635 matches
-
timidă, e pe cale de a se forma, depășind vechile inerții și complicități. Adevărul e norma de conduită la care trebuie să consimtă oricine se interesează de res publica. Fără adevăr nu există libertate, nici democrație autentică. Am citit undeva, pe frontispiciul unei venerabile universități, acest îndemn evanghelic: Adevărul vă va face liberi!" În societățile mai stabile, unde asemenea îndemnuri trec de la o generație la alta de secole, fără hiat, regula veracității e de la sine înțeleasă, iar rezultatele ușor de observat. La
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
impresia că în timp ce Timișoara neagă regimul, moldovenii, iată, îl susțin: simetrie simbolică, pusă la lucru în cadrul unei tactici manipulative. M-am referit apoi, în succinta mea intervenție, la ideile care au prezidat la structurarea României moderne, evocând dublul motto de pe frontispiciul "Românului", în care C.A. Rosetti îndemna poporul la instrucție ("Luminează-te și vei fi / Voiește și vei putea") și la solidaritate activă ("La treabă puțini se-adună / Dar mult pot cei puțini împreună"). Erau idei perfect actuale. "cei puțini
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
semn în care M. Eliade vedea o promisiune de războaie și invazii, adică un destin marcat de aspre vicisitudini. Celălalt semn, revelator de origine și chintesență a unei lungi istorii, e limba, după cuvântul lui J. D'Ormesson, plasat pe frontispiciu ca idee de bază. Cartea lui Alain Ruzé expune sistematic civilizația daco-romană, în arcanele căreia a știut să se introducă admirabil. Cu bun temei o recomandă G.-A. Chevallaz, fostul președinte al Confederației Helvetice, într-o scurtă prefață, al cărei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înșiși examenul probității față de istorie" (p. 161), ceea ce înseamnă că el tratează fenomenologia istorică și istoriografia ca fiind consubstanțiale. Eminescu e, desigur, o bună școală și pentru istorici. Un gând al său, întăritor, a fost așezat de altminteri și pe frontispiciul cărții, ca un memento: "În trecut ni s-a impus o istorie, în prezent să ne-o facem noi." Este poziția pe care au adoptat-o numeroși istorici din mult suferinda Moldovă. Cartea pe care o avem sub ochi este
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și istoriografie ca reflex al ei e recentă și oarecum didactică. În fond, istoria e una singură, așa cum o arăta dealtminteri termenul grecesc, care și-a păstrat fecunda lui ambiguitate. Kogălniceanu știa să vadă aceasta la 1837, când punea pe frontispiciul sintezei sale, la Berlin, cuvintele lui Sallustius, în care făcutul și scrisul istoriei apar ca îndeletniciri complementare și la fel de lăudabile: "et qui facere, et qui facta aliorum scripsere, multi laudantur". Nu e vorba însă numai de activități demne de consemnare
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
VREMEA, cotidian apărut la Galați între 1 ianuarie 1925 și 29 decembrie 1932, ca „Organ al Partidului Național (Național-Țărănesc)”, devenit din 1930 „Cotidian independent de seară”. Pe frontispiciu apare mențiunea „Fondat în 1906”. Fondatori: George N. Caranfil, Ion Măgură; directori: Const. Mihăileanu, Vlad Dimitriu (din 1927), George C. Plesnilă, Alexandru Guțu (din 1930). Gazeta face politică național-țărănistă, ceea ce explică interesul declarat pentru fruntașii ardeleni ai partidului, ca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290653_a_291982]
-
fie interlocutori mai plăcuți, nu pentru a crește capitalul de aur din cuferele bine păzite ale orașului". (Taleb, 2014, p. 220) Astăzi, în universitățile britanice se constată o disjuncție totală între idealurile enunțate în broșurile de prezentare sau înscrise pe frontispiciile somptuoase de la intrare și tipurile de cursuri care ar trebui să concretizeze asemenea idealuri; dacă în broșuri este pomenit Matthew Arnold ("dragostea de semeni, dorința de a înlătura confuzia umană și pe aceea de a atenua nefericirea"), cursurile de la umanioare
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
proclamă superioritatea minții umane grație faptului că aceasta poate rezolva probleme nerezolvabile în principiu, pe când computerul nu face decât să urmeze un algoritm. Perspectiva rațiunii umane supuse algoritmizării converge cu imaginea omului software supraviețuind în mod informațional, imagine propulsată pe frontispiciul transumanismului, însă criticată pe măsura entuziasmului manifestat. Mintea umană programată într-un mod deopotrivă natural și artificial este un paradox formulat de către Hofstadter (1981Ă: tot ceea ce se întâmplă în minte în mod informal se derulează potrivit regulilor unui sistem formal
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Benjamin pentru Schmitt: întâlnirea lor sub semnul lui Hobbes. Vezi articolul său „From Walter Benjamin to Carl Schmitt, via Thomas Hobbes”, Critical Inquiry, 25, iarna 1999, pp. 247-266. Articolul include și o excelentă sugestie pentru analiza „servituții voluntare”. Imaginea de pe frontispiciul ediției princeps din 1651 a Leviathan-ului, observă Bredekamp (un excepțional de pătrunzător istoric al artelor), celebra vizualizare antropomorfică a ordinii politice, configurează un monarh gigantic, alcătuit din peste trei sute de mici supuși care converg către el, întorcându-ne spatele. (Dan
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de Medicină din București în deja cunoscutul și consacratul „fenomen Nițescu” ca cea mai negativă latură din istoria vieții academice românești și 3. anularea în august 2003 a ceremoniei de dezvelire a efigiei lui Paulescu și mentorului său Lancereaux de pe frontispiciul celebrului spital parizian Hotel Dieu, la împlinirea a 100 de ani de la publicarea primului volum al celebrului „Traite du Medicine” par E. Lancereaux et N. C. Paulesco, ceremonie care trebuia să aibă loc cu ocazia celui de al XVIII-lea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
anul 143 cu numele „N.C.Paulescu”, denumire ce va fi schimbată cu numele lui C.I. Parhon după naționalizarea din 148, fără ca acesta să se opună, deși cunoștea bine meritele lui Paulescu. Situația devine paradoxală după revoluția din 18 când pe frontispiciul spitalului se fixează o placă pe care scrie că patronul spiritual al spitalului este Nicolae C. Paulescu, în timp ce spitalul continuă să se numească C. I. Parhon. Sunt omisiuni jenante și nedemne, ocolite nejustificat, chiar în scurtul istoric din broșura (monografie
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
să apreciem presa comunistă pentru ceva (mai cu seamă presa centrală), atunci aceasta merită elogiată pentru atenția și grija acordată punctuației (dincolo de folosirea limbii de lemn, practicarea minciunii, a dezinformării și manipulării). Dacă am citi integral numere din Scânteia, de la frontispiciu până la caseta redacțională, vom constata că textele sunt impecabile sub aspectul punctuației. Cauzele acestei performanțe trebuie căutate În faptul că În redacție existau stilizatori, fiecare articol fiind văzut de mai mulți redactori (cenzori) Înainte de a fi publicat. Invocăm aici afirmațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ziarul cu cea mai Îndelungată apariție” (Hangiu, 1996, p. 8); prin urmare, această tradiție convenea fostei Scântei (pentru câteva numere, Scânteia poporului). De altfel, pentru a-și legitima o asemenea ascendență ilustră, ziarul a Împrumutat pentru câțiva ani chiar și frontispiciul primei serii a ziarului Adevărul. La fel stă situația În cazul cotidianului Ziua, despre care se spune, În frontispiciu, că a fost fondat În 1930. Ce legătură ar putea avea actualul ziar Ziua cu omologul său din 1930? S-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
numere, Scânteia poporului). De altfel, pentru a-și legitima o asemenea ascendență ilustră, ziarul a Împrumutat pentru câțiva ani chiar și frontispiciul primei serii a ziarului Adevărul. La fel stă situația În cazul cotidianului Ziua, despre care se spune, În frontispiciu, că a fost fondat În 1930. Ce legătură ar putea avea actualul ziar Ziua cu omologul său din 1930? S-ar putea obiecta că și alte publicații din zilele noastre au preluat nume celebre cândva În cultura română: Literatorul, Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Liceul Codreanu, apoi în anii 1907 - 1910 urmează Academia de Arte Frumoase din București * 36 Breslașul Breslașul, organ independent al meseriașilor dorohoieni, apare de două ori pe lună, sub direcția unui comitet, începând din octombrie 1909, cu următoarele ziceri alăturate frontispiciului: „Prin muncă la belșug"; „Prin citire la lumină", dar și povața: „Nu e totdeauna bine să spunem tot ce avem pe inimă, dar trebuie să căutăm să nu avem nimic pe inimă din cele ce nu putem spune". Redacția și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Periodicul are o ilustrație adecvată, de calitate. (Din volumul „Vaslui - Capitala Țării de Jos în presa vremii - 1875-2005, p.129-131) * Cuvântul liber Cuvântul liber apare la 21 decembrie 1989, publicație săptămânală a Comitetului Provizoriu al Frontului Salvării Naționale Bârlad, pe frontispiciul căruia sunt înserate cuvintele: „Trăiască România Liberă”. Florin Șchiopu semnează „Pledoarie pentru cuvântul 43 liber” iar Marcela Dănciu: „Ei, tinerii și Noi am dorit libertatea”. La 10 ianuarie 1990, la cel de al doilea număr, ziarul își ia denumirea de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
număr, ziarul își ia denumirea de „Cuvântul liber bârlădean”, public ația devenind lunară. Tipografia se realizează la Întreprinderea de rulmenți Bârlad. La cel de al treilea număr, la 27 ianua rie 1990, ziarul se definește ca fiind independent, iar pe frontispiciu figurează deviza: „Libertate, Demnitate,, Optimism...” Director onorific al publicației era C.D. Zeletin, iar redactori următorii: Florin Șchiopu, D. Diaconu , V. Muceag, O. Sava, V. Mastacan, P. Popa, P. Chirica, C. Nițu c, R. Ștefănică. Deosebit de problemele culturale, științifice și social
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
la cartea citată. * Junimea Junimea apare la 15 septembrie 1896, sub conduc erea unui comitet, administrația fiindu‐ i în Bârlad, str. Ștefan cel Mare nr. 31 și de‐ abia după 10 numere, la 17 noiembrie 1896 își î nscrie pe frontispiciu identitatea politică de organ al Partidului Constituțional, poziție aflată și dintr‐o informație ulterioară care vestea că „P.P. Carp, sufletul Partidului Constituțional a sosit la Bârlad, urmare a morții moșului său Io rgu Radu, care a fost înmormântat „Ieri 12
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
infectat de otrava hitleristo‐ fascistă, adusese dezastrul complet asupra poporului român.” Cu numărul 19, de la 26 septembrie 1944, Păreri se pretinde: „cotidian democrat de luptă antifasci stă și de apărare a drepturilor cetățenești.” - redactor M. Schvartz - Negreanu. Iată cum arăta frontispiciul: Pentru o mai bună edificare a cititorilor asupr a ideologiei ziarului redăm mai jos Strofe la Sărbătoarea Mu ncii, apărute în numărul din 1 mai 1946, pe spațiul articolului de fond: Astăzi este ziua Muncii! În genunchi, ca la altare
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sărbătoare Înspre culmi privirea zboare! Astăzi este ziua Muncii Sărbătoarea muncii noastre S‐o‐ nălțăm până la astre Ca s‐ o știe mâini și pruncii. Astăzi este ziua Muncii. George Nedelea La 10 iulie 1946, Păreri devine Păreri Tutoven e. Iată frontispiciul: 123 Păreri Tutovene Păreri Tutovene își dobândește titulatura la 10 iulie 1946, fiind continuarea a ceea ce a fost ziarul Păreri, dar ziar doar „independent‐ democratic” cu apariție bisăptămânală, lunea și vinerea, de la 1 noiembrie 1946, cu un nou colectiv redacți
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
independent, director și proprietar Pompeiu Ioan Popescu, redacția și administrația în Târgu Ocna, strada Radu Racoviță nr. 4, imprimat la Focșani, tipografia Alexandru Codreanu, strada Centrală nr. 12, cu apariția anunțată de două ori pe lună, cu deviza înscrisă pe frontispiciu: „Cu Dumnezeu înainte; Dreptate și Adevăr", purta la 24 iulie 1905 nr.l, dar era în anul III de activitate înscris pe 232 manșetă. Redacția, în loc de articol de fond, publica un „Aris" în care menționa că „Vocea Tg. Ocnei cu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pe cele bune." Ziarul apărea în patru pagini. Vocea Tg. Ocnei nr. 5 din 30 octombrie 1905 rămânea și pentru viitor proprietatea lui P.I.Popescu, dar anunța că „începând de astăzi va trece sub conducerea unui comitet", lucru notat pe frontispiciu dar și într-o notă care se intitula: „Spre știință", având de prim redactor pe simpaticul Valerian V. Ionescu, licențiat în drept și filozofie, care va fi și girant responsabil al ziarului." Legat de orașul Bârlad unde a apărut, la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
până la moartea lui în 1901" și propunea a se organiza o întâlnire publică care să aleagă un comitet care să lanseze listele de subscripție pentru monumentul de la Bârlad. Numărul 12, anul III, din 10 iunie 1907 a ziarului avea pe frontispiciu subtitlul „Ziar național liberal, fotografia și numele lui Ion Popescu, fost profesor onorific, președintele Societății pentru învățătura poporului român, județul Tutova, fost deputat etc. și menționa că director și proprietar era același Pompiliu Ioan Popescu, cu apariția „în fiecare săptămână
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu recomandarea noastră: publicația de la Giurcani, pentru a-și susține identitatea, dar și pentru a i se acorda meritele pe care le are, în calitate de continuatoare a ceea ce au fost revistele lui Virgil Caraivan în zonă, trebuie să-și pună pe frontispiciu necesarul subtitlu: revistă de cultură și știință. Aceasta pentru că ea conține multă cultură și știință: „Mărturii istorice privitoare la satul Rânzești pe Prut" de prof. Gheorghe Clapa, „Oameni de pe Valea Elanului în istoria Inspectoratului școlar al județului Vaslui" de prof.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
tenaticității profesorului de istorie Costin Clit care a imprimat publicației o anumită personalitate culturală orientată cu precădere spre tematica istorică, fără a neglija și alte aspecte culturale”. În septembrie 2006 revista ajunsese la numărul 42. Apare la Huși - scrie sub frontispiciu. nr.15. Până la un timp a avut format de ziar: 31x43 cm., în 16 pagini; în prezent apare în format revistă, format 21x30 cm., în 20 de pagini, capsată. Din colectivul de redacție fac parte Costin Clit, redactor șef, Mihai
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]