749 matches
-
de trezie. Haddock are verva verbală inconfundabilă a unui geniu lingvistic. Invectivele sale au o savoare ce face din Hergé un artist ce forțează limitele limbajului. Atitudinile lui Haddock sunt, întotdeauna, excesive, iar umorile sale, atunci când sunt accentuate de vecinătatea funestă a băuturii, sunt asociate cu pierderea uzului rațiunii. De aici, necesitatea prieteniei cu un Tintin care vede în căpitanul doborât de beție pe urmașul vânătorilor de corsari și al curajosului navigator. Metamorfoza lui Haddock este realizată în registru ludic, dar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îl evocă pe Joseph Conrad, cel din Nostromo, dar și pe Graham Greene, cu ale sale Omul nostru din Havana sau Consulul onorific. San Theodoros este scena pe care se joacă o dramă ai cărei actori sunt motivați de pasiunea funestă a orgoliului și rapacității. În acest joc în care abundă răsturnările de situație, puterile străine, ca și asocierile de capital, sunt forțele din spatele evenimentelor grotești ori tragice. Revizitat, peste timp, în Tintin et les picaros, San Theodoros își conservă consistența
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Mulțimea de clame aruncate pe jos, smocurile de vată și de păr, mulțimea de sutiene din dantelă, tampoane și bikini pe care medicul le văzuse la trezire aruncate printre jerbe și coroane mortuare serviseră, probabil, drept recuzită la un spectacol funest desfășurat Între pereții de marmură ai lăcașului de veci... În afară de aceasta, Noimann abia reuși, cu chiu, cu vai, să șteargă urmele unui tatuaj pe care cineva i-l aplicase pe coapsa dreaptă. Poate că Întreaga gambă fusese Înfierată cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
l-au condus la comisariatul de pe Vía Layetana. În altă conjunctură, cu ceva noroc, chestiunea ar fi trecut cel mult ca o glumă și s-ar fi lăsat cu vreo două palme și/sau vexațiuni minore, dar s-a nimerit funesta Împrejurare că ieri noaptea umbla prin zonă celebrul inspector Fumero. — Fumero, murmură Fermín, căruia simpla menționare a numelui urmăritorului său Îi produsese un fior. — El Însuși. Precum spuneam, căpetenia siguranței orășenești, abia sosit dintr-o razie triumfală Într-un local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Chiar În acel moment prim-ministrul vorbea la telefon cu regele, explicându-i motivele pentru care hotărâse să nu-i aducă la cunoștință scrisoarea morții, și regele răspundea că da, Înțelegea perfect, atunci prim-ministrul spuse că regreta mult deznodământul funest pe care ultima bătaie a miezului nopții avea să-l impună vieții fragile a reginei-mame, și regele ridică din umeri, că decât un fir de viață mai bine deloc, azi ea, mâine eu, cu atât mai mult cu cât prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
amintim, nu e deloc de mirare dacă ne gândim de când practica această meserie fără să fi suferit, până astăzi, nici cea mai mică lipsă de respect din partea turmei umane a cărei păstoriță suverană este. În momentul acesta moartea avu presentimentul funest că accidentul ar fi putut fi și mai grav decât i se păruse la Început. Se așeză la masă și Începu să consulte de la coadă la cap listele mortuare din ultimele opt zile. Imediat În prima listă de nume, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fel și În cea mai de nepătruns dintre toate armurile forjate vreodată și cu promisiunea că așa va rămâne până la sfârșitul veacurilor, ne referim la scheletul morții, există Întotdeauna posibilitatea ca Într-o zi să se insinueze În carcasa ei funestă, parcă fără voia sa, un acord suav de violoncel, un tril ingenuu de pian, sau doar ca vederea unui caiet de muzică deschis pe un scaun să te facă să-ți amintești de ceva la care refuzi să te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
suav al acelei călduri animale moi, așa ai gândit, cine ar zice, tu care ești atât de obișnuită cu frigul arctic și antarctic din odaia În care te afli În acest moment și unde te-a chemat glasul datoriei tale funeste, aceea de a-l omorî pe acel bărbat pe fața căruia, În somn, părea să se deseneze rictusul amar al celui care În toată viața lui nu avusese niciodată o companie cu adevărat umană În pat, care a făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ei, și asta fusese un abuz de neiertat. Oamenilor le este deja destul de frică de moarte ca să mai aibă nevoie să le și apară În fața ochilor cu un zâmbet spunând, Salut, sunt eu, versiunea curentă, familiară ca să spunem așa, a funestei maxime latine memento, homo, qui pulvis es et in pulverem reverteris, și imediat după aceea, ca și cum n-ar fi fost destul, fusese pe punctul de a arunca unei persoane simpatice care-i făcea un serviciu acea Întrebare stupidă cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
treisprezecelea. Numără din nou, nu era nici o îndoială. Nefiind superstițios, nu ignora totuși proasta reputație a acestui numeral, în orice conversație despre hazard, fatalitate și destin întotdeauna se găsește cineva gata să relateze întâmplări adevărate despre influența negativă, și uneori funestă, a lui treisprezece. Încercă să-și amintească dacă soarta îi mai destinase vreodată acest loc, dar din două una, fie că nu se întâmplase niciodată, fie că pur și simplu nu-și aducea aminte. Se mustră singur, e o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
l-a Împins să se uite mai atent la imaginea sa din apă. Chiar egoismul cel mai tenace nu poate Înainta prin vid și cu atît mai puțin un Însetat de absolutul din sine. Privirea sa emite parcă o radiație funestă care Îl ucide treptat, fibră cu fibră, chipul său din fîntînă devenind conturul propriului său mormînt, rana prin care i se va scurge sîngele. E ucigaș și victimă totodată, iar ucigașul nu-și mai desprinde ochii de fața victimei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
-și dispute frumusețea cu Atena, uitînd că zeii sînt În această privință la fel de vanitoși ca oamenii. Zeița s-a iritat atît de tare, Încît a schimbat În șerpi buclele părului glorios al Meduzei și le-a dat ochilor ei proprietatea funestă de a preface În piatră tot ce priveau. Ceea ce era un blestem mai mare pentru Meduza decît pentru victimele ei. Nu vreau să-mi ascund că undeva, Într-o cută intimă, cînd am sosit aici, mi-a surîs, Împotriva bolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
creat și increat, noroc-moarte și nenoroc-nemoarte; Cătălina-Cătălin: confruntarea dintre aspirația uranică și cea telurică; Demiurg-Hyperion: eonul cere norocul omenesc al iubirii, dar demiurgul refuză, din două motive: pe de o parte, nimicnicia lumii umane, pe de altă parte, urmarea posibil funestă pentru increat de a abdica de la statutul său. Finalmente, are loc punerea de acord a făpturilor muritoare și, paralel, punerea de acord a între cele două entități cerești, Hyperion-Demiurg, și astfel, redistanțarea spațio-temporală dintre cele două lumi. Și iată conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
concepția asupra morții, reiese perfect în evidență, de pildă, alături de Cântecul nocturn al unui păstor nomad din Asia, al lui Leopardi, de un adânc pesimism și care se încheie profund amar: "E funesto à chi nasce il di natale" "este funestă ziua de naștere pentru cel care se naște", reducând astfel la nimicnicie vastul spațiu selenar pustiu care se întinde în celebrul poem în contrast cu nemărginirea cosmică, astrală, desfășurată în Miorița. * Este bine cunoscut de asemeni faptul că viziunea cosmică reprezintă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Sorge constituie esența abisală a omului. Este neliniștea morții, spaima faptului că omul este Sein zum Tode ființă întru moarte. Când homo faber a evoluat către homo cogitans, a apărut conștiința tragicului și a singurătății. A tragicului în fața morții, final funest condus implacabil de suferință și de răul imanent lumii, și neliniștea solitudinii în fața infinitului necunoscut din jur și din noi înșine. De observat că sentimentul cel mai purificat, mai profund al neliniștii existențiale aparține omului arhaic, aflat în raport nemijlocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Oricum narațiunea bătrânului colonel Pappasoglu este mișcătoare și foarte colorată prin alte amănunte mai precise, ce le dă în legătură cu contribuția tinerei noastre oștiri la stăvilirea cumplitei molime de holeră din vara anului 1831. Un alt martor din rândul armatei al funestului eveniment, ba chiar un confrate de regiment al lui Pappasoglu, a fost și viitorul colonel Grigore Lăcusteanu, pe atunci tânăr ofițer. În amintirile sale figurează un capitol intitulat Cholera morbus în țară. Aici se povestește că, în "anul 1831, pentru
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
lovește din nou Moldova Nu se stinseseră încă bine ecourile groaznicei epidemii de holeră care, între 1830-1837, secerase în întreaga Europă și în restul lumii un număr impresionant de victime, când, în anul 1847, s-a ivit din nou această funestă molimă pe continentul nostru. Urmând aproape același traseu ca aceea care a precedat-o, a doua epidemie generalizată de holeră - care a izbucnit, în 1841-1842, în nordul Indiei, în regatul Lahore - s-a propagat cu o virulență sporită în anii
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
unor consfătuiri cu Omer Pașa, nu s-au decis să pornească în urmărirea lor, așteptând hotărârea finală a cabinetului de la Viena privind intrarea armatei austriece în Principate 392. În acel moment, la 9 iulie (st.n.), s-a declanșat o funestă epidemie de holeră asiatică în rândul soldaților din corpul expediționar anglo-francez, cantonat la Varna. Punctul de plecare al acestei epidemii a fost de data aceasta sudul Franței, regiunea Arles - Avignon - Marsilia, unde flagelul bântuia cu furie. Într-adevăr, numeroase unități
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în sfârșit, la 23 iulie a părăsit bivuacul divizia a 3-a, comandată de principele Jérome-Napoléon, vărul împăratului Napoleon al III-lea, urmând să facă joncțiunea cu celelalte trupe la Constanța 396. Dar acest marș prin Dobrogea s-a dovedit funest pentru armata franceză, deoarece rezultatele militare au fost nule, iar pierderile datorate epidemiei de holeră dezastruoase. Într-adevăr, în loc să scape de flagel, soldații corpului expediționar au venit în întîmpinarea lui, întrucît provincia pustiită de luptele dintre ruși și turci era
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
diviziei 1, cea mai grav atinsă de holeră, ca și efectivele mult rărite ale diviziei a 2-a și a 3-a s-au reîntors la Varna în primele zile ale lui august, după ce și-au pierdut viața zadarnic, în funesta expediție din Dobrogea, aproape 3 500 de oameni 403. Avatarurile corpului expediționar anglo-francez de la Varna nu s-au încheiat odată cu flagelul holerei, care a bântuit cu toată furia încă vreo câteva săptămâni, ci s-au prelungit și datorită incendiului catastrofal
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
-se, umilindu-se singur. Și imediat s-a auzit și glasul de mezzosoprană al mamei. Pisăloaga Casandra prezenta sfaturi medicale laolaltă cu buletinul de sănătate al soțului ei, Întrerupte de mici amănunte revelatoare privind obiceiurile familiei noastre și de prognoze funeste. * — Ce faci, Cornele? Doar și un copil știe că nu e voie să Îți iei pastilele fără apă! Parcă ții cu tot dinadinsul să Îți faci singur rău! Parcă ții cu tot dinadinsul să pleci pe lumea cealaltă, ca să Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de câteva ori, în sec și rămase neclintită. Părea că se sfârșește. Era palidă de emoție, vânătă toată, ca un mort. Concomitent, Luiza era scuturată și ea de toți fiorii. Gândea că era să fie martora nevinovată a unui gest funest și groaznic. Nu-și mai simțea deloc pământul de sub picioare, căci picioarele îi paralizaseră complet. Parcă plutea, plutea pe spaimă! Cu toate acestea, ea încercă să facă câțiva pași înainte, dar mult prea greu îi era, se vede, căci căi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de atâtea ori zilnic, pe care nu o pot atenua, oricât m-aș căzni, și care, de altfel, nu e numai un prilej veșnic de neliniște pentru Ioana, dar mă împiedecă și pe mine să fiu fericit. Este un defect funest, căruia unii îi spun, ca să-i dea aparență suportabilă, luciditate. A asculta o bucată de muzică, a citi ceva subtil, a fi în mijlocul celui mai superb aranjament al naturii și totuși a nu-ți uita prezența, a nu fi în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dar nu e în stare să-l continue. Scepticismul meu, cu toate că Ioana i se împotrivește și promite să nu se mai lase influențată, sfarmă pe drumuri ascunse noua ei dorință. În orice caz, astăzi toată discuția, în clipele cele mai funeste, e întreruptă de acel r, spus câteodată sau de mai multe ori în șir, cu energie, semănând de atâtea ori o întrerupere ironică a celor ce spun. Cum își mai aduce aminte de el când îi vorbesc lucruri esențiale? Când
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
optimism pentru viața mea, pe care o socotesc inutilă, nu sper în nimic, nu doresc nimic. S-a prăbușit tot ce-am încercat să clădesc și cred ca și tine: deoarece m-am înșelat de atâtea ori și așa de funest, nu mai pot să mai am nici o siguranță în vreo judecată de a mea. Și în felul acesta poate cineva trăi? Viky îmi este dragă, am copilărit cu dânsa, îi admir sufletul curat, incapabil să supere pe cineva, dar n-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]