1,494 matches
-
Cercând să-l caut din priviri. Când l-am găsit stătea ascuns În margaretele din vale, Privind, aminte mi-am adus Cum îi ieșeam bunicii-n cale... Ea sufletu-mi îmbrățișa, Punându-mi margarete-n plete Iar vântul hoț se furișa, Furând petale din buchete... Eu alergam râzând pe deal, Jucându-mă cu vântu-n palme... Azi , totul pare ireal... Unde-i copilăria, Doamne? Referință Bibliografică: AMINTIRI / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2114, Anul VI, 14 octombrie 2016. Drepturi
AMINTIRI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380041_a_381370]
-
și sună copoței în noapte udându-le cu plânsul dureros al lumii de jos din frunzișul pădurii de ambra foșnetul luminilor a trezit pasărea nopții cu ochii de sfinx din cuibul acuns între stâlpii selenari de onix veghetorul fantomatic se furișază pe treptele nopții presărând cioburi de vise ninsori peste întunecime momeli fantomatice-n undele nopții peștilor -dragoni cântecul sferelor sculptează în balet magic cu flăcări albastre prezicând viitorul lumii. LA STAGIONE DELLE STELLE CADENTI sotto la lume delle stelle le
ANOTIMPUL STELELOR CĂZĂTOARE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380061_a_381390]
-
dar având întreaga substanță extrasă din bine definită matrice existențială, iată cum „Săgeți cucernice de Cupidon,/ Scrutându-mi pașii,/ Evadează din ochii tăi.// Ce adevăr e să simt prin constelații/ Eposul lor, al ochilor/,/ Preschimbat în vecie.// Mă ademenesc himerele, furișate/ În gheața spiritului, inocent,/ Și prea departe de spațiul-pereche,/ În care-mi vei dărui// Miracolul zeiesc al definirii...” (Lilia Manole - Ochi de Cupidon). Cât poate a fi fiorul în dinamismul său subtil, în trecerea spre suava dragoste și grea-eterna iubire
DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381887_a_383216]
-
vorbească cu el, chiar dacă regele le povesti despre fiica lui și le promise averi nemăsurate dacă aveau să îl ajute să-și recapete copila. Marinică știa că Algus era la un pas de disperare și nebunie, așa că hotărî să se furișeze noaptea în apropierea încăperii în care fuseseră întemnițați în cele din urmă cei trei prizonieri. Se felicită pentru ideea avută când, puțin după miezul nopții, îl auzi pe unul dintre flăcăi spunându-le celorlalți: - Algus nu-și va da seama
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
În ceață Orgoliul profesional este singurul care este creator și care poate fi, din punct de vedere moral, justificat. citat din Marin Preda Autorii mei preferați au început să fie doar cei care mă feresc de senzația care mi se furișează adesea, când citesc, că în loc să ies afară și să trăiesc, stau închis în casă și pierd timpul. Marin Preda în Imposibila întoarcere În sufletul ei, cuvântul păcat însemna tot ceea ce era impur, murdar, abject, fără să fi bănuit vreodată că
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
CUVINTE, de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017. Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă însoțea în tăcere. Nici rănile și nici întemnițările dintre două cuvinte nu mi le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
privirea la un pas de abis și nu mai lăsa diminețile să suspine ... Citește mai mult Aceasta nu sunt eu,strigam timpului ce mă însoțeaîn tăcere.Nici rănile și nici întemnițările dintredouă cuvintenu mi le-am dorit.Nu te mai furișa în strigătelede la miezul nopții.Oprește viforul care-mi cutreierăsângelede la un capăt la altul al trupului descumpănit.Aceasta nu sunt eu,strigam timpului ce mă priveacu nepăsare.Nici flacăra , nici zbaterea alarmantădin retină,oricât ai vrea, nu le recunosc
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
CUVINTE, de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2249 din 26 februarie 2017. Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă însoțea în tăcere. Nici rănile și nici întemnițările dintre două cuvinte nu mi le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
privirea la un pas de abis și nu mai lăsa diminețile să suspine ... Citește mai mult Aceasta nu sunt eu,strigam timpului ce mă însoțeaîn tăcere.Nici rănile și nici întemnițările dintredouă cuvintenu mi le-am dorit.Nu te mai furișa în strigătelede la miezul nopții.Oprește viforul care-mi cutreierăsângelede la un capăt la altul al trupului descumpănit.Aceasta nu sunt eu,strigam timpului ce mă priveacu nepăsare.Nici flacăra , nici zbaterea alarmantădin retină,oricât ai vrea, nu le recunosc
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
vieții, întâlnesc Și păstrez,lumina ta, sub bolta frunții. Rămâi copilărie, vârsta mea senina, Te-am înviat în cântec,și mereu, Să- mi fii lumină de soare,când plouă, Să-mi aduci pe gene tăcut curcubeu . Doar un ceas,mă furișez în timp Și culeg în palme lumina-ți frumoasă, Rămâi copilărie, vârsta mea de roua Muguri-altoi s-aduci în fiece casă. Referință Bibliografica: Rămâi copilărie , vârsta mea de roua / Elenă Negulescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1515, Anul V
RĂMÂI COPILARIE , VÂRSTA MEA DE ROUĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379426_a_380755]
-
picioare goale, Cu margarete înșirate după gât Și flori de maci cusute-n borangic pe poale, M-ai păcălit, cănd fermecata, intr-al tău joc Eu am intrat vrăjita și zglobie, Cântând când culegeam la siminoc, Iar tu te-ai furișat pe deal zurlie. Eu te-am strigat și am crezut mereu, C-ai să revii cu zâmbetul pe față, Dar toamne reci au tot trecut de-atunci Și-n par m-au nins tăcute flori de gheață... De-atunci te
COPILĂRIE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379484_a_380813]
-
vieții, întâlnesc Și păstrez,lumina ta, sub bolta frunții. Rămâi copilărie, vârsta mea senina, Te-am înviat în cântec,și mereu, Să- mi fii lumină de soare,când plouă, Să-mi aduci pe gene tăcut curcubeu . Doar un ceas,mă furișez în timp Și culeg în palme lumina-ți frumoasă, ... Citește mai mult Cu-alean și nostalgie,iti respir aromaChiar de-mi împletesc o haină nouăîn amintiri, ce vremea nu le spală,Rămâi copilărie,vârsta mea de rouă.Miresme crude vin
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
al vieții, întâlnescși păstrez,lumina ta, sub bolta frunții.Rămâi copilărie, vârsta mea senina,Te-am înviat în cântec,și mereu,Să- mi fii lumină de soare,când plouă,Să-mi aduci pe gene tăcut curcubeu .Doar un ceas,mă furișez în timpși culeg în palme lumina-ți frumoasă,... Abonare la articolele scrise de elena negulescu
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
Poeme > Emotie > EMOȚIE Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului mă doare lacrima ta uitată în mine la randevuul de adio când neatent în intervalul de abandon pierdeam privirea mea albastră lipită furișat pe inima ta ne-om regăsi cumva preț de-o secundă o secundă cât o lume continuând să ne devorăm iubirea cu foamea fructului oprit ne-om odihni veșnic nesătui așteptând următoarea înfruntare doar sufletele se mai războiau pentru întâietate
EMOŢIE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379625_a_380954]
-
-n marmura tăcerii te-am scufundat demult, Trec simfonii prin mine, dar azi nu mă mai doare, Căci ritmuri rătăcite s-au stins fără s-ascult. O coardă de vioară vibrează prin trecut Și-n trupuri de fecioară lumini se furișează, Noi, două săbii reci, ne-am întâlnit pe-un scut Și-n bătălii pierdute ai fost în mine trează. Nu simți amurgul rătăcind spre înălțime Și mie-mi dai din tinerețe cămașa unui val, Un zeu necunoscut a strâns tăceri
CASTELUL VEŞNICIEI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381162_a_382491]
-
cana de apă. Ridică privirea spre-nalturi și trece prin nori spre senin, Zâmbește naivelor arcuri ce-aruncă săgeți cu venin. Refrenul din cântecul sorții iubește-l, iubito, cu foc, Zâmbește speranței de-o clipă și clipa oprește-o în loc. Arginți furișați pe la tâmple vor râde și cere tribut Oglinzii cu cioburi de viață și viață cu timpul pierdut. Simte, iubito, și-aprinde sclipirea din ochii de vis, Zâmbește și-ascunde tristețea uitată de vremi în abis. Citește mai mult Zâmbește, iubito
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
2017. Despre răzvrătirea istoriei și a oamenilor Mare lucru să trăiești și mai mare lucru să înțelegi memoria adunată întâi în suflet apoi în cărți. Sunt momente prelungite la ani, la decenii, din care nu poți scăpa ca și cum te-ai furișa de-o poveste. Ceea ce s-a întâmplat în ograda ta, în țara ta și pe spinarea ta, trebuie ținut minte și dacă poate fi scris, atunci așa să fie! Au trecut toate anotimpurile dintre care acela cel mai greu de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
mai mult Despre răzvrătirea istoriei și a oamenilorMare lucru să trăiești și mai mare lucru să înțelegi memoria adunată întâi în suflet apoi în cărți. Sunt momente prelungite la ani, la decenii, din care nu poți scăpa ca și cum te-ai furișa de-o poveste. Ceea ce s-a întâmplat în ograda ta, în țara ta și pe spinarea ta, trebuie ținut minte și dacă poate fi scris, atunci așa să fie! Au trecut toate anotimpurile dintre care acela cel mai greu de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
care fugeau în toate direcțiile iar când am privit în jur pentru a mă orienta cât de cât am zărit clădirea Televiziunii Române așa că am pornit ca să traversez strada și să mă îndrept în acea direcție însă un tânăr care se furișa pe lângă mine aplecat din mijloc m-a smucit de mâneca hainei certându-mă intrigat: „Unde te duci? Nu auzi cum se trage la televiziune?” Fiind încă rupt de realitatea înconjurătoare am aruncat și eu o privire rătăcită în direcția Turnului
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
2314 din 02 mai 2017 Toate Articolele Autorului cu pleoapele întredeschise strângând la piept un vis pierdut în perna caldă-n așternut, am zis: -un vis,ca alte vise! cu ochii largi cuprinzând cerul, prin așternut, în perna caldă, se furișă năvalnic dorul și trupul începu să ardă. cu dulce vis încă pătrunsă am răsturnat în el trezirea și retrăind din vis iubirea, de-odată m-am simțit învinsă. și am surâs și am oftat:greșesc? m-am tânguit, m-am
C-AN VIS... de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374613_a_375942]
-
mine adânc, Te văd la masă, la fereastră Cu ochi-ți mici și chipul blând. Ne așteptai serile, în amiaza mare Când veneam de la școală sau liceu În tindă cu pită caldă și mâncare Și bunătatea ta de la Dumnezeu Ne furișam adesea în odaie Unde aveai poze, amintiri, ,,doftorii,, În cufăr prosoape și ceva ,,straie,, Zestrea ta,... când noi eram copii Într-o batistă-n colț țineai bănuți Agoniseala ta pentru fiecare, Pentru zile negre...nu erau mulți Strânși de mâna
DRAGA MEA BUNICĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373354_a_374683]
-
naște înainte de eclipsa cu efect de bumerang, din care vor fi plecat, acum, cocorii... David se înțepase într-un ghimpe. Șchiopăta. Soarele își întinsese aproape tot arcul. I-aș fi pus un lanț, să-l dau mai încolo, să mă furișez în rândul întâi ori de câte ori vreau să discut despre discul de platină al imaginației brute. - Să ne așezăm, m-am adresat lui David. Imediat se pornea un loc arid, de parcă ar fi fost desțelenită o grădină antică. La câțiva metri de
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
omul vòii - nimic eu nu mai am doar niște voci uscate - strigându-mi de ocară afară nu există - e-o pierdere de timp iar înlăuntru bezna își pune-n cap coroană de undeva mă strigă - încòtrova mă schimb Hristos se furișează-ntre spinii buni de rană aș vrea să nu fiu singur - aș vrea opri Golgòta mi-a putrezit -zadarnic - și sângele din vine: pe min' mă răstignește - nu curg licori divìne deci nu e mântuire - din nou am greșit nota
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
însa leșină albine, orice-ar fi, o înfrunt și o-nfrâng ca la luptele-acelea cu taur, și din nori până-n oase căzând mă înmoaie o ploaie de aur. NUNTĂ ÎN GOMORA La-nceput nu-i nimic, numai frică, gust suav furișându-se-n toate, poleială pe turnuri ne pică o Gomoră lucind de păcate, ca o caznă ce pâinea o schimbă în comoară, și apa-n lingou, praf de aur e sarea pe limbă și se cere făcută din nou, îl
LEGENDE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375487_a_376816]
-
câini va aburi născutul, pe un morman de frunze vestejite, Irozii vin cu sabia și țeapa, și nimeni nu-l acoperă cu scutul, betoane, toate zările-s zidite. NUNTĂ ÎN GOMORA La-nceput nu-i nimic, numai frică, gust suav furișându-se-n toate, poleială pe turnuri ne pică o Gomoră lucind de păcate, ca o caznă ce pâinea o schimbă în comoară, și apa-n lingou, praf de aur e sarea pe limbă și se cere făcută din nou, îl
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]