1,286 matches
-
nu se vinde... Mama lui Alice nu și-a terminat propoziția. Atunci cum reușești să, ăăă... s-a bâlbâit tatăl lui Alice. —Să supraviețuiesc? a întrebat Jake provocator. Și redacția, și tipografia? —Păi... da. Jake a înfipt cu forță o furculiță de plastic reciclată într-o varză de Bruxelles. Mă descurc. Mulțumesc. Furculița s-a rupt. Alice nu s-a uitat la el. Se gândea la contul ei care se micșora, astfel încât Jake să se descurce. Spera că părinții ei aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cum reușești să, ăăă... s-a bâlbâit tatăl lui Alice. —Să supraviețuiesc? a întrebat Jake provocator. Și redacția, și tipografia? —Păi... da. Jake a înfipt cu forță o furculiță de plastic reciclată într-o varză de Bruxelles. Mă descurc. Mulțumesc. Furculița s-a rupt. Alice nu s-a uitat la el. Se gândea la contul ei care se micșora, astfel încât Jake să se descurce. Spera că părinții ei aveau să schimbe subiectul. Varza e delicioasă, a remarcat mama lui Alice. —Varza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
viață nouă împreună. Alice a făcut ochii mari. —Să divorțăm? Mușchii gâtului i s-au contractat nervos. E un gest cam drastic, nu? E puțin cam complicat. Suntem într-o situație destul de drastică și de complicată. Hugo și-a băgat furculița în plăcinta cu carne și a zâmbit expresiei îngrijorate a lui Alice. Nu e complicat dacă te gândești mai bine. De fapt, e chiar simplu. Eu sunt căsătorit cu cineva care nu e niciodată aici și care, în mod clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
noua ei incarnare; în ce voia soția lui să se mai transforme, Hugo nu reușea să-și imagineze. Dar cel puțin în ultimele zile, Amanda nu mai pomenise nimic de interviu. — Și Jake? a întrebat el. Alice a lăsat jos furculița cu îmbucătura de mreană. —Ce-i cu el? Abia dacă-l mai văd. Dacă lucrează acasă, se închide într-o cameră și nu ne vrea nici pe mine, nici pe Rosa prin preajmă. Iar nopțile nu e niciodată acasă. —Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să recicleze tacâmurile de plastic în loc să le arunce. —Dumnezeule! Hugo s-a frecat la ochi. Dacă mai aveam nevoie de vreo dovadă că Jake e nebun, iată c-am primit-o. Cine altcineva, decât un nebun, ar alerga să salveze furculițele de plastic în loc să stea cu Alice cea divină? —Știi, a meditat Alice jucându-se cu o bucată de cârnat, cu cât mă gândesc mai mult, cu atât nu reușesc să înțeleg de ce a vrut să se însoare cu mine. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Luciei, oricum îi treceau repede și pe urmă avea chef de sex, turnă cafeaua rămasă într-o ceașcă și începu să înfulece grăbit. Nu se mai gândi la nimic. Înghițea aproape pe nemestecate, mușca din castraveții murați, apoi tăia cu furculița încă o bucată din albuș și o introducea în gură, mesteca repede, se simțea, dintr-o dată, mult mai bine. Când termină, șterse farfuria cu o bucată de pâine. Și trase mai aproape ceașca de cafea. După ce aprinse o țigară, pufăi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ceea ce se Întâmpla În jurul meu. Dacă te Înghesui zilnic În tramvaiul 16, mirosind transpirația oamenilor care se Întorc de la serviciu ca să-și petreacă restul serii anesteziați În fața televizorului, nu-ți mai arde să-l iei la pieptănat pe Vasilescu cu furculița În fața englezilor și să te lași pieptănat la rândul tău cu zimții de la bocancii lui, citind un poem scris pe loc. Toate astea Îți apar deodată Îndepărtate și ridicole, deși, Într-o altă stare de agregare a sufletului, fuseseră poate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ceea ce se întâmpla în jurul meu. Dacă te înghesui zilnic în tramvaiul 16, mirosind transpirația oamenilor care se întorc de la serviciu ca să-și petreacă restul serii anesteziați în fața televizorului, nu-ți mai arde să-l iei la pieptănat pe Vasilescu cu furculița în fața englezilor și să te lași pieptănat la rândul tău cu zimții de la bocancii lui, citind un poem scris pe loc. Toate astea îți apar deodată îndepărtate și ridicole, deși, într-o altă stare de agregare a sufletului, fuseseră poate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pîine deși eu nu mănînc pîine... Încă puțină pîine, Bernard ? Hai, mai luați puțină pîine. Este capabilă, în același timp, să joace pe două fronturi, să-i ardă una peste mînă Domnului M pentru că nu se servește cum trebuie de furculiță și cuțit, și în același timp să mă sărute pe mine pe chelie. O scorpie, ce mai ! Din cînd în cînd îi cere Domnului M fie sarea, fie piperul numai ca să-i atingă degetele, exclusiv pentru a avea pretextul să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lumina apusului trece printr-o gamă de culori aprinse, cu nuanțe de oranj și de roșu. Fără să-mi dau seama cum și cînd, mîinile mele fură obligate să accepte un pahar cu vin și un cîrnat înfipt într-o furculiță. toată lumea vorbea acum tare și în același timp, iar domnul Kuntz îi amuza pe toți parodiind la saxofon La Marseillaise într-o versiune jazz. Brusc mi se păru că o văd și pe Domnișoara ri acolo, cu un trandafir albastru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
făcea lui Pascalopol unele comisioane și se gândi și la oficiul de tutor al bătrânului. Cumula va să zică câteva atribuțiuni de soiul acesta. Atunci își dădu seama că nu știa cu ce se ocupă propriu-zis bătrânul. Otilia devenise palidă și scăpase furculița din mână. - Dar, papa, nu i-ai dat înapoi? - Ha! făcu moș Costache, mirat ca de o ipoteză absurdă. Otilia aruncă șervetul și merse spre locul lui moș Costache, pe marginea scaunului căruia se așeză, înconjurînd capul chel al bătrânului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vârstă decât Sohațchi, unul voinic, pătrat, altul slab în aparență, din cauza osaturii, dar mușchiulos. O tăietură adâncă cioplea un obraz al acestuia. La un cap al mesei se afla un bărbat mai în vârstă, chel și cu mustățile răsucite în furculiță. Pe scaun, lângă sobă, ședea un bătrân cu barba tunsă, rumen. Lui Titi, după accent, i se păru a fi străin. O femeie bătrână, de înfățișare modestă, cu pantofi înciucurați în picioare, sta alături pe un scaun. Rezemată de sobă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că doi din bărbații de pe canapea erau frații lui, că fata îi era soră, iar bătrânii, părinți. Deși toți erau îmbrăcați civil, se vorbea de lucruri militare, și chiar intrase în odaie o ordonanță. - Mă, zicea domnul cu mustața în furculiță, tu când plecila regiment? Se aduse vin fiert în boluri de curaçao, care dădu curaj lui Titi, și se începu sau, mai bine zis, urmă o conversație zgomotoasă. Un observator mai fin decât Titi și-ar fi dat seama că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scârbit, plecă și el sus, în căutarea Otiliei. La jumătatea scării se răzgândi, ieși în stradă și plecă înspre Sfinții Apostoli, unde știa că este o cofetărie. Voia să cumpere ciocolată pentru Otilia. Comesenii începură să mănânce cu poftă, clipocind furculițele. Odaia se umpluse de miros de varză acră și de bâzâitul conversației mărunte, care se părea că tulbură pe bolnav, deoarece se mișca înspre perete. - Oare lui moșu, întrebă Aurica, cu gura plină, nu-i dămnimic de mîncare? - Nimic deocamdată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îl cunoaște pe comportament? Străinul își extrase dintr-o borsetă, camuflată sub foaia impermeabilului, un teanc de hărți. Capitolul 3 GENEL Care nici ei nu făcea altceva decât că încărca, străjuiți de vardiști, pe niște stăpâni înțepeniți, cu mustățile în furculiță, în niște limuzine uriașe... cu spițe, nichelate, tăvălite prin pietre scumpe. Și care, când era accelerate, limuzinele, numai atâta se deslușea de la fierătania lor, alunecând pe bulevardele de macadam: fâș, fâș... Pe ăștia, era hotărât, nu puteai să-i înscrii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rămăsese o singură lună și decisese deja, cu aleasa inimii lui, să se retragă la casa lor, să se căsătorească... 190 DANIEL BĂNULESCU director. Domnul străin era foarte înalt - să fi avut vreo doi metri -, mătăhălos, ocarină borcănată, mustăți în furculiță, o uitătură de parcă i se furaseră boii de la bicicletă, părul albit. Complicii mei se ghemotociseră sub o masă și nu l-au văzut. Am discutat lângă fereastră, convingîndu-mă de trei ori că tot ceea ce dorise dumnealui era să ne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de închiriat redingote. Într-o redingotă, în ceva foarte strâmt, ce făcea, ca de durere, cele două mustăți să i se răsucească în sus și să-i sară-n afară, precum două gheare de mâță ieșind din pernițe. Mustățile, în furculiță, de culoare deschisă. Ochii mijiți, somnolenți, bineînțeles de motan. De motan. De felină. Adică de fiară abia semidomesticită, în fapt, semiturbată, ziua tigrat, noaptea negru. Neagră precum banda de catifea, pe care, într-un avânt de doliu și de inadecvare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe lângă lizierele unor arbuști foarte pitici. 239 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Robin îi dăruise primul său șorț de frunze, primul ceasornic, îi predase primele lecții cum poate să apuce halca de carne crudă, fără să se rănească, întrebuințînd furculița. Să nu-ți închipui că Urban era, totuși, un cine știe ce Tarzan. Robin a trebuit să vândă un automobil ca să-l vitaminizeze, cu propria sa mână l-a șters primele dăți la gură sau la fund. I-a cumpărat un costum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deschise< era cald, stăteam afară și mai discutam cu băieții fără să privesc spre masa noastră dar pândeam! Țiganul mă întrebă dacă nu consum porția mea: - Nu, mănânc-o sănătos! O ia și mai trage un scuipat, îl amestecă cu furculița și continuă să mănânce cu poftă! Mie iar mi se face greață după ce mă liniștesc ii spun pe fereastră: - Să te vad ce faci acum, că nu mai ieși din cantină până diseară. Te bat! Luasem o nuia de pe jos
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pumn de băncuțe pe masă și două sute albastre. Muierea spre el bătea cu căpățâna. Pe frunte i se ivise sudoarea. Chicotea: - Hai, că-l dau! Cine pune mai mult? Nu puse nimeni mai mult. Nașul apucă un cuțit și o furculiță. Lui îi era dat să guste primul din pulpa friptă ce mirosea bine. Tava îi fu așezată în față. Fina Smaranda luă lacomă banii și-i flutură deasupra mesei: - Două sute de lei pentru zestrea miresei! strigă în timp ce brutarul despica sârguincios
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui, cu șervetul petrecut după gât, își trecu degetele 35 prin mustăți, îi privi pe fiecare în parte și le aduse din cuvinte, cum știa el, că mai vorbise la "Vox", la o întrunire. - Onorată masă! spuse. Rudele încremeniră cu furculițele în mâini. Chiar neamurile socrului se potoliră din mestecat. Nașul zîmbi: - ...acești tineri, și, când spun așa, mă gândesc, care vrea să zică, și la noi, care am fost la fel, se unesc azi cu o verigă, ce-i va
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ibovnica făcea fartiții să bage dracii în toți bărbații. Starostele a rotit ochii împrejur, cu privirile la clienți. Pe unii îi mai știa, le furase din prăvălii, pe alții acum îi vedea și-i cântărea câte parale fac. Bărbații lăsaseră furculițele și căscau gura. Ale lor îi înghiontiră. Dibace femeie! Au șezut la o masă. A comandat Bozoncea de băut și de mâncare. Lui Gheorghe u ploua în gură de poftă, că văzuse bunătățile de la bufet. Numai pești erau, de toate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a șoptit Didinei: - Ăsta e, ai grijă de el... Pungașii mestecau stingheriți și Sandu îl îmboldea pe sub masă pe ăl bătrin: - Nu așa, Gheorghe, că-mi vine jitia când te văd, parcă ești la noi în groapă. Ține ca lumea furculița, n-auzi? Codoșul înghițea cu noduri și nu mai vedea înaintea ochilor. Ar fi lăsat dinainte mâncarea. Unde erau balurile la care mergea ei, pe Filantropia, sâmbătă seara? Acolo petrecea cu ai lui, cu șuții și cu fetele din Cuțarida
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pășeau, erau înșirate mese ușoare, acoperite cu americă tărcată, în culori ni. Pe scaunele cu spătar ședeau negustori și oameni de-ai lor. Râdeau încălziți de vin, săltând burfile încinse în centuri lucioase de piele. Mâncau cu poftă, ducând repede furculițele la gură, mestecând cu zgomot, privind rar în lături și numai atunci când răsuflau după un pahar de vin rece. Mai într-o parte, unde nu bătea așa tare lumina, erau și mesele manglitorilor. Cîtiva -lau cunoscut pe Bozoncea și i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
subțire și albă de bere. Își lingea gura sălbatică cu limba și strângea ușor fălcile. Frumoasă era! Juca o stavă de cai sub pielea ei. Se cutremură carnea pe el. Ibovnica simțise și se făcea că se joacă cu o furculiță. Numai ăl bătrân băgase de seamă. Țiganca se întoarse puțin și râse ușurel spre pungaș. Asta i-a pierdut și pe el, și pe ea. A înțeles cel tânăr că nu mai avea mult de așteptat. Și 1-a cuprins
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]