5,695 matches
-
o prea știa ca lumea. Vădit incomodat, micul mincinos sare ca ars. O știe bine, ca și mine. Da? Mi s-o fi părut. Îhî. După ce s-a mai lăsat întunericul, ulița a redevenit pustie. Noroiul, proaspăt fabricat de primii fulgi de nea, a fost acoperit binișor de o zăpadă moale, frumoasă, imaculată. Ce liniște desăvîrșită poate așterne o astfel de noapte în sufletul omului! Vasile Robilă era un om meticulos și era greu să nu anticipeze toate evenimentele ocazionate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dar l-am luat. Da? Ce băiețel cuminte ești tu! Moșul îl săruta pe frunte și-i mai dă un măr. Lasă-l și pe ăsta. Prea ești cumincior... Acum din nou moșul a rămas singur și privește insistent portița. Fulgii se întorlocau și deveneau foarte burtoși, căzînd în grabă. Eram acum umezi și lipicioși și nu le mai ardea de dansuri năstrușnice. Pe gard, pe crengile copacilor, pe sîrmele dintre stîlpii cu becuri se formau odgoane ca acelea de pe corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de tot felul. Un omuleț, cu ochelari fumurii, încerca să vadă ceva, ceva, cît să nu dea în gropi. Din loc în loc își ștergea lentilele. Efort inutil, deoarece aproape instantaneu lapovița, cu o oarecare furie, refăcea perdeaua de apă și fulgi de pe ochelari. Omulețul despre care vorbim, văzînd inutilitatea demersurilor sale, se oprea cu batista la nas, pe frunte și chiar pe la urechi. Total preocupat de înfruntarea acelei vremi de cîine, omulețul, care era profesorul Paraschiv, nici n-a băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
urechi. Total preocupat de înfruntarea acelei vremi de cîine, omulețul, care era profesorul Paraschiv, nici n-a băgat de seamă salutul amical al unui fost elev. Acesta a pus umbrela sa enormă întru apărarea celui atacat furibund de stropi și fulgi. Paraschiv observa că ceva s-a schimbat și este aproape mirat că eforturile sale în ștergerea lentilelor, nasului și urechilor au început să dea oarece rezultate. Abia atunci își dă seama de ajutor și, oarecum surprins, întreabă: Mata cine ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
etc.), profesorul încerca să compenseze cu o haină mai groasă acest inconvenient. Îmi este frig și, ca să-mi fie bine, trebuie să distrug codrii seculari, ocrotiți de străbuni. Cu ce drept vine Dorohoi să distrugă ceea ce nu-i aparține? Afară fulgii cad greoi și străduța sa devine impracticabilă pentru mașini. Strămoșii noștri foloseau sania, simplu, ecologic. Un huruit specific anunță că vine plugul să deszăpezească. Apoi vine mașina cu nisip și sare. Sarea schimbă apa dulce din rîuri cu apă sărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ultimul la rând, îndestularea la masa bogatului își linge rănile. Se congelează viața în propriul ambalaj, are gust de ianuarie atârnat de streașina casei; până în dreptul ferestrelor cresc oameni de zăpadă; grădina, o maternitatea albă, naște prin cezariană în fiecare fulg. Se stafidește viața precum fructul pe ram: până în miezul sâmburelui riduri; invidia cimitirelor pălește livezile, cruce pe fiecare ramură. Pute viața a carne arsă, a copită de cal șchiop, a oase descompuse, a morfină, a clor. Se descrăcește viața pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
foc arena! S-a făcut pace între clovni, vinovat de următorul spectacol va fi dresorul! Lume, păsările primăverii s-au aprins în zbor, printre cochilii de melci, încă o dată vom învăța mersul în vârful iluziilor. Lume, ninge peste câmpii cu fulgi de îngeri, hrănesc femeile pruncii, biberoanele sunt pline cu îngeri călduți, petale de îngeri în jurul florii de romaniță. Lume, este ca un blestem să ne spălăm obsesiile cu clăbucii lui Dumnezeu! Nene Matei, deschide-ți ușa într-o icoană ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Așteaptă, Dumnezeu a trudit 6 zile; în ziua a șaptea, bătrânul și-a hodinit oasele; în a opta zi, a modelat singurătatea, tu vrei să desfaci lucrarea meșterului făurar într-o clipă? Dumnezeu, pentru diversitatea cerului, a modelat îngeri din fulgi de zăpadă, apoi, s-a bulgărit cu sfântul Petru până ce ghemotoacele albe și-au luat zborul. Dumnezeu, invidios, i-a alungat din rai într-o zi de ianuarie creaturile scutură aripile cât e iarna de lungă. Așteaptă, Petre, așteaptă! Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de deasupra abisului. Iar lumina aceea Încarnată În femeie te ispitește, o simți că te așteaptă, te iubește. Pe unii lama spadei nu-i taie și, cu tălpile zdrențe, ajung de cealaltă parte. Pe mine Însă, un tactil, care și fulgii de nea Îi Încearcă cu buzele, m-ar tăia numai noua vedere a lamei, darmite atingerea ei. Aș vîsli Înapoi cu toată puterea brațelor, aș trage Îndărăt cu dinții și cu ghearele, spre mocirla acestei lumi, caldă, plină de miasme
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
e bine); uite și norul ăsta care s-a iscat din senin ! Te pomenești că plouă ! Dar înainte de a apuca să termin de spus, a început să cadă din nor... chiar ploaia; o ploaie adevărată, dar de lumină... ningea cu fulgi mari de lumină și totul era lumină... lumina aceea alb-strălucitoare, dar atât de albă și strălucitoare și bună și blândă, încât lumina soarelui părea umbră pe lângă ea... "Acesta este Fiul Meu cel iubit, de El să ascultați"... Ei, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ia și tu... știam că ai să vii, l-am păstrat pentru tine..." Și așa, amestecat cu gustul sărat al lacrimilor, ei i se păru că niciodată nu mâncase ceva mai bun... La întoarcere, parcă zbura pe drumul până acasă: fulgii mari cădeau peste buclele ei, pe față, pe haine, cânta împreună cu ceilalți : "O, ce veste minunată" și se așeză la computer să scrie, ca să-și amintească de cel mai frumos Crăciun al ei. Cei doi îngerași își găsiseră, ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pace și așteptare : "O, ce veste minunată" se auzea de afară... Sus, pe cer, strălucea plină de lumină și atât de aproape de puteai s-o atingi cu mâna, așa cum numai la munte se poate întâmpla, o stea o stea prin fulgii de zăpadă, înghețată ca cerul de iarnă, caldă ca inima ei, din care se topise pustiul tot... Și nu mai era singură. Venise și pentru ea Crăciunul. Lumânarea păstorilor ...Trezește-te, hai, scoală-te, scoală-te repede! N-auzi?! Haide-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Atunci m-am speriat și am rupt-o de fugă să strig la moșul care se pricepea la toate. Nici nu știu de unde atâta putere la moșul acela ! A venit în fugă, l-a ridicat în brațe ca pe un fulg, a strigat la noi să-i aducem sare, l-a pus la umbră, a început să-l frece cu niște ierburi pe tot trupul, pe urmă a turnat sare cu nemiluita în fiertura de pește pe care-o avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și cămașă albă. Pantalonul, bine strunit În chimir lat, sfârșea În cizme cu carâmb Înalt, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape de musafiri, omul a ridicat privirea, și-a scos pălăria și, cu gest larg, a salutat cavalerește... Ningea cu fulgi cuminți. Cădeau frânturi din acel bulgăre ceresc... alb neîntinat... Ningea dumnezeiește. Lia abia reușea să-și adune gândurile. “Nicu a fost operat astăzi dimineață și eu abia acum reușesc să ajung la el... Și uite ce frumos ninge! O asemenea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zdrențuită - o purtam eu... Doamne! Nu da omului cât poate duce! - cum spunea biata “mamaia”, gazda mea - draga de ea... De nu era această ființă divină, astăzi nu mai călcam spre spitalul Spiridoniei, unde scumpul meu Nicu este operat”... Și fulgii Îi mângâiau cu gingășie obrazul pe care aducerea aminte de acele vremuri i-a aruncat o umbră de tristețe. De multe ori i se Întâmpla ca durerea adunată În suflet atunci să iasă la suprafață... “Trebuie să le povestim și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi trece prin cap lui Toader... Să auzim, frate, ce ai făcut atunci? ― Apoi trebuia să știm cam ce căutau aciia pi acolo. Și l-am chemat pe unu’ din cei doi cercetași. Unu’ Păpădie. Aista merge ca un un fulg de păpădie. Nu-i auzăi nici răsuflarea. Și Îi zâc: „Măi Păpădii, ia fă-ti tu că le iei urma oleacă și vezi ci hramuri poartă pi aici. Îs cercetași sau Îs niști rătăciți de turmă? Toată treaba să nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
următoare, ne-am ițit privirea În lungul platformei din fața magaziei, pentru a vedea dacă nu există vreo mișcare. Liniște ca la parastas. Pornim spre intrarea În magazie. Tocmai atunci, scârțâind, se deschidea o ușă!... Ne-am lipit de zid ca fulgul de zăpadă. Din interior ieșea un militar - după câte se vedea - gradat. L-am lăsat să facă câțiva pași, pentru a ne convinge că este singur... Nu avea Însoțitori. Un salt de pisică al lui Undiță l-a dus În spatele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu mai era cazul să le întoarcă pe toate cu dosu-n sus, după curățenia generală pe care o făcuseră înaintea Paștelui. Dar Mafalda își vedea liniștită mai departe de treburi, dereticând prin toate cotloanele și bătând covoarele de le săreau fulgii. O dată vine și Nando pe la noi și tu ai vrea să-l primim cu casa nearanjată..., se lamenta ea, fără să stea o clipă locului. Că doar n-o fi pașa de la Vidin! bodogănea Ticu, săltând pe umăr covoarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dimineață, ca să meargă la serviciu și aruncă o privire pe fereastră, lui Virgil nu-i veni să-și creadă ochilor. Afară, în curte, pământul era acoperit cu o zăpadă mare de-o palmă și continua să ningă de zor, cu fulgi mari și deși, ca într-o altă lume. De mirare, Virgil se frecă la ochi, părându-i-se că nu vede bine, apoi le strigă celor din casă să se trezească și să vină să vadă cum ninge. Ușa celeilalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
silindu-se să-și potrivească pașii după ai fetei și având grijă s-o țină pe partea dinspre stradă a trotuarului. Dar, dacă aș întâlni și la facultatea de matematică un tip ca ăsta, l-aș huidui să-i meargă fulgii!... Tipi ca ăsta sunt peste tot, nu vă faceți griji, îl informă fata, cu seriozitatea și cu siguranța unei persoane mature, care a trăit și a văzut destule în viață, ca să-și formeze niște convingeri atât de temeinice. Noi trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
troiene. Gara pare departe, iar ei sunt ca și pierduți pe un tărâm necunoscut. Trebuie să mărturisesc că nu am prevăzut o înrăutățire atât de bruscă a vremii. Azi dimineață, când am luat trenul spre oraș, cădea doar câte un fulg. Și nu am apucat să previn pe nimeni când mă întorc. M-am uitat printre cărți, am ales câteva cu care mi-am umplut rucsacul și era cât pe ce să pierd ultimul tren. Un instinct m-a împins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
hârtoape, fără opreliști. Chiar și zurgălăii au încetat să sune. Nici un zgomot în afara propriilor bătăi ale inimilor care și ele se liniștesc cu încetul făcând loc liniștii. Ascultă ! Auzi liniștea ? Dora își concentrează auzul care, iată, înregistrează șoapta tainică a fulgilor de zăpadă care nu contenesc să cadă din înălțimi. Aud, aud pașii fulgilor care ne-ar putea troieni și scoate pentru totdeauna din timpul și locul de azi. Continuă să ningă, confirmă Dragoș care și-a scos capul de sub învelitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
propriilor bătăi ale inimilor care și ele se liniștesc cu încetul făcând loc liniștii. Ascultă ! Auzi liniștea ? Dora își concentrează auzul care, iată, înregistrează șoapta tainică a fulgilor de zăpadă care nu contenesc să cadă din înălțimi. Aud, aud pașii fulgilor care ne-ar putea troieni și scoate pentru totdeauna din timpul și locul de azi. Continuă să ningă, confirmă Dragoș care și-a scos capul de sub învelitoarea caldă pe când o mână continuă să mângâie cu delicatețe coapsele umezite de atemporala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
azi. Continuă să ningă, confirmă Dragoș care și-a scos capul de sub învelitoarea caldă pe când o mână continuă să mângâie cu delicatețe coapsele umezite de atemporala sevă a iubirii. Un al doilea cap se ivește și buze fierbinți sorb răcoarea fulgilor de nea până ce alte buze îi topesc și usucă înainte ca cele două capete să dispară din nou în lumea începutului începuturilor. Atanasie... rostește Dora într-o clipă de luciditate. Fii liniștită, îmi este credincios și este mut săracul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sfâșiate din mizerabile cerșafuri de pat de spital de lagăr, o aduceam pe Alindora, fructul violării copilului-mamă, a Minodorei, sora ta. Teodora își întrerupe povestirea. O tăcere lungă se lasă împreună cu seara de iarnă care se grăbește să cadă odată cu fulgi care ating, cu un susur, fereastra. Dora privește în noaptea albă, fără să vadă altceva decât gândurile ei tulburătoare : "Alindora... Alindora Bosch, doctorița anestezistă din spitalul de la Strasbourg. Alindora... Nu este un nume obișnuit. Alindora. Numele ăsta mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]