909 matches
-
al tăciunilor stinși. - Hai, că se lasă seara, l-am Îmboldit. Vrei să legăm frăție de sânge sau te temi de frigurile ce le poartă țânțarii? Am auzit un chicotit Înfundat. Mirosul omului Începu să se răspândească În aer precum fuioarele norilor, semn că se potolea. Cu toate astea, Încă nu venea. - Am niște pește tocmai bun de mâncat. Cu asta l-am convins. L-am auzit cum se ridică și cum se apropie dar nu m-am Întors să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Apa tocmai Începuse să fiarbă În scoica cea groasă. Aban luă praf dintr-o tașcă de piele și-l presără peste apa ce dăduse În clocot, apoi o acoperi cu o piatră netedă de prundiș. Aburul prinse a ieși În fuioare subțiri de sub piatră, iar el mai așteptă câteva clipe Înainte să deșerte apa și praful Într-o cochilie mare de melc În care Îndesase un snop de frunze de mentă. - O să te răcorească, Îmi zise Înainte să-mi Întindă cochilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe când treceam peste un fir de apă și puteam să vedem mai departe de jur-Împrejur, zărirăm pe malul din față o nemaipomenită foială. Frunzele grele ale tufelor se cutremurau, copacii păreau și ei că tresar, iar din pământ să ridicau fuioare de colb. Apoi, totul Încetă, la fel de iute precum apăruse. După ce am trecut râul, am simțit din nou foiala aceea grăbită care Încetă ca la un semn, fără să lase urme. Am luat-o pe potecă și, după câțiva pași, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
groasă și de unsuroasă și de plină de zăpadă din care se ițeau nenumărate bucăți de gheață. Undeva, spre Miazănoapte, se mai vedea Marea cea mare așa cum o știam noi și, din ea se ridicau din când În când niște fuioare Înalte de apă. Imediat În urma lor se auzea un fel de strănut prelungit și moale, așa că ne repezirăm cu toții să vedem ce se petrece. - Niorak, peștii cei mari, Îmi spuse Nunatuk. Uite-i! Îmi arătă ea cozile care izbeau apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bojoci În gură și la loc În nări, până ce ni se păru că simțim o urmă de miros de sudoare. Părea o sudoare tare ușoară, dar mirosul trebuie că venea de prea departe ca să nu se fi desfăcut În nenumărate fuioare Înainte să fi ajuns la noi. Unul dintre vânătorii lui Tek aținti mâna Înspre un loc anume de pe Marea cea mare, Între două stele strălucitoare, și ne spuse, sigur pe el: - De acolo vine. Acolo e tare departe. Iar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
văd o să pățească ceva. Atunci, și apa o să pățească ceva. Și după aia, și piatra. La sfârșit, și oamenii. Așa e. Of, of, mi-am spus, să vezi că, odată și odată, vorbele astea o să despice lumea În tot atâtea fuioare câți oameni. Și atunci, lumea va mai fi? Ne-am descrețit frunțile de tot doar după ce soarele a mai răsărit de câteva ori, pe când treceam pe lângă un pământ uriaș, despre care Dyas mi-a spus că era locul unde Ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luni Înainte ascultasem această muzică la Budapesta. „Trăiește veșnic, fericite, fericite Solomon”, Îmi cânta. Corala cântată de o singură voce avea ca fundal orchestral foșnetul mării. Sprijinit de brațele ei priveam norii de musculițe palid gălbui, filând cu sutele În fuioare unduioase. Probabil că era vremea lor de Înmulțire. Și peste ceața mișcătoare plutea negura fumului de la grătare, iar strigătorii din fața frigărilor, copii ai lui Belial, râdeau, orbiți de soare, legănând În mâini homarii vii - suspendați de antene, pentru a‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se zvârcolea aerul ăla de parcă avea trup, sau vroia să prindă trup, se chinuia să iasă din aerul ăla cald un trup, vedeam cum un trup prinde să iasă, dar îl ținea ceva, se zbătea să iasă, se-nvârtea după fuiorul ăla de aer, mă uitam curioasă, aproape uitasem de tragedia care se întâmplase, nici nu mai era careva în jurul meu, doar fuiorul ăla ca un vârtej de aer cald, încolăcit pe un trup care se zbătea să se desprindă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vedeam cum un trup prinde să iasă, dar îl ținea ceva, se zbătea să iasă, se-nvârtea după fuiorul ăla de aer, mă uitam curioasă, aproape uitasem de tragedia care se întâmplase, nici nu mai era careva în jurul meu, doar fuiorul ăla ca un vârtej de aer cald, încolăcit pe un trup care se zbătea să se desprindă și atunci m-am ridicat și am dat să prind fuiorul ăla de aer, să-l desfac, să-l sfâșii, să despic aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tragedia care se întâmplase, nici nu mai era careva în jurul meu, doar fuiorul ăla ca un vârtej de aer cald, încolăcit pe un trup care se zbătea să se desprindă și atunci m-am ridicat și am dat să prind fuiorul ăla de aer, să-l desfac, să-l sfâșii, să despic aerul să văd cine se chinuie să iasă, dar n-am putut să mă ridic, mă țintuia o forță grozavă acolo, unde mă prinsese evenimentul, cu carafa de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la mulțimea de crengi, am simțit cum mi se învârte capul de amețeală, în timp ce lumina soarelui se revărsa prin frunziș. Pentru o clipă, m-am simțit ca în pădurea aceea fermecată, la marginea Atenei, după care, mirosul țigării lui Sophie, fuioare de fum ridicându-se printre crengi și răsucindu-se în lumină, mă aduseră în locul și în timpurile noastre. — Sunt așa de îngrijorată din cauza lui Violet, trecu ea direct la subiect. —N-ai de ce. Cred că știu despre ce e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un joc de-a v-ați ascumnselea printre nouri. Simplitatea poemului cuprinde profunzimi existențiale. Aceeași tematică, altă clipă surprinsă: Licăr pe un ram străfulgerând ceața - scatiu auriu În jurul nostru există minuni. Priviți-le! Străfulgeră ceața scatiul auriu. Fluviul cenușiu sub fuioare de ceață - cerul nicăieri În forma sa perfectă, de 5 7-5 silabe, haikuul ascunde gândul posibilei inexistențe a cerului, o taină teribilă. Și dacă fluviul este viața noastră? Și dacă fuioarele de ceață sunt tocmai necazurile zilnice? Politicalele? Prețurile? Revoluțiile
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Priviți-le! Străfulgeră ceața scatiul auriu. Fluviul cenușiu sub fuioare de ceață - cerul nicăieri În forma sa perfectă, de 5 7-5 silabe, haikuul ascunde gândul posibilei inexistențe a cerului, o taină teribilă. Și dacă fluviul este viața noastră? Și dacă fuioarele de ceață sunt tocmai necazurile zilnice? Politicalele? Prețurile? Revoluțiile, schimbările? Peste toate fluviul, așa cenușiu cum este... Tablou pictural, de gri pe gri, greu de desenat, greu de văzut dincolo de ceața culorii, dincolo de ceața cuvintelor. Și totuși cerul a existat
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
cvartetul de broaște și răpăitul ploii Vuietul mării și-n surdină brotacul - vremea-n schimbare Frunze uscate - peste noapte pașii toamnei pe iarbă Crizanteme albe - sub ploaia frunzelor privirea-ncețoșată Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul Fluviul cenușiu sub fuioare de ceață - cerul nicăieri Licăr pe un ram străfulgerând ceața scatiu auriu În plasa ceții zumzetul orașului - deasupra corbii Copacii-n vântul rece exersând zborul - cad mii de frunze Frunze-n cădere - în golul ramurilor imensitatea Casa cât hribul sub
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de țigări din birou și aprinse una. — Rossi mi-a spus că puștii ăștia belgieni cred că Ruffolo a fost prezent. Brunetti clătină din cap. — Ruffolo-i un tip pipernicit, nu-i așa, domnule? Nu e deloc foarte Înalt. Suflă un fuior subțire de fum, apoi Îl alungă cu mâna. — Și sigur nu și-a lăsat barbă cât a stat la Închisoare, observă Brunetti. — Asta Înseamnă deci că nici unul dintre oamenii pe care Viscardi spune că i-a văzut nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
având grijă s-o adăpostească În căușul palmelor de vântul inexistent, apoi strecură atât pachetul, cât și bricheta Înapoi În buzunar. — E vorba de treaba asta cu doctorul, nu-i așa? Întrebă el, lăsând capul pe spate și suflând un fuior de fum În sus. — Ce vă face să spuneți asta, sergent? — Nu-i greu de dedus, nu-i așa? Era doctorul lui Danny și-a fost a naibii de tulburată când a pățit-o băiatul așa de rău cu brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ascultat împreună sensibilitatea trilului de ciocârlie, desenând, în înaltul cerului forma ștergarului de borangic, presărat cu picături cristaline din inimile de rubin ale micilor artiști. Activitatea “Punți între sat și oraș” ne-a dus pe glia strămoșească, pentru a prelungi fuiorul de vorbă cu străbunii, dinspre trecut spre viitor. Apoi ne-a inspirat ospitalitatea moldovenilor, plini de căldură și de puritate de la Popricani, spre scânteia Bucovinei, de la Putna, unde am redescoperit farmecul încondeierii ouălor. Și cum omul sfințește locul și lasă
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
Bum! Și Vecinul acela curios a devenit, instantaneu, o simplă amintire pentru partenerii de bridge ai domniei sale... Sau nici măcar atât, pentru că (nicio noutate, de acum) uitarea este, pur și simplu, un burete hulpav care șterge, repejor, toate urmele... * Scriitorul văzu fuiorul de fum negru și fu în stare să bage și mâna în foc (în astfel de momente, chiar era o expresie la locul ei, nu?) că auzise o bufnitură serioasă. Trăi câteva momente de mirare maximă, apoi se rezemă de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
încercă să își îndrepte spatele, Magicianul pocni din degete... Ploaia încetă (ca prin farmec, ar spune un scriitor care ar dori, fără să reușească, să-și suprindă cititorul cu o imagine de poveste...), tunetele și fulgerele își luară tălpășița. Nici fuiorul de fum nu se mai văzu, iar Scriitorul încleștă degetele, cuprins de spaimă. - Nu. Nu acum. Nu din nou. De ce, Magicianule? De ce? - Fiindcă ești un iepure. Iepurii nu pot avea momente de liniște. Iepurii fac pe ei de frică, de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o bătaie slabă de vânt. O pasăre străbătu, la mică înălțime, cimitirul cu un țipăt ascuțit sfâșiindu-i pacea... Într-un vârf de copac, înalt, o ciocănitoare își scutura râsul sacadat... Soarele aluneca încet pe cer cu norii ca niște fuioare de fum negru după dânsul. Iorgu cu Emil încă de dimineață, în genunchi lângă mormântul cu țărâna încă proaspătă, după ce au aprins candela și l-au atămâiat, după datină, se închinau pentru pacea ei veșnică și pentru iertare... Pentru o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
douăzeci și opt de ani. Câte fete adusese în casa părinților, mai mult de două, trei, săptămâni nu stăteau. Mama lui le găsea la toate cusur: ba că erau puturoase că nu se sculau de dimineață, ba că nu știau să toarcă fuior, să împletească, să facă mămăligă, etc. Toate plecaseră și nu se mai uitaseră înapoi, iar Petre asculta de mama lui și nu oprea pe niciuna din drum, când își luau bocceluța și plecau. Ajunsese să nu se mai uite nici o
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și tulpinile de jnepeni. Trei coțofene, care au gustat din stârvul meu, vorbesc acum cu glas omenesc și îi îngrozesc pe salvamontiștii orășelului Bușteni!..." rosti Bărbatul de Ceață și, cu mâna stângă, manevră trei dintre butoanele pick-up-ului, stăruind să elimine fuioarele de paraziți datorate microfoniei. - Adriane! Nu-mi vorbi despre stârvul tău, Adriane! Fiindcă eu simt că mă topesc și dacă scap vreun blestem... Scrumul și 365 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Într-o miercuri, înăuntru, la "Grădinița" (pe terasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de jos în sus: Pentru ca cititorul să nu atribuie un chip greșit acestor două personaje ce îi păndesc atăt pe cei din poveste căt și pe el, îl rog să își imagineze într-un mod facil Moartea ca fiind un fuior de fum gri iar Răul ca unul roșul. Răutatea nu se măsoară în culoare de aceea trebuie notat faptul că această forță intermediară sau fuiorul de fum gri este doar o punte indiferentă la faptul că cel ce o trece
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
pe el, îl rog să își imagineze într-un mod facil Moartea ca fiind un fuior de fum gri iar Răul ca unul roșul. Răutatea nu se măsoară în culoare de aceea trebuie notat faptul că această forță intermediară sau fuiorul de fum gri este doar o punte indiferentă la faptul că cel ce o trece este bun sau rău. Ancorați într-un decor vag aceste forțe într-o continuă mișcare și împletire de culoare, luară o decizie finală asupra destinelor
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
interdicții își reînstăpâniră autoritatea, ca și cerurile de la etajul al doilea. Magul frunzelor arăta ca un soi de abur, dacă frunzele ar fi ars mocnit. Vălătuci mai groși, rotunjiți spre vârf, acolo unde erau umerii, și mai subțiri, ca niște fuioare, spre glezne. Nu aflaseră niciodată cât de calzi erau aburii aceia, dacă erau aburi sau doar o vedenie a vânturilor, acolo unde se întâlneau ele, căci Magul frunzelor, cu mersul lui de lăcustă, era întotdeauna cu câțiva pași înaintea lor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]