1,204 matches
-
și declar că nu colaborez. Da, dar n-ajungi acasă. Eu am foaia de eliberare, unde se vede că au modificat. Au șters adresa și au scris altă destinație. N-ajung! Și-am ajuns... ca în vis... pentru cele două fulare. În domiciliu forțat... Da, am ajuns la Rubla, în Bărăgan. Și după doi ani, iarăși nu mi-au dat drumul. Deși am aflat pe urmă, după 1990, că la două săptămâni după expirarea celor doi ani, se emisese ordinul prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Păunești, din Vrancea, și ăla mi-a dat un creion cu care i-am scris adresa mea, și a scris el acasă la mine că sunt sănătos. După aia, mai târziu, a plecat un călugăr și i-am dat un fular ca să convingă familia mea că sunt bine... Vă aduceți aminte în ce an v-au eliberat? Cum să nu? În ’64, pe 13 aprilie. În noaptea dinspre 12 înspre 13 a venit unu’ îmbrăcat într-un halat negru, un fâș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la ora șase, ieșeam în stradă, la început fiind iarnă, era întuneric și oamenii apăreau doar ca siluete. Mergând spre stația de troleibuz, întâlneam în fiecare dimineață printre alții, un bărbat rotofei, sumar îmbrăcat dar înfășurat la gât cu un fular mare, care cu cât era mai frig, cu atât tușea mai tare, mai întâlneam o femeie micuță cu niște șolduri foarte mobile. Cu cât trecea vremea și se apropia primăvara, dimineața era tot mai luminos, oamenii pe care îi întâlneam
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Supărat odată de modul în care șeful de catedră și-a făcut programul de asistențe, în pauză, Gheorghe Agavriloaie a ieșit pușcă din sală, fără a-și aștepta superiorul. Lezat, Al. Dima a rămas în mijlocul studenților, înfășurând pe gât un fular neobișnuit de lung. În ora următoare, la referințe bibliografice, profesorul Agavriloaie a menționat numele lui Al. Dima, adăogând lat: „Aceala care a fost cu condicuța”. Sarcastic era profesorul cu toată lumea. Pomenind numele marelui povestitor Ion Creangă, a ținut să atragă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
care este doar simbolul ei... religios! Harpa apare pe steagul prezidențial, pe cel al marinei irlandeze și pe cel al unor steaguri regionale, steagul țării fiind însă tricolorul verde-alb-portocaliu. În schimb, trifoiul este prezent peste tot, nu numai pe cîmpii. Fulare, bijuterii, brelocuri, mici tablouri, orice suvenir, mai scump sau de nimica toată, poartă pe el trifoiul clasic cu trei foi. Legenda spune că acel ce avea să devină Sfîntul Patrick, care a încreștinat Irlanda în secolul al V-lea, englez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
haina de primăvară colorată în verde-crud, presărată cu mirifice flori. Noi, copiii, eram bucuroși că scăpam de îmbrăcămintea groasă și peticită, de încălțările hârbuite, încărcate de obiele și ciorapi groși din lână, de căciuli decolorate și roase, de mănuși și fulare. Desculți, cu haine ușoare pe noi, zburdam în urma vitelor sau cârlanilor care ni se dădeau în grijă pentru păscut. Apropierea Paștelui la orizontul de timp îmi bucura sufletul. Părinții îi pregăteau sosirea cu întreaga dăruire. Pereții odăii în care locuiam
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la Năsoasa. Și cât a plâns, Dumnezeule mare, cât a plâns și s-a jelit! Era vai de capu’ ei și răgușită-n ultimu’ hal Motănica și-nfofolită până-n dinți În capotul ăla de molton vinețiu, Încinsă peste mijloc c-un fular și legată la cap cu alt fular, pe sub care Îi scăpau șuvițe blonde și argintii. Câți ani o avea? O fi bătând spre cincizeci, s-o ia dracu’, ea-i cea mai mică dintre câte-au mai rămas și uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mare, cât a plâns și s-a jelit! Era vai de capu’ ei și răgușită-n ultimu’ hal Motănica și-nfofolită până-n dinți În capotul ăla de molton vinețiu, Încinsă peste mijloc c-un fular și legată la cap cu alt fular, pe sub care Îi scăpau șuvițe blonde și argintii. Câți ani o avea? O fi bătând spre cincizeci, s-o ia dracu’, ea-i cea mai mică dintre câte-au mai rămas și uite-o legănându-se În scaunul-balansoar și pufăind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca să se vadă odată scăpată de el și de neamu’ lui de țigani. Motănica se legăna ușor În scaunul-balansoar, ca-n bătaia unei adieri binefăcătoare. Ațipise cu bărbia În piept, Încotoșmănată În halatul ei de molton vinețiu și Încinsă cu fulare peste mijloc și peste frunte, cu toate pisicile În poală Îngrămădite una În alta și torcând la unison. Steluța se făcuse covrig În pat și ieșeau aburi din respirația ei. Mi-am luat din nou pe mine canadiana lui Hansi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dintr-o icoană ieftină, din hârtie, de pe peretele dinspre răsărit. Crăciunul vine și pentru mine. Mi-am dat seama când am găsit sub pernă, Într-o pungă, o mașinuță din tablă cu remorcă, bomboane fondante și trei portocale. Plus un fular și niște ciorapi. „Asta-i pentru că ai fost cuminte”, explică zâmbind mama, „dar cică ar fi tare mulțumit dacă și la anul ai Învăța la fel de bine ca și până acum”. Nu-mi mai aduc aminte când am deslușit povestea cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
a naturii, el nu lingușește pe nimeni, Isi exprim) direct sentimentele. Pe vreme frumoas), Kollek cutreier) orașul, așa cum se obișnuiește În Israel, cu c)masă descheiat) la gât. În decembrie Îl poți vedea cu o c)ciul) de blan), cu fular la gât, Încheiat la hain), dar niciodat) cu pardesiu, pentru c) se mișc) repede și așa ceva l-ar stânjeni. Dou) doamne mai În vârst) mi-au povestit cum le „rechiziționase” un taxi. Tocmai Îi ceruser) șoferului s) le duc) În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
îndelungat. Nu țineți telefonul prins între gât și umăr. Nu cărați pe umăr o geantă grea. Nu deschideți gura prea mult când căscați. Nu mestecați gumă. Evitați alimentele tari, crocante. Nu vă expuneți la vânt. Când e frig, purtați un fular sau o eșarfă. Masaj chinezesc Fig. p. 285 Alegeți una dintre următoarele variante și aplicați-o o dată pe zi, timp de 1-2 minute: Apăsați și frământați ușor cu buricul degetului mare punctul dureros de pe mandibulă. Loviți ușor mușchii de mai
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
creveții și alte fructe de mare, prăjelile și alunele. Nu beți alcool sau cafea. Nu consumați mâncăruri sau băuturi prea fierbinți. Nu fumați. Nicotina contractă vasele de sânge și declanșează durerea. Nu vă expuneți la vânt. Pe frig purtați un fular cu care să vă acoperiți fața. Reduceți stresul mental și fizic. Stresul este cel mai des întâlnit agent declanșator. Remedii tradiționale Pieptănați-vă pielea capului cu un pieptene de lemn: pieptănați-vă de la frunte către creștet și apoi până la ceafă
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
obținut. 4) Scrie zece cuvinte care se scriu întotdeauna cu literă mare. 5) Îți place să fii alintat? Atunci alintă și tu cuvintele următoare: casă ușă frate mamă cântec creion pantof pernă păpușă covor caiet câine ochi boboc trandafir topor fular soră 6) Alcătuiește o propoziție folosindu-l , dintre cuvintele obținute mai sus, pe acela care denumește o floare de primăvară. Povestea Ceciliei Îmi amintesc bine ce vă voi povesti. Parcă s-a întâmplat ieri. Mergeam spre casă, într-o zi
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
reprezentanții protestatarilor care nu vor să părăsească „Piața”, când „frica înstăpânită în el... dispăruse”. Dar... prea târziu: „în noaptea dinaintea sfârșitului, mult după miezul nopții, când în Piața rniversității nu mai erau decât puțini protestatari, un grup de Eărbați cu fulare sau eșarfe albe sau deschise la culoare a fost debarcat în apropiere dintr-un autobuz, un șir de TAB-uri s-a apropiat cam tot atunci din partea opusă și au început să se audă rafale de mitralieră, la fiecare rafală
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
-i împingea pe alții) și arăta modestă, cuminte și la locul ei. Ținuta-i simplă și cernită te făcea să crezi că-i une "bonne sœur"123. Se zice că după o măruntă catastrofă (o resmeriță oarecare), umbla nepieptănată sub fularul negru strigând "Apocalipsa a venit,e Antihristul peste tot, nu stați pe gânduri și vă pocăiți". Dar după două luni și-a porcăit un coleg masculin (că de nu-i misogin, e atras de vagi insinuări prea gay etc.). Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
trei condamnați la moarte, în pofida situației lor disperate, au curajul să glumească, fără a agresa însă pe nimeni. Cel dintâi, mergând la spânzurătoare într-o luni, exclamă: „Iată că săptămâna începe bine!”. Al doilea, aflat în aceeași situație, cere un fular ca să nu răcească. În fine, al treilea, Hernani din piesa omonimă a lui Victor Hugo, cere să fie decapitat cu capul acoperit, întrucât Granzii de Spania au dreptul să nu se descopere în fața regelui. Freud a știut nu doar să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
împing încă o dată fără succes. E o zi de iarnă cu cer albastru în Greenwich Village, genul de zi în care aerul e ca pasta de dinți și fiecare răsuflare îți taie respirația, iar oamenii merg pe jumătate ascunși de fulare. Însă pe mine m-au luat toate apele. Sunt roșie la față și tot părul strâns sub pălăria cea nouă Cossack mi-a venit pe ochi și sunt conștientă de faptul că, pe partea cealaltă a drumului, toți oamenii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Unde faceți nunta până la urmă, în Anglia sau la New York? — La New York, spune Luke, încruntându-se vag. Parcă am hotărât, nu, Becky? Am și uitat să te întreb cum a primit mama ta vestea. — Ăă... trag de timp, înfășurându-mi fularul în jurul gâtului. Nu pot să le spun adevărul. Nu pot să recunosc că mami încă nu știe de Plaza. Nu aici. Nu acum. Dacă mă trezesc că face Michael încă un atac de cord? — Da! zic, cu obrajii în flăcări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
deoarece avea ochii verzi ca întinsul nesfirșit al câmpurilor și părul ca scoarța copacilor abia înmuguriți. Era vioaie și neastâmpărată. Când s-a născut ea, pământul s-a acoperit cu o rază de soare, ghioceii și-au scos capul din fulare, iar pomii râdeau de înfloriți ce erau. Pe cea de-a doua fată a numit-o VARA, fiidcă avea părul de culoarea spicului de grâu și ochii ca albastrul cerului senin. Când a venit pe lume VARA, pământul s-a
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
încearcă să intre spontan în dialog cu călugării, cerând sfaturi și informații. Mă întreb chiar acum, la începutul călătoriei mele, dacă există un fel specific de a se îmbrăca al „pelerinului”. Observ abundența vestelor matlasate, a căciulilor de lână, a fularelor, eșarfelor, cu toate că temperatura ambiantă nu este chiar atât de scăzută. Mă așez pe un scaun de plastic roșu ars cu bricheta de pe peron, în așteptarea momentului în care garnitura de tren va fi trasă la peron pentru îmbarcarea pasagerilor. Lângă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Accept imediat, apoi îi cer permisiunea de a o însoți, dornic să-l cunosc și eu pe „părintele”. Este vorba de un bărbat tânăr și foarte slab, maximum 35 de ani. Poartă peste mijloc un pulover lung, mănăstiresc, pantaloni și fular negre, plus o haină de catifea reiată, tot neagră, ca pentru timpul schimbător de primăvară. La gât are o cruce de lemn, iar la rever, o altă cruce, mică, discretă, ce pare din argint, așa cum am mai văzut că poartă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
eveniment ? Mă pregătesc să părăsesc cortul. Sunt bine protejat împotriva ploii de afară, fata mă cântărește cu un ochi expert, cred că și eu eram foarte conștient de faptul că eram echipat ca un „pelerin cu experiență” (pelerină de ploaie, fular, șapcă, umbrelă, bocanci, protecție pentru rucsac, mănuși fără degete etc.), mândru ca un păun de ținuta mea de „explorator urban”. Fata spune, ironic, în loc de mesaj de rămas- bun, „auzi, domnule, dacă-ți mai rămâne ceva de îmbrăcăminte pe acolo, să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
reper, obiect de studiu. Nu-l pot auzi ce spune, el este mai departe, dar aud clar, distinct vocea unui bărbat din mijlocul rândului, un colos, cu două capete mai înalt decât cei din jur : „Măi băiatule, tu ăla cu fularul colorat, nu mai spune, mă, minciuni ! Spune mai bine că așteptăm aici de 18 ore ! Ăsta-i singurul lucru care contează”. Amândoi reporterii de teren, fata și băiatul, termină directul după câteva minute, își scot căștile din urechi, sunt vizibil
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
microbuz Mercedes cu număr de Vâlcea, plin ochi cu pelerini. Par a fi oameni de la țară, coboară încet și ordonat din vehicul, sub privirea atentă a unui preot înalt, cu o barbă neagră frumos tunsă și aranjată, căciulă de astrahan, fular de lână neagră, în fine, un adevărat „preot de țară” iubit, stimat, cu responsabilitate. Ultimul bărbat din grup care coboară închide ușa microbuzului, cu zgomot, sub privirile împăcate ale șoferului rămas să moțăie în cabină, la căldură, spunând cu o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]