815 matches
-
este, poate, pentru unii la fel de greu de suportat ca sclavia. Ceea ce simțeam pentru ea era departe de ceea ce putea dori o femeie de la un bărbat. Totuși mă atașasem de Marta. Îmi plăcea să fac dragoste cu ea și, pe deasupra, mă gâdila faptul că-i închisese ușa în nas lui Aristide care, după ce o părăsise, încercase să reînnoade legătura ruptă. O găseam de obicei în spatele casei unde avea câteva straturi de legume și zarzavaturi pe care le lucra. Urmând cărarea înierbată, trebuia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-mi descarce nervii. Privirea mi-a căzut pe fotoliile de răchită. Probabil, mi-am zis, Bătrânul nu se arătase anume, ca să mă sperii singur. Și reușise. El se obișnuise cu partea plăcută a sălii cu oglinzi, cea care îi gâdila vanitatea, el era pacientul și adevărul bolii sale, dar eu gustam prima oară din această beție și din riscurile ei. Eram novice. Poate altădată... Când am trecut pe lângă Francisc și am ajuns pe coridoarele obișnuite ale azilului, mijeau zorii; ferestrele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și emana prestanța agresivă a unui tânăr lup de mare. Ridică luneta la ochi și privi atent. Discul luneca ușor. O lua când la dreapta, când la stânga. Revenea, oscila nehotărât, apropiind sau îndepărtând de el cortina de ninsoare. Un fulg gâdilă nara calului, făcându-l să-și scuture nervos capul. Călărețul se grăbi să îl liniștească, după care își șterse promoroaca de pe obraji și privi din nou prin lunetă. Discul porni iar peste întinsul câmpiei. Reveni. În sfârșit, se opri. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din jur la pipăit, ca un orb. ― Dar unde?... Unde naiba l-am pus? Se apucă apoi cu mâinile de cap. ― Uite, frate, că nu-mi aduc aminte deloc! Un vârf de mustață îl trădă și Iancu începu să-l gâdile. ― Hai, dumneata unchiulache, dă-mi-l! Sau vrei să-l caut eu p-aici și p-aici? ― Nu-i la mine! Nu-i la mine! se apără Nicolae, abia vorbind printre hohote și țipete. Reuși să scape, se rostogoli pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prezența sa extraordinară”, „de pozele sale academice de neuitat”, cum apucau unii să-i mai șoptească atunci când ea le mângâia, în trecere, obrazul, dispărând într-o risipă de bezele. PAGINĂ NOUĂ 9 Șoimul țâșni drept în sus, plană un timp gâdilând burta cerului cu franjurile aripilor, după care și le adună, se răsturnă cu capul în jos, în poziție de diamant, și căzu fulgerător asupra prăzii. Lovitura dată cu ciocul în capul victimei sună scurt și sec în liniștea albă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe toate, dar nu le putea juca. Doi medici, unul după altul, ridicaseră câte un deget și îi atrăseseră atenția că nu are voie să iasă afară. Ce nesuferiți! Oboseala o sili să revină în pat. O rază de soare gâdila nasul ursului cu blana întinsă pe podea. Ursul acela fioros, cu gura deschisă și colții mari, o intimida ori de câte ori se simțea vinovată, ori de câte ori strica sau spărgea, fără să vrea, câte ceva din casă. Atunci începea să-i împodobească urechile cu funde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bun...“ Casa era la fel de confortabilă pentru simțuri cum se presupune că ar fi uterul unei femei. Toate scaunele se lăsau vreo câțiva centimetri la cea mai mică atingere, spuma de mare și puful cedând umil la orice presiune. Mițele covoarelor gâdilau gleznele tuturor celor care aveau amabilitatea să calce pe ele. Alături de bar, ceva ce părea potențiometrul unui aparat de radio regla, dacă îl întorceai, lumina din toate încăperile, făcând-o mai palidă sau mai puternică, după cum o cerea momentul. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Fetele astea au neîndoielnic un farmec întunecat de blugii și cizmele pe care le poartă. Privi peste masa clocotitoare de invitați. Trebuie să-i potolim pe oamenii aceștia. Să-i aducem la ordine. Ne așteaptă o chestiune crucială. Falsul cowboy gâdila cu biciul un oaspete elegant. Sportivul țintuia la podea un altul, ce părea în culmea fericirii. Peste tot se auzeau țipete, gemete, chiote. La patefon puseseră acum o altă placă: Lena Horn. „Spirituală“, „vioaie“, „teribil de cosmopolită“, spuneau reverențios cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scris o povestire cinică, În care descria Înmormântarea tatălui său, și a expediat-o unei reviste, primind În schimb un cec de șaizeci de dolari și o invitație să mai trimită și altele, scrise În același ton. Asta i-a gâdilat orgoliul, fără să-l Îndemne la vreun efort suplimentar. Citea enorm. A fost contrariat și deprimat de Portretul artistului În tinerețe, interesat peste măsură de Joan și Peter și Focul nestins și destul de surprins de descoperirea - prin intermediul unui critic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în două. — Am nevoie de continuitate. Acum. Și nu-i voi înscena nimic lui Loftis. — Asta înseamnă că te bagi? — Nu știu. Buzz jucă asul din mânecă. — Păi, ne căcăm pe noi, căpitane! Credeam că o să-mi meargă dacă te gâdil cu cariera ta, dar se pare că m-am înșelat. Încearcă să te gândești la Danny Upshaw și la cât de mult își dorea el să-l prindă pe tip și cum ți s-a sculat ție de l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lux o luă pe hol și îl conduse pe Buzz într-o mică încăpere cu fișete și grafice de reconstrucție facială. Închise ușa. Buzz o încuie și se rezemă de ea. Lux întrebă: — Ce dracu’ faci? Buzz își simți bastonul gâdilându-l pe spate. În primăvara lui ’43 i-ai făcut o operație estetică fiului lui Reynolds Loftis. Povestește-mi despre asta. Nu știu la ce te referi. Dacă vrei, verifică dosarele mele din ’43. — Acum nu e ceva negociabil, Terry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
stând departe de El; tremurați voi, cari puneți pe umerii oamenilor sarcini grele și cu anevoie de purtat, pe care voi nu voiți să le mișcați nici cu degetul. Tremurați voi Cărturari fățarnici și povățuitori orbi, care prin meșteșugul scrisului gâdilați simțurile și urechile oamenilor, închizându-le prin învățături nesănătoase, împărăția neprihănită a spiritului divin, în care nici voi nu intrați în ea și nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsați; tremurați voi, răsturnători de credințe și drepte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
rămâne virtuală? Probabil că nu. Mai curând va câștiga, odată cu touch screen-ul care o limitează, o serie de atribute de tip Braille. Vom avea probabil ecrane cu care putem să ne pișcăm, să ne înțepăm în buricul degetului, să ne gâdilăm în palmă și cine mai știe ce. Aici, nevăzătorii s-ar putea să fie mai știutori decât noi, ceștilalți, chit că pare că avem simțurile întregi. Facebook e deci body language de Internet, dans cu săgețica mouse-ului. Organizarea piramidală dată
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Făcând un nou efort și un nou început, își mută trupul în așa fel încât capul să ajungă în locul în care fuseseră picioarele. Adierea slabă prinse o șuviță din părul său și i-o aruncă peste față, iar aceasta îl gâdilă ca o insectă. O apucă și o puse la loc, se scărpină pe față și se stăpâni din nou. Ventilatorul scârțâia. Se gândi că era posibil să cadă peste el și să-i strivească fața, să i-o facă la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
retrogradat din cauza aceasta... Dar asta nu ar fi chiar așa de rău... Ar însemna chiar mai mult timp de hoinărit prin bazar, pălăvrăgind cu toate cunoștințele, chiar mai mult timp petrecut cu nevasta mâncând golguppas în grădinile municipale, în timp ce o gâdila cu flori culese din rondurile cu indicatoare pe care scria: „Nu rupeți florile.“ Astfel, șeful poliției nu li se alătură celorlalți când îl vizitară pe Sampath pentru a-i cere biecuvântarea pentru planurile lor. Inspectorul sanitar șef fusese primul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai absorbit. Își gâdilase călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își frecase picioarele de o bucată de scoarță ca să fie cuprins de același extaz insuportabil pe care îl simte o pisică frecându-se de un trunchi de copac. Storsese cleiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lianele din junglă, se încolăceau, îl sufocau. Trebuia să se elibereze, să arate lumii ce caracter avea. Și sie însuși. În drumul ei spre pădure, Kulfi trecu atât de aproape de locul în care acesta stătea ghemuit, că marginea secerii îi gâdilă nasul, dar merse mai departe fără să-l observe. Nu se opri nici să vadă ce era cu Sampath, sau cu restul familiei, ceea ce era mai bine, pentru că altfel ar fi putut să observe absența lui Pinky, care deja-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Paul St., care a împlinit 82 de ani; când Robert mi-a spus două bancuri bune; când am primit caricatura pentru „Orizont“ de la Ion Barbu; când m-am jucat cu doi maidanezi în parc, în drum spre casă; când am gâdilat-o seara pe mama până era să leșine de râs; când am văzut la „Ochiul magic“ veceurile de lux pentru școlerii rurali din județul Vaslui. Mi-au trecut prin cap și șapte gânduri bune, din care patru s-au preschimbat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
la pianul Bechstein strălucitor. Alese o cupă de cristal și Își turnă puțin din coniacul franțuzesc al tatălui său. Ridică paharul către cele șase vaze pline cu gladiole Înalte. Desfăcu celofanul cutiei cu ciocolată elvețiană fină și moale și gustă. Gâdilă lustrele de cristal cu penele de struț colorate pe care le găsise pe birou. Scoase cu mare grijă sunete delicate, plăcute, din serviciul fin de masă, din porțelan Rosenthal. Aruncă o privire peste grămezile de șervete brodate, batiste ușor parfumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
răspuns ea. Danny s-a uitat împrejur cu precauție. Miroase ca o grădină. A mentă. Ca primele boabe de mazăre. Mary l-a privit cu atenție și-a simțit cum firele de păr de pe brațe i se ridică și-o gâdilă, ca răscolite de vânt. Te referi la visele alea ale tale ? Alea cu tatăl tău ? Nu-s vise. Și încă le mai am. Danny - Vreau să merg acolo, a întrerupt-o băiețelul cu o expresie hotărâtă, ca și când acolo, în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fi adus și umbrele. Acum o să apară peste tot, i-a spus Jina pe un ton mai dur decât cel al lui Irene. Nu era furioasă, ci panicată. L-ai readus la viață. Mary mergea pe pajiște și iarba îi gâdila genunchii. Cu toate că era trecut cu mult de miezul nopții, traficul era intens - șuierături, foșneli, scârțâituri nenumărate. În mod normal, Mary s-ar fi retras în cameră, s-ar fi băgat în pat și s-ar fi acoperit cu pătura până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
voia decât să se întindă - de preferat, la ea acasă, cu transperantele trase. Se simțea ca de opt ani. Avea senzația aia înțepătoare că oamenii o urăsc. Impresia asta i se răspândea în trup ca o urticarie: întâi o simțea gâdilându-i pielea, apoi o ardea, iar ea nu-și mai amintea cum de scăpase teafără înainte. Problema cu instinctele de supraviețuire e că le uiți din secunda în care te crezi în siguranță. După ce a intrat în clubul sushi, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ca să nu chiuie. Ar fi putut să zboare din barcă în orice clipă și probabil că asta avea să se și întâmple la cât de aplecată stătea peste bord, fluturându-și degetele prin apă. Pielea capului a început s-o gâdile, ca și când craniul i-ar fi fost plin cu bule de oxigen. Jina s-a dus împleticindu-se până în partea din spate a bărcii, ținându-se cât putea de bine pe picioare, ca să facă față valurilor. Îl vezi ? a strigat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și mai tare pe plâns. El voia un tată care să facă, pentru el, ceva. Să-i spună bună, să-i ofere o mână, ceva. Până atunci, Mike l-ar fi făcut deja să uite de frică. L-ar fi gâdilat până când Danny ar fi murit de râs și l-ar fi aruncat de colo-colo, în joacă, ca pe-un sac de cartofi. Într-un final, Danny n-a mai rezistat. Cel mai tare îl apăsa tăcerea. Hei, a fost singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din tabără, dar, în întuneric, i s-a părut că pielea lui Zach sclipea. A văzut o strălucire iridiscentă, iar degetele i-au alunecat peste coastele ca niște branhii. Zach i-a mângâiat brațele, iar solzii din palmele lui au gâdilat-o; Jina nu izbutea să vadă printre degetele bărbatului, ca și când fiecare era legat de celălalt printr-o membrană. Când l-a sărutat, Jina a început s-audă din nou râul, cu toată că albia era la kilometri depărtare. A încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]