1,628 matches
-
fel și căsătoriile: odinioară erau motiv de sărbătoare și însuși caracterul lor instituțional - atât de stupid și de sinistru- era mai puțin important decât procesul prin care erau instituite, un fapt fericit, sărbătoresc. Acum însă căsătoriile par toate niște rituri funebre, sumbre și grăbite. Motivul acestor lucruri teribile pe care le spun este limpede: odinioară, „specia” trebuia să lupte pentru supraviețuire; prin urmare, numărul nașterilor „trebuia” să-l depășească pe cel al deceselor. Acum însă „specia”, dacă vrea să supraviețuiască, trebuie
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
drag. În realitate, scriu prezentul articol dintr-un motiv foarte diferit. Iată care ar fi acesta. Toți cititorii mei își vor fi dat cu siguranță seama de schimbarea suferită de conducătorii democrat-creștini: în câteva luni, ei au devenit niște măști funebre. Este adevărat, continuă să afișeze zâmbete radioase, de o sinceritate incredibilă. În ochii lor pâlpâie o lumină adevărată, de bună dispoziție, când nu este vorba despre o lumină ce arată istețime și viclenie. Asta pare să le placă alegătorilor, la
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ne-au guvernat într-un mod atât de înspăimântător vreme de treizeci de ani, aducând Italia în pragul dezastrului economic, ecologic, urbanistic și antropologic. În realitate, falsa înlocuire a acestor „capete de lemn” cu alte „capete de lemn” (și mai funebru carnavalești), realizată prin întărirea artificială a vechilor aparate ale puterii fasciste, nu ar servi la nimic (și să fie clar că, într-un astfel de caz, „trupa” ar fi, datorită înseși alcătuirii sale, nazistă). Puterea reală pe care de zece
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Niculescu. Aici debutează Traian Demetrescu: în numărul 12 din 4 aprilie 1883 publică primele versuri, Durerii și Victoriei, după o săptămână melancolicele stihuri intitulate Plânsul, iar o lună mai târziu alte două poezii, Domnișoarei V.S., Poetul, și un mic discurs funebru rostit la mormântul unui coleg de liceu. În A. mai apare o cuvântare electorală a lui B. P. Hasdeu, care, în aprilie 1883, candida la Craiova pentru Cameră la colegiul al treilea. R.Z.
ALARMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285212_a_286541]
-
-se către un bacovianism melodios și morbid (ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura „sentimentului” metafizic. M. nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama colectivă, în care intră neputință și vinovăție generală. Moartea, mutilarea nu mai sunt proprii doar trupului sau sufletului individual, ci și unei mulțimi indistincte, dezumanizate, tablourile romantice cu gemeni sau strigoi se transformă în imagini dominate de
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
Iau zâmbetul complice al celui ce-l primește/ Un semn de bun venit în lumea de afară,/ Colind un timp prin țara de care mi-a fost dor/ Și mă întorc plângând în propria mea țară” (Exil). Bacovianismul și romantismul funebru se convertesc în plângeri ale neputinței și agoniei morale; orașul plin de morți, crimele săvârșite pe stradă sau străzile goale pe care defilează doar umbre, oameni scormonind pământul, muntele închis cu sârmă ghimpată sunt imagini ale unei apocalipse absurde, care
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
nici mari neliniști metafizice. Discursul liric - observa Perpessicius - se desfășoară „sub zodia morții, și culegerea întreagă se organizează, crește și se înalță sub cerul de safir al nopții de-a pururi, ca un mausoleu luminat cu aștri, ca un balet funebru, grav și solemn pentru însoțirea Proserpinei pe drumurile ei spre Hades”. De remarcat, ca la Blaga, duhuri nocturne „urnind pământul”, fluturi cap-de-mort, vestitori de drame. O căprioară, „făptură cu ochi de fecioară”, urmărită de gonaci, sare peste un altar căzut
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
păduri mixte, un cartier foarte variat, cu multe magazine, puncte de recreere, servicii, tipuri de locuințe și spații publice este, prin definiție, unul mai stabil și mai durabil. Din punct de vedere economic, diversitatea activităților comerciale de aici (de la pompe funebre și servicii publice, până la băcănii și baruri) face cartierul mai puțin vulnerabil În perioadele nefaste și, În același timp, oferă multiple ocazii de dezvoltare În intervalele de creștere. Cartierele unifuncționale, asemenea monoculturilor, sunt deosebit de expuse stresului. O zonă urbană diversă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cazul catolicismului În Polonia... Marius Jucan: Exact. E de remarcat că În jurnalele domnului Zaciu, adevărate comentarii de morală cotidiană, există această Împotrivire surdă la satanizare, deși autorul semnalează mai degrabă triumful satanizării În România, sugerând extincția, cu ton amar, funebru, deloc rezistent, În sensul de a crea optimism În suferință, de a Încuraja, de a crea sentimentul de onoare prin jertfă. Nu! Comunismul, ca și frigul, foamea, teama de o și mai mare mizerie, delațiunea erau copleșitoare. Zilele sunt inventariate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ș.a.). Lui Al. Vlahuță îi aparține poezia Cristos a înviat (1897). Versuri de factură folclorică semnează G. Cătană, Maria Ciobanu, Ion Drincescu, iar proza este ilustrată de Carmen Sylva și Ion Pop-Reteganul. Sunt preluate, din presa de dincolo de Carpați, cuvântările funebre și necrologurile la moartea lui V. Alecsandri, I. Creangă, M. Kogălniceanu, G. Sion. Rubrica „Bibliografie” recenzează scrieri românești recent apărute, culegeri de folclor, toate cărțile din „Biblioteca copiilor”, cât și principalele reviste literare și de cultură din întreaga arie românească
FOAIA DIECESANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287039_a_288368]
-
scriere oarecare de vreme ce situația micii diariste constituie pentru poetă prilejul unei identificări explicite. Toate temele definitorii pentru M. - condiția poetului, tumultul istoriei, moartea, cruzimea și violența, solitudinea insurmontabilă etc. - se întâlnesc în aceste versuri sub forma notației organice, a reveriei funebre și a confesiunii jugulate: „Tenebroasele afaceri ale istoriei./ Pumnul băgat în gură/ și imposibilitatea de a mai fi altfel liber/ decât atunci când ești gata să-ți dai singur moartea./ O amenințare surdă până și în cearceaful care m-acoperă,/ până
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
în conflict cu papa Leon pentru că voia să impună primatul său diocezei din Arles, însă acțiunea s-a soldat cu un eșec. A murit în 449. Ilarie a scris Viața lui Saint-Honorat (Vita Honorati), predecesorul său, sub forma unui discurs funebru pronunțat în 430. Pare să fi scris și omilii pentru sărbătorile de peste an, o explicație a simbolului creștin, multe scrisori și chiar poeme; toate s-au pierdut. Biografia lui Ilarie a fost scrisă de Honorat, episcop de Marsilia. Bibliografie. Ediții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trăit între 465/475 și 528/538 și s-a dedicat, în schimb, în special exegezei Sfintelor Scripturi. A abordat și teme profane, iar unele informații despre el ne sunt furnizate de elevul său Coricius care a scris un discurs funebru la moartea maestrului. Ca exeget, Procopios este cunoscut tocmai pentru că el însuși a alcătuit și catene. A scris o Catenă despre Optateuh, reluată și într-o a doua redactare care are forma unui comentariu continuu și omogen pentru că prima atinsese
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu, Aristide Cantilli, toți adepți declarați ai poeziei noi și discipoli ai lui Al. Macedonski. Fantasticul macabru, cu note morbide și artificioase, sonoritățile și neologismele vizând efecte coloristice, în spiritul poeziei decadente din versurile lui Obedenaru (Imn funebru, Pe undele briliantine, În noaptea eternă, Agonie) și Mircea Demetriade (Florile morții), trec în încercările unor imitatori: tânărul Ștefan Orășanu, sub pseudonimul Z. Miron (Fiori morbizi, Vibrări albastre), Gh. Petrescu (Armonii macabre), Aurel N. Goran (Iubire stranie). Alături de aceștia publică
REVISTA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289251_a_290580]
-
postmodernă este fundamentul intelectual al protestelor și experimentelor anilor ’60, care au Încercat să dărâme vechi limite care constrângeau spiritul uman și să probeze noi realități. Postmoderniștii s-au Întrebat cum a ajuns lumea să fie prinsă Într-o incantație funebră. Care au fost motivele care au dus la lansarea bombelor atomice asupra orașelor japoneze Nagasaki și Hiroshima, la lagărele morții naziste În Europa, la cele de detenție din Gulag și la lagărele de reeducare maoiste din China? Cum de am
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
gândurilor, în neastâmpărul aripilor întinse spre viață”, în timp ce Perpessicius găsea că „mai emoționante tocmai prin penumbra în care plutesc toate peisajele și notațiile sunt acele poeme [...] în cari amintirile fantomatice prind viață, coboară din cadre” sau versurile elegiace, „de preludiu funebru”. Volumul postum Însemnări din zilele de luptă (1921) conține, în prima parte, stricte consemnări ale unor fapte. Cel care își făcuse „un ideal din splendidele abstracțiuni ale minții omenești” și se apropiase de frumusețea culturii antice se trezește „în mijlocul realității
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
în conflict cu papa Leon pentru că voia să impună primatul diocezei din Arles, însă acțiunea lui s-a soldat cu un eșec. A murit în 449. Ilarie a scris Viața Sfîntului Honorat (Vita Honorati), predecesorul său, sub forma unui discurs funebru rostit în 430. Pare să fi scris și omilii pentru sărbătorile de peste an, o explicație a simbolului creștin, multe scrisori și chiar poeme; toate s-au pierdut. Biografia lui Ilarie a fost scrisă de Honorat, episcop de Marsilia. Bibliografie. Ediții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trăit între 465/475 și 528/538 și s-a dedicat, în schimb, în special exegezei Sfintelor Scripturi. A abordat și teme profane, iar unele informații despre el ne sînt furnizate de elevul său Coricius, care a scris un discurs funebru la moartea maestrului. Ca exeget, Procopius este cunoscut pentru că a alcătuit și catenarii. A scris un Catenar despre Optateuh, reluat și într-o a doua redactare, care are forma unui comentariu continuu și omogen, fiindcă prima atinsese niște dimensiuni exagerate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
jurnale și cărți de poezie. Placheta Formule pentru spirit relevă dispoziția romantică a lui S., familiarizat cu tehnicile moderne ale versificației: „Melancolia unui apus / mă învăluie / în unde palide, / simțurile coboară lin / din Înalt / ca îngerii galbeni” (Apus); „Un marș funebru mână / burnița târzie. / Sunt frunzele mânjite / cu melancolie / Și vremea crește pe morminte...” ( Moartea va rămâne vie). Se întrevăd, prin „unele «abateri» spre o tensiune neconvențională” (Titu Popescu), germenii orientării paradoxiste în literatură, pe care S. o va iniția și
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
a lipsit, căci Neculce ne prevenise că, alegându-l Domn pe Constantin Cantemir - „cu cheltuiala lui Șerban-vodă” -, boierii ținuseră cont și de faptul că era că era „moșneagŭ fără doamnă” (deși fusese însurat, se pare de patru ori). Scenariul „spectacolului” funebru era, însă, valabil și pentru înhumările celor cărora li se întâmpla să moară în scaun” și aveau și soții în preajma lor. Dimitrie Cantemir spune că așteptarea de după expiere durează „până ce se adună la Iași, toți dregătorii, boierii, episcopii, arhimandriții și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
respect”32 -, profesioniste ale lamentației - angajate (de familiile avute; la oamenii de jos [observa De la Croix] „femeile sunt datoare să vină cu rudele lor să bocească lângă mort și să-și smulgă părul...” 33, căci bocetul, ca formă a discursului funebru și a dialogului între cei vii și cei morți, ar fi trebuit să exprime o stare sufletească acută), pentru a da expresie durerii generale, Weismantel a băgat de seamă că aceste bocitoare-și împlineau obligația doar când se simțeau supravegheate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sepulchrales orientali eclesiae usitatos accinentes” 36), oștenii cu steagurile și armele întoarse, muzica militară folosindu-și mai ales tobele. Slujba de la Mitropolie ori de la biserica domnească, cu sicriul așezat în fața jilțului voievodal, este o înșirare solemnă de cântări și ovații funebre (cântări și ovații funebre (omiletica funerară câștigă tot mai mult în însemnătate), încheiate cu defilarea celor care se perindau prin fața coșciugului pentru a săruta mâna mortului („Finita oratione, cuncti episcopi, ablates, barones, nobiles et qui in aulices ipsius ministeriis fuerant
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
accinentes” 36), oștenii cu steagurile și armele întoarse, muzica militară folosindu-și mai ales tobele. Slujba de la Mitropolie ori de la biserica domnească, cu sicriul așezat în fața jilțului voievodal, este o înșirare solemnă de cântări și ovații funebre (cântări și ovații funebre (omiletica funerară câștigă tot mai mult în însemnătate), încheiate cu defilarea celor care se perindau prin fața coșciugului pentru a săruta mâna mortului („Finita oratione, cuncti episcopi, ablates, barones, nobiles et qui in aulices ipsius ministeriis fuerant, ad feretrum accedunt, defunctique
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aflau astfel un loc de frunte în cadrul comunităților bizantine. Un discurs al Bisericii apusene despre văduvie Epistola Fericitului Augustin către „Iuliana văduva”, „religiosae famulae Dei”, falsă epistolă, de fapt (să ne amintim că și Neagoe Basarab își intitulase o orație funebră Scrisoare către oasele maicii sale...), cuprinde tratatul (autorul îi și spune astfel undeva în text) De bono viduitatis. Intrând în aceiași serie cu cărțile De bono conjugali, De sacra virginitate, Despre chipul în care trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Carol al șaselea; care au trăit ani 59 și au răposat într-acest an [1739], în 29 ale lunii lui mai”600. Le plângeau dispariția „Nu plângeți, că n-au murit, ci doarme.” Femeile avansează în atenția autorilor de propovedanii funebre Românii, cu deosebire în Veacul de Mijloc, au perceput moartea ca o rupere a sufletului de trup, ca o operă de distrucție a existenței corporale a individului (trupul fiind „casa” sufletului). Pierderea trupului însemna pierderea vieții 601, iar moartea devenea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]