat repede seama că nu are nimic comun cu boema, mai degrabă se arăta a fi un ins echilibrat, care își strunea pornirile extreme, dovedind o puternică voință
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
Născut în 1908, după studii hurducate, Virgil Carianopol debutează, în 1931, cu o plachetă (Flori de spin) de clară opțiune avangardistă, accentuată, în 1933, printr-o altă plachetă care avea ca titlu chiar numele poetului. Și o ține așa, cu fronda avangardistă pînă în 1936, cînd, prin placheta Scrisori către plante, se îndreaptă decis spre lirica tradiționalistă, pentru ca, imediat, să adere la programul estetic gîndirist (Carte pentru domnițe, 1937 și Frunzișul toamnei mele, 1938, Scară la cer, 1940). Cum de un
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
e mizerie, ci penurie suportabilă pînă la un prag. Cînd devine sărăcie lucie, cum s-a întîmplat cu societatea românească începînd cu 1976, boema dispare. A treia trăsătură este neconformismul, dar sursa nu trebuie căutată într-un gratuit spirit de frondă, ci într-un acut simț al libertății. Boemul nu suferă constrîngerile, fiind un leneș căruia comoditatea i-a blocat exercițiul voinței. Tocmai de aceea boemii nu au nimic revoluționar în ei. A patra trăsătură este amnezia cronică în privința datoriilor, boemul
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
se ridică la nivelul cărților lui Petru Cimpoeșu (Christina Domestica și Vânătorii de suflete) și Florin Toma (Orașul jumătăților de înger), maeștri ai genului. De la cei doi scriitori, via Gogol, Ilf și Petrov, Bulgakov, Hašek și Vian, Cătălin Mihuleac împrumută fronda absurdistă, asimilând teritorii de efect pentru un text umoristic. Evoluția este certă. Într-un text din volumul de povestiri Ratarea unui setter (2004), intitulat sugestiv De ce am atâția draci, Cătălin Mihuleac mărturisea: „dacă ceea ce așterni pe hârtie nu-i strălucit
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]