4,454 matches
-
interlocutoarea sa de pînă atunci, surîzÎnd cam Încurcat. Cel puțin așa văzu Naggie, care porni spre cabina de probă, fără să mai privească În urmă, intră și trase În urma ei cortina de catifea vișinie, explicînd Încă o dată: — Vreau să probez fusta asta. Băiatul rămase, bineînțeles, afară. Poate și din cauză că nu știa cum ar putea să o ajute. După cîteva minute, Naggie scoase dindărătul cortinei numai mîna, În care atîrna fusta, și-i ceru: — Adu-mi te rog o mărime mai mare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ei cortina de catifea vișinie, explicînd Încă o dată: — Vreau să probez fusta asta. Băiatul rămase, bineînțeles, afară. Poate și din cauză că nu știa cum ar putea să o ajute. După cîteva minute, Naggie scoase dindărătul cortinei numai mîna, În care atîrna fusta, și-i ceru: — Adu-mi te rog o mărime mai mare. După ce privi cu luare aminte obiectul vestimentar ce-i fusese Încredințat, Marlon porni printre rînduri, pășind rar și cu băgare de seamă, pentru a găsi ceva asemănător. După cîteva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Naggie rămăsese Între timp numai În furou, fiindcă n ar fi avut nici un rost să se Îmbrace de fiecare dată cu hainele ei, iar pe de altă parte, se simțea mai bine așa. Întîrzie numai puțin, foarte puțin, să ia fusta din mîinile lui, apoi trase la loc cortina, cu un gest nervos. Această a doua fustă avea Însă un fermoar prea scurt sau care nu se Închidea perfect. Marlon ar fi trebuit să o ajute. Ezită Îndelung Înainte de a-l
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îmbrace de fiecare dată cu hainele ei, iar pe de altă parte, se simțea mai bine așa. Întîrzie numai puțin, foarte puțin, să ia fusta din mîinile lui, apoi trase la loc cortina, cu un gest nervos. Această a doua fustă avea Însă un fermoar prea scurt sau care nu se Închidea perfect. Marlon ar fi trebuit să o ajute. Ezită Îndelung Înainte de a-l chema Înăuntru. — Vino puțin, zise. În definitiv, asta era Îndatorirea lui, nu? Să ajute clienții. Îi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
era Îndatorirea lui, nu? Să ajute clienții. Îi arătă ce trebuia să facă, un lucru la urma urmei simplu, dar mîinile tînărului se mișcau nefiresc, aveau un ușor tremur care-l Împiedica să rezolve corect sarcina primită, mai ales că fusta stătea, și de data asta, prea strîmt pe corp. Gesturile Îi erau precipitate și cumva temătoare. — Ah, cît ești de neîndemînatic! exclamă nemulțumită Naggie. Ar fi vrut să-l chinuie un pic. CÎnd se Întoarse, văzu că băiatul transpirase - și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un pic. CÎnd se Întoarse, văzu că băiatul transpirase - și i se făcu milă. Ce-ai transpirat În halul ăsta? Ia ține un pic!... Spre surprinderea ei, Însă, de data asta Marlon știa ce are de făcut. Îi luă Încruntat fusta din mîini și o agăță În cuier, apoi o apucă pe Naggie de mijloc și o Întoarse cu fața la oglindă. În clipa următoare, Îi trase În jos chiloții cu o mișcare rapidă și sigură, punîndu-i simultan mîna acolo unde trebuia. Naggie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nici vîntul. O liniște atît de adîncă, Încît se auzeau pașii prin iarbă ai Marychkăi, care se apropia cu Kiki de mînă. CÎnd ajunseră foarte aproape, Kiki se desprinse de lîngă Marychka, alergă la Christina și o trase de marginea fustei În jos. — Mami, mami, unde pleci? — Kiki, unde ai fost? Întrebă Christina, Îngrijorată. — Doamnă, v-au căzut pantofii, observă Marychka. — Da, da, mă strîngeau cam tare. Mi-i pun imediat. Și deodată Începu să plouă, iar cineva spuse la Întîmplare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ăleia pestrițe care indiferent de temperatura de afară era îmbrăcată parcă cu aceleași haine groase de iarnă și consuma aceeași vodcă pe care rușii îți lasă impresia că o beau în loc de apă. Fumul îngrozitor, lipsa gurilor de ventilație, chelnerițele cu fuste scurte care se plimbau printre mese adunînd paharele goale, preluînd comenzi, suportînd ciupiturile bețivanilor care nu-și puteau stăpîni instinctele, rîsetele necontrolate. Danturi îngălbenite, fețe țepoase, scăfîrlii care nu înțelegeau niciodată că ora închiderii trebuia respectată. Numai barmanii știau cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
caz de dezastru natural. Eu cel puțin am încercat să-mi conving superiorii că nu era nevoie să se ia măsuri atît de stricte, intervine Curistul, așa deci, reia Roja, pregătiri ca de război pentru a da piept cu niște fuste, o aventură de mai mare dragul, n-am ce zice. Am intrat în separeu la șapte fără un sfert, calculează Tușica privindu-și ceasul, stăm aici de aproape patru ore fetelor, cînd în mod obișnuit s-ar fi cuvenit să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prea tîrziu. Care lume, îl întrerupe intrigat taximetristul exact în clipa cînd automobilul trece prin dreptul unui semafor. Uite-i cum așteaptă să se facă verde ca să traverseze, izbucnește Roja către pietonii care stau ca niște jaloane pe marginea trotuarului, fuste, pantaloni, ciorapi, sandale, pantofi, adidași. Am înțeles că totul ține doar de atitudine, se face taximetristul că pricepe trăgînd brusc de volan într-o parte ca să evite o gură de canal descoperită. N-ai înțeles o iotă, nu se lasă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-ți scape printre degete, ar fi trebuit să accepți, Copoiul nu era băiat prost, iar voi doi erați perfect compatibili, tu, Potaie, el, Copoiul, numai așa ai fi putut să dai lovitura, însă ai ratat momentul. Te-ai smiorcăit pe după fustele Tovarășei, făcînd manevre de trupe aiurea. Așa ți-a suflat-o de sub nas Picioruș de Ghips, el n-a stat mult pe gînduri, meritul lui, ce mai, era pe viață și pe moarte, puteai să dai asigurări că gura ta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
începuseră să circule glume, ca să mai scăpăm și noi de condiția asta mizerabilă, de șmotru, de gudureală, de pîinea rîncedă. La al Doilea Război Mondial nici nu vrea să se gîndească, parcă le luase cineva tuturor mințile, regele umbla după fuste, mareșalul Antonescu se săturase de machetele în miniatură și de soldățeii de plumb, și își vedea visul cu ochii împlinindu-i-se încet, dar sigur. Pînă la urmă ne venise și nouă rîndul să atacăm Rusia. Oamenii politici începeau să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lăsați mereu orbit de aparențe? — A fost mult mai simplu, numai că vouă vă place să complicați lucrurile, spune Roja. Degeaba, pentru că tot nu mă convingeți, adaugă. Angelina o aștepta rezemată de gardul Cișmigiului, chiar în fața Primăriei, netezindu-și cutele fustei care-i venea pînă sub genunchi. Cît de bine arată pe tocuri, își spuse privindu-i pantofii de la distanță, iuțindu-și pașii, făcîndu-i semne cu mîna prin aer ca să-i atragă atenția. Se îmbrățișară, se pupară pe obraji, de cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
decurs conform planului, că între noi n-au fost decît neînțelegeri minore care însă n-au influențat cu nimic mersul evenimentelor. Cu sau fără mine tot acolo ați fi ajuns. Picioruș sau domnul Președinte oricum v-ar fi adăpostit după fuste, și după aceea v-ar fi introdus fără nici o problemă în înalta societate curățită de activiști, securiști, slugoi, hiene, javre, scursori. E frumos că țara asta a ajuns în sfîrșit după zeci de ani să respire normal, să fie epurată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dreaptă și că, de fapt, dacă se vor mai înmuia puțin, n-o vor face decît spre binele lor. Apă de ploaie. În schimb, toarnă-le pe gît băutură pînă n-o mai pot duce, fă-le rost de niște fuste dispuse să i reguleze de-a moaca, fii dispus la un mic compromis de cîteva săptămîni, transformă cenaclul într-un mic salon de plăceri din astea și vezi ce-o să iasă. Îți garantez eu că merită sacrificiul. Cine spunea că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și mai multe voci. O voce de fată. O recunosc. — Știam io căl știu dă undeva. Estelle. — Avia șatunci o pungă de plastic păcap? — Puțoi obrazinic! Simt o durere ascuțită În testicule. Le acopăr cu mîinile. Degetele Îmi masează materialul fustei. — Asta-i marfă Ocky! Ocky. Am fost lovit cu piciorul de Ocky. Chestia e băieți... și fete, e vocea lui Lexo, că tresă mergem pînla capăt cu porcuăsta. Știi censeamnă asta. Nu posomori un gabor, spune celălat tip, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mamei ei. A fost nevoie s-o imobilizezi oarecum sprijinind-o de podul cel vechi pentru a o Împiedica să alunece de pe mal În rîu. N-a fost prea Încîntată, a protestat, așa Încît te-ai mișcat repede, smucindu-i fusta În sus și dîndu-i jos chiloții pînă la glezne, astfel Încît să poată păși din ei folosindu-și picioarul sănătos. I-ai tras În sus piciorul ei prost și i-ai Înghesuit Între pielea subțire și curelușe ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de frumusețe și farmec. Trivialitatea unei asemenea meserii părea că nu lăsase cel puțin la exterior, În comportament, nici o urmă. Era interiorizată și deloc vulgară. Își făcea ca un elev conștiincios ,,treaba,,, primea resemnată banii, după care strecura În buzunarul fustei, și ieșea În ,,decor,, să se ofere următorului client, dar nu exhibându-și calitățile, ci concentrată În sine ca și când ar fi așteptat un vehicol pe care se temea să nu-l piardă. Nu după mult timp, Ben și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să observ oamenii. Unii mi-au spus că am o pirivire ironică...Ce cuvânt o mai fi și ăsta?. Măturătoarea strivește chiștocul țigării pe fundul fărașului, apoi Își șterge fața asudată cu dosul mâinii și scoate dintr-un buzunar al fustei crețe de stambă, o bomboană Învelită În hârtie lucioasă. -Ti-o dau. Ia-o! Am cumpărat-o ca să fumez mai puțin, dar sunt prea grasă. O, ce gust minunat de cicoare! O țin sub limbă ca pe un medicament, până se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
te-a cucerit sora. — Ah, mie nu-mi place de ea deloc, răspunse Georgie. Dar asta e o altă problemă. Se ridică brusc, își strânse părul și începu să-l împletească iute. Își aruncă peste umăr coada grea. Își ridică fusta și juponul alb, apretat, și începu să-și pună o pereche de ciorapi albaștri pe care-i dăruisem eu. Îmi plăcea să-i fac lui Georgie cadouri extravagante, articole de îmbrăcăminte, podoabe ieftine și absurde pe care nu i le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
are ceva dramatic. Rămase acolo cu mâna pe clanță, cu ochii larg deschiși, privindu-mă fix într-un mod derutant. Am mai observat și că nu-și schimbase hainele, era îmbrăcată cu aceeași bluză de mătase în dungi și cu fusta de culoarea scorțișoarei pe care le purtase de dimineață. În mod normal Antonia își schimba ținuta de două-trei ori pe zi. — Nu te-ai schimbat, draga mea, am spus ridicându-mă. Mă aflam încă în lumea aceea îndepărtată și domoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vreo idee? am întrebat. Stând față în față cu Georgie mi-am dat seama că sunt rece și aproape furios pe ea. Nici nu îndrăzneam să mă analizez cât eram de furios pe mine însumi. Georgie era îmbrăcată cu o fustă veche și un tricou lăbărțat. Arăta ca un om care n-a dormit toată noaptea. Mă privi încruntată, își frecă nasul, apoi făcu puțin loc pe masă împingând într-o parte grămada de cărți și hârtii prăfuite. În cameră aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
m-am așezat brusc pe fotoliu, de parcă aș fi fost îmbrâncit. — Și ea de unde știe? am întrebat. — Eu i-am spus, răspunse Georgie. Ședea acolo, gravă, palidă și demnă, cu un picior adunat sub ea. Purta ciorapi negri. Își aranjă fusta și întoarse spre mine o față ca de oțel. — Înțeleg, am rostit. De mânie mă aprinsesem la față și-mi pierdusem răsuflarea. După o clipă, când m-am simțit în stare să vorbesc din nou, am zis: Îți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
șold împins înainte și cu o mână sprijinită în șold cu închietura răsucită spre spate, o femeie între două vârste, elegantă, obosită, neliniștită, aflată atunci în acea stare de agitație atât de bine cunoscută și de dragă mie. Georgie, purtând fusta ei cafenie ponosită, un pulover albastru și ciorapi negri, arăta ca un copil. În mod deliberat și sfidător nu își schimbase cu nimic înfățișarea. Părul împletit era răsucit fără nici un pic de grijă și prins, cam caraghios, pe vârful capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Sau era acel neglijeu lucios și alb, aruncat de obicei peste piciorul patului, lângă chimonoul din mătase artificială? Îmi era imposibil să disting culorile În Întuneric, așa că am continuat să bâjbâi și să explorez alge. Mai Încolo, am dat peste fuste, rochii și toalete de seară din mătase. Câteva rochii atârnau până jos pentru că, atunci când mi-am mișcat mâna, tivurile au foșnit cu un sunet lin, ca de stuf. Cu imaginația Încinsă, nu Îmi era greu să mă Închipui drept unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]