1,190 matches
-
zona de frontieră... — Granița în zona aceea e practic inexistentă, domnule. Nimeni n-a stabilit-o cu precizie. — „Nimic“ nu e stabilit acolo cu precizie, remarcă, ridicându-se în picioare și plimbându-se încet prin birou. Să cauți un targuí fugar în acele pustietăți e ca și cum ai căuta un pește în ocean - se întoarse și-l privi în ochi: Arhivează cazul. Anuhar-el-Mojkri, secretar eficient de mai bine de opt ani la ordinele directe ale guvernatorului, își permise luxul de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Gacel i-o dăduse cu patul puștii. Aproape în aceeași clipă, targuí-ul azvârli covoarele pe parbrizul mașinii și o rupse la fugă, dând colțul și pierzându-se pe străduță. După câteva secunde, o sirenă sfâșie noaptea, alarmând vecinii, și când fugarul se afla la jumătatea străzii, unul din polițiști își făcu apariția la colț și, fără să ochească, trase o rafală scurtă. Impactul glonțului îl aruncă pe Gacel în față, în patru labe, cu fața spre treptele largi ale străduței, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în picioare se sfătuiră o clipă din ochi, îl ridicară pe rănit, îl întinseră pe bancheta din spate și se îndepărtară în noapte spre un spital. Amândoi știau că era nevoie de o armată întreagă ca să încerci să găsești un fugar în întunecosul și întortocheatul univers al cartierului indigen. Negresa Khaltoum avusese dreptate și prezicerile ei se adeveriseră încă o dată; avea să moară acolo, într-un ungher murdar, în ruinele distruse ale unui templu rumi, în inima unui oraș suprapopulat, ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
una cu care știe că mai poate vorbi, dacă nu de la prieten la prieten, măcar de la om la om. Și acesta este Khayyam. O scrisoare În care disperarea se ascunde sub un strat gros de orgoliu: „În loc să trăiești ca un fugar, de ce n-ai veni la Alamut? Asemenea ție, am fost prigonit; acum, eu sunt cel care prigonește. Aici vei fi apărat, Îngrijit, respectat, și toți emirii Pământului nu ți-ar mai putea atinge nici măcar un fir de păr de pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de pe cap. Am adunat o uriașă bibliotecă, vei găsi acolo lucrările cele mai rare, vei putea să citești și să scrii după voie. Îți vei dobândi aici liniștea.“ XXIII De când a părăsit Isfahanul, Khayyam duce, În fapt, o existență de fugar și de proscris. Când merge la Bagdad, califul Îi interzice să vorbească În public sau să-i primească pe numeroșii admiratori care i se Înghesuie la poartă. Când vizitează Mecca, detractorii săi rânjesc la unison: „Pelerinaj de ochii lumii!” Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ascendență, tatăl meu s-a străduit să le reînnoiască. A dat Întotdeauna dovadă de o gingașă obsesie În privința originilor sale. Își notase În caietul de școală: „Arborele meu genealogic va fi fost, așadar, doborât pentru a construi o plută pentru fugari!” și se apucase să Învețe limba franceză. Apoi, cu emoție și solemnitate, traversase Atlanticul În sensul invers acelor timpului. Anul pelerinajului său a fost ales fi prea bine, fie prea prost. Părăsi New York-ul pe 9 iulie 1870, la bordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
după cum spun persanii, altfel zis, se dedicau unei rezistențe strict pasive, la adăpostul unui sanctuar. Existau mai multe sanctuare În regiunea Teheranului: mausoleul șah-Abdul-Azim, grajdurile regale și, cel mai mic dintre toate, tunul pe roți din Piața Topkhane: dacă un fugar se agăța de el, forțele de ordine nu mai aveau dreptul să-l atingă. Numai că experiența lui Djamaledin dovedise că puterea nu tolera multă vreme respectiva formă de protest. Unica imunitate pe care o recunoștea era aceea a legațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
multă lume. — Cred că-s invidioși pe amîndoi. — Da, cred că ai dreptate, Nickie. Așa cum sînt invidioși pe noi doi. Crezi că ne invidiază cineva acum, În situația asta? Nu, acum poate că nu. Mama o să creadă că sîntem niște fugari care au luat-o pe drumul păcatului și-al fărĂdelegii. Bine că nu știe că ți-am adus whisky-ul Ăla. — Am băut puțin aseară. E foarte bun. — Ah, ce mă bucur. E prima sticlă pe care o fur. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
povestindu-ne fiecare aventura lui. Mama și mătușa au pregătit ceva de mâncare, În timp ce unchiul și Adelino Canepa nu mai conteneau să se salute ceremonios Între ei. Tot restul serii am auzit rafale Îndepărtate, spre coline. Partizanii Îi urmăreau pe fugari. Învinseserăm”. Lorenza Îl sărută pe păr și Belbo Își Încreți puțin nasul. Știa că Învinsese prin interpuși. În realitate, el asistase la un film. Însă preț de o clipă, riscând să primească glontele ricoșat, intrase În film. Cu greu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nemulțumit Cezar care fusese sărutat pe frunte. Teofana îl sărută pe obraz. — Nu așa ca o soră, își exprimă nemulțumirea Cezar din nou. — Dar cum vrei? intră în joc Teofana. — Așa cum te sărut eu. Teofana îl sărută pe gură dar fugar. — N-ai învățat lecția, țâfnoaso! Să-ți arăt cum. O strânge în brațe și-i sărută toate părțile feței terminând cu buzele catifelate în cel mai lung sărut, simțindu-se inundat de o plăcere deosebită care creștea cu fiecare atingere
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și anorexic, domnește Echilibrul! Calea regală! Cumpătarea! Nu? Parcă și mister Aristotel a spus că orice virtute, este opțiunea de mijloc dintre două vicii. Temperanță, toleranță, moderație plus disciplină! Modus in rebus! Mă rog, în fine..., expedie Avocatul problema, rememorând fugar ultima lor beție crâncenă, bine măcar că am avut atâtea parale câte ne-au trebuit, pentru deschidere. Chiaburul de nea Petrică nu ne mai dă nimic pe datorie, luna asta. M-hmm... Toată speranța e la Vierme. La the Worm! E tare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fiecare horcăit sânge negricios, năclăindu-i barba, gâtul, pieptul, închegîndu-se în dungi groase... Pete albe însemnau pe pământul gras de la marginea Amarei numai trupurile țăranilor morți reci sau agonizanți, căci cei loviți mai ușor goneau sau se târau printre ceilalți fugari, vrîstînd calea cu dâre de sânge. ― Nu fugiți, fraților!... Opriți, fraților!... Dumnezeul lor de... Petre striga cât îl ținea gura, precum a strigat de la primul moment, dar era târât și el în goana mulțimii, neputincios, ca o frunză pe un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însoțit de trompetul batalionului. Din când în când maiorul răcnea comenzi scurte, trupa se oprea, puștile trosneau, apoi marșul reîncepea pe ulița satului, printre casele care păreau pustii. Tănăsescu vedea cum, la fiecare salvă, mai mulți sau mai puțini din fugari se rostogoleau la pământ, parcă și-ar fi pus piedică ei între ei, cum unii încercau să se mai ridice și apoi se prăbușeau fără să mai clintească. Dar goana țăranilor îl întărîta, ca și când i-ar fi socotit lași sau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și tact, iar nu orgie de sânge. Procurorul, cu ochii holbați, aproba dând mereu din cap și tresărind de câte ori auzea o nouă salvă. ―... stai!... ochi!... foc! urla maiorul Tănăsescu în clipele când prefectul Baloleanu se zbuciuma la marginea satului. Ceata fugarilor scăzuse la mai puțin de o treime. În afară de cei prăbușiți de gloanțe, mulți se refugiau prin ogrăzi ca să scape de urmărire, mai cu seamă când ajungeau la casele lor. Chiar și Nicolae Dragoș, dîndu-și seama că nu mai e chip
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e chip să răzbească până la Petre și că ar fi de prisos să mai încerce vreo împotrivire, când își văzu casa părintească se gândi să se oprească. Valul îl ducea înainte. Numai după ce trecu izbuti să se smulgă din strâmtoarea fugarilor și să iasă la marginea uliței. În șanț zări pe Gherghina lui Chirilă plină de sânge și scofâlcită. Se vedea că, după ce s-a prăbușit, a fost călcată în picioare de ceilalți. Sări peste trupul ei stârcit, dând să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a și strigat: Ionuț!... Deși trecuse o groază de ani, nu mi-a uitat chipul, nici eu pe al ei... Ne-am îmbrățișat, am plâns împreună și apoi i-am spus povestea vieții mele de când am plecat de acasă ca fugar și până la întoarcere. Mi-au trebuit ceasuri bune să-i povestesc prin câte trecusem. Vestea s-a răspândit imediat în sat. S-a întors fiul lui Ion Ciobanu, Ionuț, cel poreclit Tălângă. Nu mi se uitase porecla, iar după mulți
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
2,3-8; 4,3-4; 6,15; 14,10-13). Unii dintre cei ale căror trupuri le înmormânta, evident, nu fuseseră pur și simplu uciși, ci executați de autoritatea statului. Dreptul Tobit explică: „Dacă Senaherib ucidea pe cineva atunci când se întorcea vreun fugar din Iudeea [...] Căci pe mulți dintre fiii lui Israel i-a ucis din mânia lui, iar eu le furam trupurile și le îngropam (ethapsa). Senaherib le căuta, dar nu le găsea” (1,18). Cel mort menționat în 2,3 pe
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de răsculați (Războaiele iudaice 2.253). Din cauza unei ofense, procuratorul Florus (64-66 d.C.) a biciuit și răstignit multe persoane din Ierusalim (Războaiele iudaice 2.306). În timpul asediului Ierusalimului (69-70 d.C.), generalul Titus a răstignit în fața zidurilor orașului pe prizonierii și fugarii evrei ca să-i descurajeze pe răzvrătiți (Războaiele iudaice 5.289,449). Josephus nu menționează dacă aceste victime nu au fost îngropate, probabil din cauză că cititorii săi știau că în multe dintre aceste cazuri - pe timp de război sau insurecție într-o
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
doar frig, toate sînt jilave, și la fel ajung și hainele noastre În cîteva minute. La masa de alături sînt niște tipi de vîrsta noastră pe care Îi știm de undeva, deși arată plouați. Ne tatonăm o vreme, priviri aruncate fugar peste umăr, apoi vine și Întrebarea. De unde vă știm? Întreb. — Nu știu. Poate de la niște tipi care știu niște tipe care-l știu pe un tip... Știi tu, tipul pe care Îl știe toată lumea. Trebuie să apară și el. — Aha
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fi doborît. Anchetele oficiale ulterioare menționează acest moment ca pe un război electronic menit să producă În sistemul de apărare național un răspuns radar similar cu o invazie aeriană, dar sursa acestui demers rămîne neelucidată. Lucrurile se precipită, cei doi fugari sînt lăsați la sol la cîteva zeci de kilometri de TÎrgoviște - singura apărare o constituie garda personală, un ofițer de Securitate Înarmat pînă În dinți. Fuga e din ce În ce mai disperată și mai umilitoare. SÎnt transferați pe rînd Într-o mașină oprită
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o țară liberă. Arată altfel. Ultima dată cînd am coborît În gară era noapte și vremurile erau tulburi, acolo, spre Valea Roșie, era un punct de gărzi revoluționare și la intrarea spre Gării era unul, iar eu, practic, eram un fugar și a trebuit să fac un ocol peste linii, În treningul meu roz, ca să nu fiu luat drept terorist și Împușcat lîngă ghena de gunoi. Un episod care ar fi ajuns În manualele de istorie... Da, Craiova arată altfel. Totul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mii de călăreți. 27. Îngrijitorii îngrijeau de hrana împăratului Solomon și a tuturor celor ce se apropiau de masa lui, fiecare în luna lui; și nu lăsau să fie vreo lipsă. 28. Aduceau și orz și paie pentru armăsari și fugari, în locul unde se afla împăratul, fiecare după poruncile pe care le primise. 29. Dumnezeu a dat lui Solomon înțelepciune, foarte mare pricepere, și cunoștințe multe ca nisipul de pe țărmul mării. 30. Înțelepciunea lui Solomon întrecea înțelepciunea tuturor fiilor Răsăritului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
la luptă; căci urgia Mea izbucnește împotriva întregii lor mulțimi. 15. Afară bîntuie sabia, în casă ciuma și foametea! Cine este la cîmp, va muri de sabie, iar cine este în cetate, va fi mîncat de foamete și ciumă. 16. Fugarii lor, cînd scapă, stau pe munți, ca niște porumbei ai văilor, văitîndu-se toți, fiecare de nelegiuirea lui. 17. Mîinile tuturor au slăbit, și genunchii tuturor se topesc ca apa. 18. Se încing cu saci, și-i apucă groaza. Toate fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
întoarcă asupra capului lui lucrul acesta. 20. Îmi voi întinde mreaja peste el, și va fi prins în lațul Meu. Îl voi duce în Babilon, și acolo îl voi judeca pentru abaterea săvîrșită de el față de Mine. 21. Dar toți fugarii din toate oștile lui vor cădea loviți de sabie, și cei ce vor mai rămîne vor fi risipiți în toate vînturile; și veți ști că Eu, Domnul, am spus aceste lucruri." 22. Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Eu însumi voi lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Tu, însă, fiul omului, în ziua cînd le voi răpi ceea ce face tăria lor, bucuria și fala lor, ce le este scump ochilor și lucrul iubit de ei, pe fiii și fiicele lor, 26. în ziua aceea, va veni un fugar la tine, ca să-ți dea de știre și să auzi cu urechile tale. 27. În ziua aceea, ți se va deschide gura odată cu a fugarului, vei vorbi, și nu vei mai fi mut. Vei fi un semn pentru ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]