8,881 matches
-
de-o clipă ! Viața nu-i decât o umbră călătoare, un biet actor Ce-și chinuie și fudulește ora lui pe scenă Și-apoi nu-l mai auzi nicicând: e-o poveste Spusă de-un idiot, gălăgios și plin de furie, Și ne-nsemnând nimic. (Macbeth, V, 5) Iar neliniștea Sonetelor, care vorbesc despre trădarea iubitei cu cel mai bun prieten al său, culminează cu amara constatare: "The men are bad and in their badness reign". Dar catharsisul shakespearian, după îndelunga războire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mutilați și avortoni. Altele au acea perfecțiune de sitcom cu hăhăieli și zâmbete deformate gen reclamă la pastă de dinți. Trec peste ele, ca peste fotografiile retușate. Mă regăsesc, câteodată, umplut de scârnăvie, pe blogurile astea. Jumulit. Dezbrăcat până la os. Furia anonimului, pusă pe high speed, mă descompune până când râmân și eu un stârv, un avorton, un scelerat, un autor de imbecilități. Prima oară a fost un șoc, acum m-am obișnuit să dau, din când în când, de cadavrele mele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Noapte în Al-Isbili. Așa se numea atunci Sevilla. Poarta mare, de lemn, alunecă în lături. Tariq așteaptă. Pielea lui e plină de zbârcituri și afundată în ciupituri de vărsat. Ahmet atinge podeaua cu fruntea și așteaptă și el. Răcne tele. Furia. Spaima. Goana. Așteaptă muțenia femeilor cu ochi mari, care nu vor apuca să strige, galopul lui în întuneric, drugul greu, care nu va mai cădea în urma lor, capul lui Musa rostogolit în pulbere, zorile, cu sângele femeii blonde înnegrindu i
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dispărut într-o clipă. Se mulțumi să le pîndească din spatele copacilor. Urmărindu-le înaintarea lină, străduindu-se să le ghicească intențiile, mișcările, ascuțindu-și auzul și concentrîndu-și privirea, Lupino se simți vînător. Încetul cu încetul, sîngele i se ridică cu furie spre tîmple, unde-i zvîcnea nebunește. Instincte ancestrale îl acaparară. Era el, fiara, prădătorul născut din cine știe cîte generații de lupi cruzi, față în față cu provocarea supremă: prada. Chemarea sîngelui se dovedea de necontrolat. Și, pentru că toți lupii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aproape de adevăr: bătea pasul pe loc. Era din nou furios. S-ar fi bucurat să-și poată stinge cumva mînia, dar tot ce reușea era s-o înăbușe. Așa, minunat! Aduna: căldură, oboseală, leșin, neștiință și acum, mai nou, otrăvitoare furie. Grozav traseu! Își recăpătase cunoștința în secunda imediat următoare leșinului. Și parcă ar fi preferat să n-o fi făcut așa repede! Să stea acolo, întins, sub privirile perplexe ale interlocutorilor, fără să fie obligat să ia o decizie despre
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
atunci, focul nu i-ar fi lăsat scăpare. Dar vietatea se mișcă. Se ridică pe picioare și, clătinîndu-se, îl urmă, ținîndu-și fața lipită de șoldul lui Lupino, pînă cînd se strecurară afară. În urma lor, cercul de foc se închise, cu furie, la loc. Reușiseră să se îndepărteze binișor înainte ca animalul să cadă iarăși în abisul somnului fără de vise. Și-atunci, ca scăpată din lanțuri, binecuvîntata ploaie se rostogoli cu putere peste lume. Țarina încinsă sfîrîi la prima ei atingere; pătura
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
puțin, aerul se umplu de glasuri dușmănoase. Vîntul își schimbase brusc direcția. Fuseseră deconspirați; lupi furioși, priponiți la gura unui adăpost uriaș, strigau la ei amenințător, dezgolindu-și dinții, amenințînd să-i sfîșie, repezindu-se să-i ajungă. O, cîtă furie se afla în privirile lor pătimașe! Erau descumpăniți. În primul rînd, înțelegeau greu strigătele captivilor. Arar, cîte un "plecați!" sau "omorîm!" păreau să se distingă. Iar forța cu care captivii se smulgeau din legături creștea pe clipă ce trecea. Înțeleptul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
decât la coniac și la pocăraș!”. Dacă vreun „nenorocit” de redactor avea replică, reproșându-i că prea taie pasajele în care se critică „anumite aspecte”, că prea se teme tot timpul „să nu se interpreteze”, Radu Mercea se înroșea de furie, începea să se bâlbâie, riscând o curioasă tiradă despre acțiunile sale de mare „îndrăzneală”: câți responsabili de aprozar destituise prin rubrica Ancheta socială, câți directori de școală schimbase, la câți academicieni dăduse cu „pleaftura”, ce poeți tineri promovase în paginile
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ec tele care alunecau, pentru că, supunându se aceluiași principiu de fizică, cele două scaune, valiza și alte câteva nimicuri se legănau haotic prin cameră. Ca orice cetățean al României pus într-o situație similară, gunoierul Vasile simți cum îl cuprinde furia. Apoi, împăcarea. Mioritică. Șoferul mașinii de gunoi, șoferul George, George Pașcanu, alintat Georgică atunci când plătea consumația, vechi amic încă din anii studenției și bună companie la berărie când, într-un acces beletristic, recita versuri din Nichita, cla xona insistent în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-o cu pas șovăielnic la început, apoi sigur, către ieșire, tinerelul acela s-ar avânta ca din pușcă după tine; i-ai sparge mitul, l-ai putea vedea coborând din sferele lui înalte direct în pielea de om, desfigurat, supus furiei de cea mai joasă speță. Cerându-ți banii pe consumație, gata să sară la bătaie. Și totuși nu ai curajul. Cum să pretinzi unui zeu să tropăie ca un descreierat? Să se burzuluiască... Să se umfle în pene ca un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ale sexului frumos care îi semănau perfect. Până se apropiau. Domnul Avram simțea că înnebunește. Și simțămintele domnului Avram nu-l înșelau niciodată. Nici nu răsărise soarele, și era în fața scării sudând țigară de la țigară. Îl încercau pe rând când furia, când resemnarea, când plânsul, când curajul și iar furia. Întârziase binișor la serviciu. Se ridică de pe trepte și o porni aiurea pe maidan bombănind pe înfundate. I se făcuse rău de la stomac și îi venea îngrozitor de tare să verse. Se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
apropiau. Domnul Avram simțea că înnebunește. Și simțămintele domnului Avram nu-l înșelau niciodată. Nici nu răsărise soarele, și era în fața scării sudând țigară de la țigară. Îl încercau pe rând când furia, când resemnarea, când plânsul, când curajul și iar furia. Întârziase binișor la serviciu. Se ridică de pe trepte și o porni aiurea pe maidan bombănind pe înfundate. I se făcuse rău de la stomac și îi venea îngrozitor de tare să verse. Se apucă cu ambele mâini de un copac și stătu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să facă un gest bărbătesc și să se retragă la țară, în viile lui din Bourgogne, moștenire de familie, în caz că ai lui nu îl reneagă, acum, că o să primească o asemenea veste.“ Ceea ce îi făcu pe olandezi să turbeze de furie și să-i ceară ambasadorului lor să facă și el o altă declarație mai de Doamne-ajută, că un picior în ghips nu e un motiv să-ți dai demisia și, până la urmă, ar fi putut să dea și el dovadă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu mă cunoașteți. V-am zărit de câteva ori intrând pe poarta casei de atunci și inima mea... Citi. Mototoli hârtia și o zvârli într-un colț al camerei, surprins el însuși de gestul acesta clasic de scriitor cuprins de furia creației. Smulse altă foaie și mai nelămurit și reîncepu: Dragă domnișoară, Scuzați-mi impolitețea de a vă scrie. Dumneavoastră nici nu mă cunoașteți și, chiar știind că mă cheamă Gigi Pătrunjel, nu cred că v-ar ajuta cu ceva. Eu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ele. Ridică cu greu pleoapele de pe ochii obosiți din cauza tristeții care-i copleșise de nenumărate ori. O durere surdă se zbătea în partea stângă a pieptului care se ridica și cobora într-un ritm alert. Iubirea doare? Își șterse cu furie lacrimile cu dosul palmei și se ridică brusc. „- De ce nu vine Ana mai repede? Nu vreau să mai stau singură aici!” Se urcă înapoi în pat și se ghemui strângând genunchii la piept, lăsând lacrimile să curgă nestingherite pe cearceaful
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care mi-a pătruns în sânge după care corpul meu tânjește și suferă când nu ești aproape? Îmi place să sufăr? Îmi place să-mi mutilez sufletul?” Karina își punea aceste întrebări în timp ce împăturea hârtia chinuită de accesul ei de furie, străduindu-se să o aducă la forma inițială pentru a o pune în plicul de unde o scosese cu câteva minute în urmă. Sfaturile lui se întorceau înapoi de unde fuseseră luate. Spera ca măcar el să știe să le pună în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
visează la un duel din pricina sa, dar n-are loc niciun duel. La prima întâlnire pe care o au, singuri, ea cu Federico, primul lucru pe care acesta îl face e s-o ia în brațe și, sărutându-i cu furie gura, ea, în leșin, coboară garda inimii, gândind: "Ăsta e un adevărat bărbat, bietul Apolodoro!" Federico, obișnuit să facă în primul rând ceea ce corpul îi cere, ceea ce îi aduce un real profit și recunoaștere în fața lumii, își pune ironica mască
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
acasă, că sunt foarte bolnav". Și urcă scările aproape înfierbântat și când Petra îi deschide ușa, se apleacă spre ea și o sărută; îi mai scade febra. Dar dumneata ești nebun, domnișorule? Noaptea, în pat, sărută mai întâi perna cu furie, sfârșește prin a o mușca cu și mai mare furie. * Se întoarce ca tatăl să-i țină o nouă conferință și fiul exclamă în puține fraze: Bine, dar știința mă învață să fiu iubit? Ne învață să iubim. Nu asta
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și când Petra îi deschide ușa, se apleacă spre ea și o sărută; îi mai scade febra. Dar dumneata ești nebun, domnișorule? Noaptea, în pat, sărută mai întâi perna cu furie, sfârșește prin a o mușca cu și mai mare furie. * Se întoarce ca tatăl să-i țină o nouă conferință și fiul exclamă în puține fraze: Bine, dar știința mă învață să fiu iubit? Ne învață să iubim. Nu asta e ceea ce mă interesează. Dragostea! Moștenire fatală! Este un caz
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Oreste se vede prins între datoria religioasă și legea naturii, care-l îndeamnă să-și ierte mama. Dacă destinul și zeii împing pe om la crimă, aceasta nu poate sluji ca scuză suficientă și nu poate aduce iertare ființei umane. Furiile care-l urmăresc pe vinovat simbolizează remușcarea lui pentru uciderea mamei, remușcare ce constituie sancțiunea sa cea mai aspră, e o suferință care-l purifică, îl înalță și, în cele din urmă, îi dă dreptul la reabilitare. Fapta lui Oreste
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ar priva dezbaterea de vigoare; stihomitia este un schimb rapid și continuu de replici în care cele două personaje ale agonului pronunță pe rând câte un vers, răspunzând într-o manieră strânsă versului precedent. Ea sugerează neliniștea, 46 nerăbdarea, iritarea, furia personajelor 1. Remarcabilă este măiestria cu care autorul conduce acest dialog, gradația ascendentă, de mare forță pe care o cunoaște succesiunea replicilor; Clitemnestra pronunță amenințări sălbatice, Electra îi răspunde la fel; de mare efect dramatic este intrarea în scenă, chiar
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
mulți alții, fără de care eu, Alexandra C. nu aș fi aici, acum, scriind aceste rânduri. În Încheiere vreau să vă spun că nu mai lupt de mult cu răul, pentru că am Înțeles că el este creația propriilor noastre temeri, angoase, furii. Cu cât Încerci să te lupți cu el, nu faci decât să rezonezi cu acea energie negativă, devenind radical și Încrâncenat. Pentru a scoate răul din viața ta și a celorlalți, trebuie să te ridici deasupra lui, manifestând vibrația luminii
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
la nivel subtil trupul, sufletul, spiritul și realitatea pe care v-o creați În jur, dacă vă imaginați lumina, dacă vă echilibrați și nu vă mai temeți de ziua de mâine, dacă nu mai priviți Înspre trecut cu reticență și furie și neputință, că nu ați acționat Într-un mod sau altul. Este foarte important să Învățați din greșelile comise de voi, fiecare entitate, este foarte important să trageți Învățăminte din greșelile celorlalți, apoi să nu le mai repetați. Este adevărat
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
-ți fac un gingirlic? Nu, mersi. Numai un rînd. Aș! Ale Gutte Dinge... Două ș-un sfert. Nu mă-nebuni că amețesc. Nu...bețiv...vițios...păcătos. Fii cu tact, trebuie mult tact! Mitocane... Pastramagiule... Vardist! Să te ferească Dumnezeu de furia poporului. Ce goană! Ce goană turbată! Doamne Dumnezeule, isprăvește odată! JOS LEONIDA: N-ai grijă...cupeu separat. Trenul 163... Poți să dormi pînă dincolo de Filiași. Biletele pentru Ploiești domnilor. Publicul a dat năvală către peron. Toată lumea țipă! Frate, o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
care Îl executa pe Vasile mai mult cu privirea și prin câte un „nemernicule“ surd, azvârlit printre dinți, ori de câte ori se intersectau prin curtea liceului. Iar Vasile Moare lăsa capul În pământ, de parcă ar fi regretat; nu, nu regreta, era o furie pe care nu putea să o exprime, turbarea mută pe care o simțea și În preajma Violetei, În preajma tuturor celor pe care cuvintele lui nu Îi puteau atinge. , spusese deja În locul lui un tip care se chinuia, undeva În occident, să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]