669 matches
-
în aspectul violenței considerate ca o idolatrie, prin respingerea violenței, a forței fizice, a virtuții războinice și a sacrificiilor sângeroase etc. elemente prezente în toate civilizațiile Vechiului Testament, reinterpretate în adevărata lor lumină de noutatea evanghelică. * Enunțarea simplă, originară și fugitivă, a poruncii a V-a din decalogul biblic: Să nu ucizi, nu ne explicitează dacă aceasta conține vreo interdicție absolută sau limitată în acest sens. Dacă porunca ar conține o interdicție absolută, orice ucidere omenească decăzută și condamnabilă, inclusiv uciderea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
calea bătăliei spirituale, exercițiu ce oferea creștinului, păstrându-i intactă integritatea fizică, instrumentele necesare convertirii sale. În Contra Celsum, IV, 82, se pare că Origene ar voi să justifice războiul. În realitate, scriitorul alexandrin e foarte departe de formularea chiar și fugitivă a vreunei teorii despre războiul drept. El vrea să afirme doar necesitatea unei limite în cazul violenței din timpul său. Dacă oamenii nu reușesc să înțeleagă mesajul de pace și nonviolență al lui Cristos, atunci să privească albinele: chiar și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
descrie, în aceeași măsură revelatoare, "publicul implicat de un discurs"191. Această inovație în zona criticismului merită, după Black, mai multă atenție, din perspectiva folosului pe care îl aduce în cercetare. Astfel, argumentează Edwin Black, teoria retoricii clasice dă atenție fugitivă publicului implicat de un discurs (acestui "second persona"), precizând doar că, în funcție de tipul discursului (judiciar sau forensic, epidictic și deliberativ), se presupune despre public că stă să judece chestiuni legate de trecut, prezent sau viitor. În cel mai bun caz
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
vorbit. Există În literatura franceză contemporană o tendință care vizează așa ceva: autoficțiunea, care deplasează sensul interpretărilor de pe enunț pe enunțare. O relativizare a acestui model de producție și instituție culturală vine din partea școlii. Aici este singurul loc unde afli, din ce În ce mai fugitiv de altfel, de existența trecută a unor scriitori care nu apar În topuri. A citi un text scris de cineva care nu mai există și care - mai mult - n-a figurat vreodată În topuri e ceva la fel de inedit ca a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
amoroase...” Cînd rememorările deveneau dureroase, „crize”, plimbările continuau, solitar și pe străzi periferice sau, mai departe, pe cîmpurile de dincolo de marginile orașului. Grădinile de vară într-un paragraf sintetic despre petrecerile băcăuanilor, referindu-mă la locurile lor preferate, am citat fugitiv, printre altele, „faimoasa «hală cu bere» Grivel”.1) Spațiul nu mi a permis să mai adaug și altceva, deși aveam adunate, de ici-de colo, informații despre Felix Grivel, cel care pusese bazele fabricii și despre fiul său, August, „un adevărat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
însoțită de necesarul surîs. Ceva problematic. La 31 de ani, cînd a publicat „Poemă în oglindă”, Bacovia nu prea mai avea, cred, „iluzii roze”, „visuri roze”, ca să vorbesc în termenii Maestrului său15). „Iubirile ideale - va spune ceva mai tîrziu - erau fugitive, le găsea în cărți, le zărea prin lume”16). Amanții Prezent de cîteva ori, cuvîntul „amant” apare, la Bacovia, doar ca plural: amanți/ amante și înseamnă (nu-i chiar inutil să precizez) „îndrăgostiți”, acesta din urmă lipsind din poezia sa1
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
însumi, fac muzică și, cînd găsesc ceva interesant, iau note pentru a mi le citi mai tîrziu’’. (Opere, 1978, p. 424) „Notele” lui Bacovia sînt așadar înregistrări sporadice ale cîte unui „fenomen întîmplător”, ale unui gînd sau al unei impresii fugitive. însă cum și arată, ele nu formau de la sine un poem. „Poetizarea” propriu-zisă (adică elaborarea în minte și de pe hîrtie a poemului) se făcea în timp. Bacovia aștepta, adăugînd ce era de adăugat și schimbînd ce era de schimbat, ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pămînt”. Apăsat, tras în jos de suferințe inavuabile, Bacovia „a rămas pe pămînt”, adică lucid. „Infernul” său, dacă i-am înțeles corect terorile, era frica de nebunie: o nebunie ireversibilă. Cînd „fiorii” ei îl încearcă (v. „Fanfară”, „Crize”), notează asta fugitiv și trece imediat la altceva. Pentru el nebunia e o amenințare, nu ceva programatic, o temă de explorat, ca la suprarealiști. Teama de ea l-a obligat la privațiuni, la ancorări nu o dată ostentative în apele normalității. în concluzie, oricum
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Mă cercetez o clipă în oglindă, apoi (cîteva secunde, poate un minut) nu mă mai văd, nu mai văd nici oglinda. M-a absorbit? Un gînd șterge tot ce era în față și-l preface într-o pată albă. Gînd fugitiv și inconsistent. Dacă ar trebui să-l precizez, n-aș putea: se destramă ca un abur sau ca un vis. Cînd realitatea intră iarăși pe deplin în drepturi, el nu mai există nici ca amintire. Ciudat, n-am simțit niciodată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la tabloul său Impresie: răsăritul soarelui (1872), expus la Muzeul Marmottan. Prin eliberarea de convențiile academice, impresionismul continuă să se bucure de o opinie publică favorabilă: tablouri simple și vesele ale vieții în aer liber (Un dejun pe iarbă), viziune fugitivă a unui bal sătesc de odinioară și a amintirilor nostalgice pe care le evocă... Celebrul "Salon al refuzaților" (1863) se voia o "reparație publică" care să sfideze critica academică dominantă în epocă, care asimila pur și simplu tablourile simboliste unei
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
romanului în roman“, fiindcă povestea de dragoste - rememorată de Ștefan în noaptea de dinaintea plecării la Câmpulung - este inserată în romanul războiului. În Cartea a doua, discursul devine un adevărat jurnal de campanie, bazat pe experiența reală a autorului, cu notații fugitive, cu întâmplări relativ independente. Fiecare dintre aceste forme de scriitură nu poziționează fabula întro cronologie realistă, ci o fragmentează ca sumă de experiențe trăite de eul narator, ca „monografie a unui sentiment“ ori ca „dosare de existență“. O altă particularitate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
epice este narativitatea discursului/caracterul diegetic al textului. Astfel, în fragmentul citat narațiunea reprezintă principalul mod de expunere, fiindcă sunt relatate evenimente legate de prima călătorie la Paris a eroului. Pregătirile, pline de bucurie și nerăbdare, sunt urmate de despărțirea fugitivă de Irina, de mo mentul plecării și de rezumarea existenței agitate la Paris. 9. Secvența selectată din confesiunea personajului narator dezvăluie stări afective și reflecții entuziaste legate de certitudinea plecării la Paris. Primul enunț comunică, întro formă exclamativă, euforia prilejuită
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
conștient și, prin urmare, să nu lase nici o amintire. Însă «perfidia» psihicului nu se oprește aici. El insistă, în cazul eșecului tentativelor sale de a induce amnezia, și face în așa fel încât, atunci când ne amintim visul, acesta să devină fugitiv și insesizabil. Constatăm că visul dispare, se diluează, se șterge pe măsură ce încercăm să ni-l reamintim. Iată de ce este necesar să îl redăm în scris sau măcar să îl povestim cu voce tare. Ne fixăm adesea - chiar fără a ști, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
drept o "constantă literară" [v. Jauss, p.160]. Tributar etimologiei sale antice (adjectivul modernus), cuvantul modernité este pentru prima dată atestat în contextul francez în Mémoires d'Outre-Tombe7 și devine termen-cheie în dezbaterea estetică lansată de Baudelaire: "Modernitatea, adică tranzitoriul, fugitivul, contingentul, constituie jumătatea artei, cealaltă jumătate fiind eternul și imuabilul" [1971, p.193]. Prin interpretarea diferită pe care i-a dat-o termenului modernitate, Baudelaire a creat o contradicție care duce și astăzi la definirea modernității că o aporie [v.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
emoțiilor 384. Ea este determinată de psihologia personajelor 385. Această abordare se vede de exemplu în La Curée, unde apartamentele roz ale lui Renée Saccard constituie un fundal senzual, care îi scoate în evidență nuditatea. Spațiul, chiar și cel abordat fugitiv, într-un amestec de percepții diverse zgomote și lumini participa la crearea unui efect complex, mergând mai departe de pictural și prefigurând toate virtuozitățile filmului, sunetului și imaginii. Esență Parizienei se găsește în aparență. Servindu-se de mijloacele limbajului verbal
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ibidem, p.36]: "Es-tu le fruit d'automne aux saveurs souveraines? Es-tu vase funèbre attendant quelques pleurs, Parfum qui fait rêver aux oasis lointaines, Oreiller caressant, ou corbeille de fleurs?" Trecătoarea, pe care poetul o califica, cu elocventa, "fugitive beauté", se prezintă că o alegorie a frumuseții moderne, teoretizata tot de Baudelaire în Peintre de la vie moderne. Trecătoarea fără nume, sugerează Cl.Leroy, nu este altcineva decât "la muse Modernité" [ibidem, p.37]. Femeia reprezintă pentru Baudelaire atracția infinitului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
epoca, modă, morală, pasiunea" [Baudelaire, 1971, p.184]. Baudelaire menționează că fiecare epoca își are "costumul, pieptănătura și chiar gestul, privirea și zâmbetul ei", care "sunt desăvârșit de armonioase" și "alcătuiesc un tot de o deplină vitalitate. Elementul acesta trecător, fugitiv, cu atât de dese metamorfoze, nu aveți dreptul să-l disprețuiți sau să-l nesocotiți" [1971, p.194]. În Salonul din 1955, noțiunea de modern se referă la viață, care rezumă și concentrează istoricitatea în frumusețe. 104 Gérad Bauer invocă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în 1925, pe tema "poeziei pure", ce a provocat, în anii care au urmat, o amplă dezbatere, în cercurile artistice europene, pe care poetul nostru pare să o fi urmărit, cu atenție și interes: Ne lăsăm în voia acelor vibrații fugitive [s.n.], atât de rafinate ar fi mângâierilor lor, nu pentru a gusta plăcerea pe care ne-o dau, ci pentru a primi fluidul misterios pe care il transmit [s.n.]: simpli conductori, mai mult sau mai putin prețioase ori sonore, are
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
asemenea, propriile noastre stări de spirit care se dezbrăca pentru noi de ceea ce este mai intim, personal, de trăire autentică. Când încercăm iubirea sau ură, când suntem veseli ori triști, sentimentul însuși ajunge, în conștiința noastră, împreună cu mii de nuanțe fugitive și mii de rezonante profunde, care formează ceva ce este doar al nostru? Am fi atunci toți romancieri, poeți, ori muzicieni. Cel mai des însă, nu sesizam în sentimentele noastre decât aspectul lor impersonal, ceea ce limbajul a putut notă odată
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de altminteri, pomenite. Lectorul naiv al manualului lui Roller, neînzestrat cu cunoștințe istorice prealabile care să îi activeze spiritul critic, nici nu poate bănui trecutul monarhic al României. Regalitatea română, dinastia Hohenzollern-Sigmaringen sau încarnările lor umane nu sunt tratate, nici măcar fugitiv, în nicio secțiune a lucrării de Istoria RPR. Mențiuni disparate la Casa regală, la Carol I ori la Carol II apar cu totul răzleț, împrăștiate în cuprinderea lucrării. Fără excepție, toate referirile la Carol I sunt negative, acesta fiind de la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să i se mute în altă parte Morga, deoarece nici localul nu permite aceasta și nici stareaa bolnavilor care stăteau alături de cadavrele ținute mai multe zile, sau chiar o săptămână, până când le venea rândul la autopsie. După cum vedem, fiind ceva fugitiv, nici procesele verbale ale autopsiilor nu s-au păstrat. Socotind că la Ministerul de Instrucție se găsește copia procesului verbal, fiindcă fusese la autopsie și un reprezentant al acestui minister, am pornit-o într-acolo, dar mi s-a răspuns
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
să i se mute în altă parte Morga, deoarece nici localul nu permite aceasta și nici starea bolnavilor care stăteau alături de cadavrele ținute mai multe zile, sau chiar o săptămână, până când le venea rândul la autopsie. După cum vedem, fiind ceva fugitiv, nici procesele verbale ale autopsiilor nu s-au păstrat. Socotind că la Ministerul de Instrucție se găsește copia procesului verbal, fiindcă fusese la autopsie și un reprezentant al acestui minister, am pornit-o într-acolo, dar mi s-a răspuns
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mâinii și bicepsului interlocutorului cu ambele mâini, cotropind și invadând spațiul personal al acestuia; • substitutul: întinderea degetului arătător în loc de mână, exprimând superficialitate în angajarea cu celălalt, dispreț și faptul că va fi uitat în zece secunde după acest contact; • mâna fugitivă: oferirea și retragerea extrem de rapidă a mâinii, ilustrând o persoană cu temperament dinamic; • mâna fondantă: abandonarea mâinii într-un mod afectuos, care ,,se topește" în mâna celuilalt cu scopul de a seduce, de a obține un avantaj sau de a
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
s-a oprit la licență, poate s-a reîntors în țară... din păcate, despre viața sa de student nu putem să dăm seama în momentul de față decât pentru acea nefericită luna a începutului de an și cele două episoade fugitive din vara lui 1904! ... Până la urmă, se pare ca Victor Eminescu a obținut o licență în științe juridice la Universitatea din București, cum arată Lucian Predescu în Enciclopedia României. Cugetarea, desi fratele său vitreg, Gheorghe Eminescu, susținea că "urmase Dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
valoare... Aceste suporturi pot fi direct observabile. Când participăm la o adunare politică sau la o ceremonie patriotică, vedem și auzim (lăsând la o parte mesajele receptate de celelalte trei simțuri) ceea ce se întâmplă, chiar dacă observația noastră este parțială și fugitivă. Dar, cel mai adesea, ne folosim de diferitele surse disponibile pentru a găsi în ele valorile căutate: presa, literatura, scrierile politice, operele doctrinare, publicitatea, jurnalele intime, memoriile, cântecele, imaginile, fotografiile, filmele, documentarele... Dacă toate acestea nu sunt de ajuns, găsim
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]