738 matches
-
pe umeri, pe trotuarul îngust care duce la piscină simți o boare călduță, chiar și dimineața. Mergi fredonînd o melodie inventată. Pasărea dimineții își prezintă repertoriul sărac dar insistent. Apa este caldă, aburii ies în cohorte și vîntișorul dimineții îi fugărește imediat. Înot o lungime de bazin și nasul meu se îndreaptă spre o frunză neagră, plutitoare. Cu mîna, o îndepărtez din fața mea. Urmăresc frunza care se scufundă în apă, în urma loviturii de palmă, apoi iese la suprafață și începe să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
colete în plastic, legate între ele. Să nu-mi spui că erau droguri... Ba da, dar nu știam. Le-am luat acasă, pe unul l-am desfăcut și pe celălalt l-am îngropat în curte. Bădie, lasă cu chiroanele... Americanii fugăresc contrabandiștii și ăștia aruncă în mare coletele. Apoi marea le aduce la țărm. Încep să cred puțin. Omul se întristează, nu mai bea. Am început să vînd cîte puțin la turiștii străini dar era tare greu. M-au prins, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
La final, în frac, a aplaudat, a trimis actorilor flori și a participat la agapa de după premieră. Sigur că a fost o persecuție tâmpă și adânc regretabilă obligarea la pseudonim, dar până a inventa un Sebastian măturând resemnat caldarâmul și fugărit de-o cucoană de la intrarea Teatrului, ehei, cale lungă! Cartea e plină de asemenea mistificări; dincolo de inadvertențe și de anacronisme comise cu rea credință (de pildă, Lovinescu, mort în 1943, este prezentat, după "eliberare"... manifestându-și adeziunea față de noul regim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
smârcurile dintr-o zonă încă disputată cu suedezii, Cetatea Petersburgului. În același timp, Petru nu înceta să adune mercenari pentru o nouă confruntare cu regele suedez. O confruntare cu acest colos cu picioarele de lut? Suedezii îl mai zădărâseră și fugăriseră în trecut pe acest colos. De unde să fi avut Carol măcar simpla bănuială că acest năzdrăvan, bețiv și deștept care se travestise și venise cândva ca hamal în porturile Olandei cărăușa mărilor atâta vreme! era un adversar foarte de temut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Trecuse de opt și jumătate când mă tot sfădeam și mă târguiam cu Andrei pe culoar, În fața ușii compartimentului În care dormea Laur. Sforăia cu mâinile Încrucișate peste capul căzut Într-o parte și cu gura Întredeschisă. Cât Îl mai fugărisem, sărmanul de el, și Andrei, nu, ca să-l lăsăm aici să-și facă somnul și să ne grăbim la treaba noastră... Arăta dincolo de pornit și n-ar mai fi avut mult până să mă convingă și pe mine că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nici un caz n-au tras nici un foc. N-or fi fost chiar atât de dobitoci ca să strice muniția pe boschetarii ăia. Adevăru’ e c-au făcut nițică vânzoleală-n lume prin oraș când au dat să-i ridice. I-au fugărit, și-n timpul ăsta li s-au mai alăturat câțiva de pe stradă. S-a cocoțat unu’ pe un tramvai și-a Început să zbiere cât putea ca să-l audă lumea, că vrem una-alta, mâncare și căldură și lumină și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Întrebat Hansi În tramvai dacă au tras În lume. Paltonul său cu mânecile Înnodate În jurul brâului se zbătea ca o trenă lungă prin sfărâmătura de pământ și parcă dansa și izbea cu toporul În toată pădurea asta de dihănii care fugărește poporul. Pe urmă l-am zărit pe Carol Înotând prin mulțime, izbind cu pumnii și coatele În toate părțile ca să-și facă loc, asudat și congestionat și cu tâmplele Înnegrite de funingine și deja smulsese ranga din mâna micuțului. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aici rămâneau școlile care neau luminat... unde ne sânt înmormântați bunicii și străbunicii.. aici, rămâneau teii, trandafirii și salcâmii.. aici... Mă trezii brusc din visare și mă uitai pe geam în întuneric... Trenul, când alerga orbește în bezna nopții, parcă fugărit de cineva din urmă, când abia se târa în noapte oprindu-se la nesfârșit în gări neluminate, ori în câmp, că s-ar fi spus că nu vine de nicăieri și nu va ajunge niciodată undeva... „ Mărășești... stația Mărășești..!”, murmură
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Zarzării și cireșii își desfășurau crengile foșnind de păsări și albine... totul era îmbălsămat de mireasma dulce a copacilor înfloriți. Era o priveliște frumoasă, frumoasă ca de basm. Trenul, ca un șarpe lung și negru, gonea pe sub dealul Cetățuiei, parcă fugărit din urmă... Sus pe culme, printre vârfurile copacilor se iveau turlele Mănăstirii Cetățuia - ctitorie a vestitului Domn Duca-Vodă Gheorghe - străpungând parcă, cerul azuriu. Pe crestele dealului din stânga, Zidirea lui Petru Șchiopu-Vodă, Mănăstirea Galata, se înalța spre cer măreața, sclipind în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
schimbat multe, Gheorghiță, dragu’ moșului..multe s-o schimbat în satu’ nostru, și, cu o grabă de neînțeles..”. „ - Dacă eu, la anii mei, n-am grabă...voi, așa de tineri, ce vă grăbiți așa, măi oameni buni, de parcă v-ar fugări cineva!”, li-am zis, „tovarășilor” de la partid. Ei m-au privit chiorâș..!”. „ Am auzit că un..!”, încercă Baltă să-și rupă nodul care i se pusese în gât. „ - Da, da !..i-o luă bătrânul înainte. Az’, un ticălos, trimăs de la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de refren la o doină de înstrăinare și de jale, dar și o idee obsedantă. Poate și o posibilitate de ușurare a sufletelor îngreunate de amarul timpului trăit. „De-ar fi Moldova’n deal la cruce”. Moldova din care fuseseră fugăriți de război. Un război pe care, deși elevii nu-l înțelegeau în resorturile lui, îl socoteau ca pe o încercare de facere a dreptății. Pentru că aceea era o ridicare a Țării împotriva unui cotropitor, a unui dușman care ne-a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ești încă împiedicat de eul tău prim.” sacrificiu uman Obsesia ce m-a condus aici, mai mult decât orice, a fost una singură. Am vrut să parcurg din nou itinerariul pe care se spune că au mers Medeea și Iason, fugăriți de Aetes: am dorit să ajung în locul în care, potrivit legendei, se afla ascunsă Lâna de Aur. Pentru asta, m-am documentat precis, recitind atent Argonauticele lui Apollonios din Rhodos. Mâinile mele au pipăit scoarța salcâmului din codrul sacru în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
am văzut că dublura mea dispăruse, probabil se înecase. Mă salvasem de la înec. Mi se arătase probabil cum voi pieri. Cel mai rău îmi părea de câinele meu. Dar când m-am uitat în jur, Imperator se juca mai departe fugărind păsările ce căutau resturi de pești morți printre algele putrede. Voluptas Aia mi-a citit, din manuscrisul Metamorfozelor, versurile în care Zeus, îmbătat de nectar și satisfăcut de amor, își manifestă plăcerea dinaintea soției sale, Hera, astfel: Maior vestra profecto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sau ajunsese pe val? M. M.: Și înainte. Venea la trageri. S. B.: Și ce voia? M. M.: Venea pe-acolo, că ce faci, ce aia, ce cutare. S. B.: Se băga în seamă. M. M.: Da. Până l-am fugărit de acolo. Deci, a fost singura faptă urâtă. Dar și el venea nu pentru a rezolva niște lucruri esențiale. Venea ca să se bage și el în seamă. Și a luptat pe urmă să ajungă general, în rezervă a ajuns, îi
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
fi dojenit decât că umblă prea des printre ziduri de cetate, în loc să se lase văzut numai în elementul lui, călare pe vreun talaz, cu mâna stângă în coama de spume, iar cu dreapta liberă să cuprindă nereida pe care o fugărea.” Articolul din care am extras citatul de mai sus a fost publicat de Vladimir Streinu în „Glasul patriei”, la 20 aprilie 1965, reluat de George Muntean în ediția citată 1. Accentul principal cade pe activitatea ziaristului. Despre poet este de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
rușii, când au venit, ce atitudine au avut față de voi? Mă rog, de Împușcat nu au Împușcat pe nimeni. Erau un fel de eliberatori - de fapt, În planul lor nu știu dacă a fost asta, dar când au intrat acolo, fugărindu-i pe ăștia, am fost și noi eliberați... Ei aveau treabă cu războiul, nu cu eliberarea noastră. Dar, din Întâmplare, au fugit și nemții, și jandarmii, și rușii au preluat puterea. Sigur, de atunci lucrurile au Început să intre câte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fie cu cartofi, și Împungeam cartofii sau sfecla cu aceste bețe și reușeam să căpătăm ceva mâncare - furam, asta era. Unii țărani erau binevoitori și ne dădeau voie, Însă alții, mai puțin binevoitori, dădeau cu biciușca În noi și ne fugăreau spuându-ne „jdani”: „N-avem ce vă face, muriți, că nu trebuie să mâncați de la noi”. Umblam cu copiii, eram gașcă - eu aveam 8 ani, restul erau mai mari - și adunam surcele, vara fructe, că În cimitir mai găseai, dar cimitirul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de oameni lucrau la crematoriu. Am văzut la Mauthausen cum se gazează... N-am văzut cum ard oameni, asta n-am văzut - dar când treceam la muncă, crematoriul era la 10-12 metri de drumul care ducea spre carieră, nemții ne fugăreau. Dar știți, oricât ai fugi, tot te uiți. Am văzut și crematoriul, am văzut și flăcările și oamenii care erau pregătiți acolo: ușile erau deschise, am văzut oameni În picioare și flăcările erau În fața lor - nu știu, ori au fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
atunci utemiștii și au trecut la treabă: au parcelat câmpurile cu crânguri și lunci, au căutat ouă de cuc în cuiburile păsărelelor prin tufișuri și mărăcini, au stabilit traseele de zbor ale cucilor și le-au pus nume, i-au fugărit să nu mai cânte, ba, au împărțit văzduhul pe brigăzi, într-un efort de privatizare prin dreptul primului venit, lansând și o întrecere sub deviza: „La cucul exploatator să te duci cu bățul!”, pentru a se vedea cine prinde mai
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cinstit și că numai Dumnezeu l-a scăpat din amăgirea diavolească: Orice vei auzi rău despre mine, să crezi, că am fost un mare păcătos. Într-o zi, milițienii, în loc să șadă pe marginea turmei de alergători, au intrat în mijlocul ei, fugărindu-i pe cei dinainte, așa încât capul coloanei, înaintând mai repede, a năvălit peste milițieni, paralizându-le mișcările. Dându-și seama că ar putea fi linșați de miile de oameni terorizați au scăpat din mâini bâtele, gârbacele și armele. Dar cei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bețele și pe urmă pe tot corpul. Mai țineți minte cine era în echipa aceea? Nu mai știu. Ș-apăi i-au dat cu pumnii în abdomen, în zona rinichilor și-a ficatului. L-au bătut în mod animalic, l-au fugărit, că era pe jos mozaic, ciment. Și țin minte când o spus: Nu mă omorâți, dom’ Țurcanu! Textual vă redau: Nu mă omorâți, dom’ Țurcanu! Da’ și-așa, dacă nu-l mai băteau, tot murea, că atâta era de bătut
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a ajunge la o concluzie. Fiind candidat la președinție, nu ați avut altă soluție decât să promiteți prea multe. Ca președinte, ceea ce rămâne este tentația de a încerca să mulțumiți pe toată lumea. Rezistați-i. Povestea lui Esop despre catârul care fugărește leul este plină de înțelepciune cu rezultate previzibile. ,,Din nefericire", spune cocoșul, ,,prietenul meu nu și-a dat seama ce putea face și ce nu". Una din cele mai inutile păcăleli din viața politică americană este de a anunța un
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
cataifuri, sarailii, cafele, cu muzică și dansuri. Curtezanii, turci, greci și români, dornici de petreceri unde se beau lichioruri, se dansa în acompaniamentul ghitarelor, tamburinelor și castanietelor, se distrau în compania celor două femei. Când aflau, tatăl și fiul îi fugăreau pe musafiri și le snopeau în bătăi pe cele două femei, mamă și fiică, care îndurau cu stoicism bătăile. Ele se apărau cum puteau, nu-și doreau decât să-și apere fețele pentru a nu desfigurate. După scandal își vindecau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
uite cât vor trăi, cum era pe vremea Sfinției Tale! Mulți boieri din cei mari de pe la București ar merita ciomăgiți la marginea moștenirii Tale, că mult nu a lipsit să le dea haholilor chiar și mormântul tău. După ce l-ai fugărit pe Radu, zis cel Frumos, i-ai luat muierea și fata la Suceava. Și rău ai făcut că au zîs unii să nu te mai facă sfânt. “Credeți că Ștefan cel Mare a fost sfânt dacă i-au plăcut femeile
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
lu’ Cătău...» « Cum a ajuns Dicetu lu’ Cătău?», o întreb pe Angela. Urcam cu ea și cu nepoții pe Tâmpa. S-a oprit, s-a uitat gâfâind spre oraș. Angela este o doamnă. Cam corpolentă, dar încă trădează farmece de fugărit capre pe coclauri. Se răcorește cu un evantai deasupra decolteului în acest august care nu se mai sfârșește odată... «Dicetu venea tot așa, singur, la țară, în fiecare primăvară. Tăia via, săpa ca prostu’, punea legume în straturi, semăna, prășea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]