1,263 matches
-
din preajma istoriografiei (o absență ce însemna, de fapt, dominanța masculinului) și a plasat sexul („genul”) lângă celelalte categorii - popor, clasă, meserie etc. - cu care operau învățații. Luptând cu puținătatea informațiilor („privatul” feminin a fost, îndeobște, tăcut, mai cu seamă alături de gălăgiosul și orgoliosul masculin „public”, suveran într-un „mediu androcentric”7) și încercând să ajungă la un adevăr mai mereu disimulat („nu trebuie să ne lăsăm înșelați, noi istoricii, de ceea ce spun izvoarele scrise” - nota prudent Georges Duby -, căci „întreaga noastră
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Între ei, dar cum impresia a fost confirmată, indignarea a fost generală. Exclamațiile cu voce tare au fost curând auzite, anume că un feringhi comitea un sacrilegiu fumând În acel loc sacru. Numărul indivizilor a crescut repede și o gloată gălăgioasă a Înconjurat În scurt timp palatul. La Început artistul nu a Înțeles care era pricina acelei adunări, dar curând, prin strigătele și amenințările lor, și-a dat seama că, Într-un anumit fel, tocmai el era obiectul furiei mulțimii și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
electrică a scăzut drastic, ajungând, prin îmbunătățirea parametrilor tehnici ai turbinelor, la cifre de ordinul 3-4 eurocenți pe kilowatt oră. Un alt dezavantaj este și "poluarea vizuală" adică, au o apariție neplăcută și de asemenea produc "poluare sonoră" (sunt prea gălăgioase). De asemenea, se afirmă că turbinele afectează mediul și ecosistemele din împrejurimi, omorând păsări și necesitând terenuri mari virane pentru instalarea lor. Argumente împotriva acestora sunt că turbinele moderne de vânt au o apariție atractivă stilizată, că mașinile omoară mai
ENERGII NEPOLUANTE –ENERGIA EOLIANĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Balan Maria, () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_921]
-
franceză, pe traducerea literală a unor expresii idiomatice românești, efectele comice fiind nu o dată la limita decenței. O prezență constantă este personajul Dom Paladu - inițial caricatură a unui om politic al vremii, apoi „un moș Teacă țivil” -, prototip al bucureșteanului gălăgios și atoateștiutor, surprins în cele mai variate ipostaze. O tentativă de a crea tipuri contemporane reprezentative conțin și „istorioarele cinematografice” de atmosferă caragialescă, avându-l drept erou pe Matache Pisălog, mahalagiu de un grobianism inocent, refugiat la berărie pentru a
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
umplu de răgușeală / clarinetele oaselor crude” și „Colombine carbonizate / între acoperișuri de aur și ceară / picură din streșini”; „Măștile / au invadat casele, / au inundat respirațiile, / săltau prin piețe / [...] pe scări de frânghie, / se cățărau spre turnul orașului, / buimace și triste, / gălăgioase și necruțătoare”. Teritoriul liric rămâne o vreme hotarul, „estuar deschis / între două limanuri”, „împărăție dintre două lumi”; una e proiecție imaginară a eului, land alb, cu ghețari plutitori fumegând în cascade de arșiță, cealaltă e un spațiu întunecat, „de umbră
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
benevolă a unor membri dintr-o instituție. În asemenea spații sociale de analiză constructivă se pot lansa persoane care pun sub semnul Îndoielii orice inițiativă, care seamănă Îndoială, provoacă suspiciune, dezbină, induc sentimente de insecuritate, divid. Tactica lor este invadarea gălăgioasă a spațiului public, agresiunea verbală, incriminarea, separarea Între eu (eventual noi, dacă găsește complici) și voi, până la blocarea ideilor grupului și suprimarea muncii comune. Nu are importanță dacă pot pune ceva În locul elaborării comune anterioare, impulsul lor este acela de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
așteptat, când orbul primește tămăduire, el nu vrea decât să-L urmeze pe Iisus și să trăiască mereu „slăvindu-L pe Dumnezeu”. În mijlocul orașului însă pe Iisus îl așteaptă un bărbat de o cu totul altă ținută. Nu e deloc gălăgios, nu doarme pe drumuri și are vederea sănătoasă. El e bogatul Zaheu, „mai-marele vameșilor”. El „căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care le stigmatiza, cu zel demn de o cauză mai bună și criticul de la Viața românească. Acesta îi adresează lui Baconsky o „scrisoare deschisă”. „Dragă tovarășe Baconsky - începe Mihu Dragomir 57 - îți amintești, desigur, micul grup de poeți care discuta, gălăgios, cu tinerească bucurie, acum vreo patru ani, vestea înființării Almanahului literar. O revistă de literatură, în bătrânul Cluj, înseamnă o posibilitate minunată de afirmare a literaturii noastre noi, o armă nouă pusă de popor la îndemâna noastră, a scriitorilor (...). Ca poet
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
galeriilor. De la numărul 55, apare în revistă numele (și stilul) lui Cristian Tudor Popescu, acesta redefinindu-i, cu un accent personal, profilul (în articolul Dragul și îndepărtatul meu tânăr: „Ce pot să-ți ofer? Nu prea mult: paginile acestei mici și gălăgioase reviste. Cred că poți găsi în ea ceea ce visa alt don Ernesto, Hemingway pe numele său de familie, adică un loc curat și bine luminat”). Acum „Pagina scriitorului tânăr” și o consistentă antologie SF (cu nume ca Stanislaw Lem, Isaac
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285187_a_286516]
-
avangardă debutând, probabil, la „Herald” (1933), cu o traducere din rusește. Continuă apoi să publice versuri și proză la „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Făclia” și „Societatea de mâine”, semnând fie Bâcov, fie Bucov. Lirica este a unui insurgent gălăgios, care anunță „apusul Parnasului” și respinge poezia „burgheză” (în care include și „hârdăul eminescian”), cultivând programatic o tematică ostentativ proletară. Modelul era poezia sovietică a vremii, cu deosebire cea a lui Vladimir Maiakovski, din care a tradus și pe care
BUCOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285894_a_287223]
-
e, mă ? Zidarii își șterg fețele stropite cu picăței și-și văd, fără pauză, de treabă. Cu aer epuizat și absent, un bărbat cu coif de jurnal lucrează lângă altul țepos ca un arici. Un lucrător se zorește inutil și gălăgios, dispare îndelung și revine cu mâinile în șold, fumând. Scuipând în mistrie, un bătrân șlefuiește tencuiala. Cu toții emană un iz tare, bărbătesc, de băutură înăcrită. O femeie în salopetă și cu buza scurtă are, ca sex, înfățișare neutră. Cu bluza
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
retezându-i părul de pe cap’’. S-a mirat pe moment, dar era convinsă că pasărea a greșit drumul sau nivelul de înălțime, coborând mai jos în aer, decât vroia. Neluând în seamă „incidentul”, Tanti Ana culegea zmeura mai departe. Pasărea gălăgioasă s-a oprit în pomul cel mai apropiat și, fără să zăbovească mult, zbură din nou spre femeie, zburlindu-i iarăși părul. Apoi s-a așezat pe gard, ciripind agitată cu partenerul său. Nu mai încăpea nicio îndoială: pasărea, de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de pisicile care mișunau prin grădină sau de șarpele de casă, care a fost văzut în grădina vecinei.” Într-o vreme li s-a părut că zăresc un pițigoi identic pe un alt gard. Fetele, ulterior, au descoperit și „chiriașii” gălăgioși, mutați într-un măr nu departe de zmeuriș. Puiul deja zbura vesel și el, în apropierea noului cuib. Ursul polar Încet se ridicase ceața de pe steaua polară, particulele de zăpadă se așezaseră pe calotele de gheață, vizibilitatea creștea pe hotarele
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
noi de ce fugim? -Să ne găsim și alte locuri! -Rostul nostru e s-o găsim pe mămuca! Cerul se întunecă într-o clipită, umbre grele se aștern pe crengi, frunzele tremură în vântul rece, soarele se lasă învins de tunetul gălăgios și se ascunde după niște dealuri bătrâne. Fulgerul despică cerul, veverițele se sperie, tot mai greu se țin de crengile bătute de o ploaie repezită. Pit alunecă și cade pe frunziș. -Peeeet! Unde ești? Am căzut din copac! - anunță frățiorul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
dorea ca mama ei să se poarte și ea mai cuviincios. Când Lina bea prea mult, Tessie era cea care o ducea acasă, o dezbrăca și o băga În pat. Pentru că Lina era exhibiționistă, Tessie devenise voyeur. Pentru că Lina era gălăgioasă, Tessie ajunsese să fie tăcută. Și ea cânta la un instrument: la acordeon. Stătea sub pat, În husa lui. Din când În când Îl scotea de acolo, punându-și curelele pe după umăr ca să reușească să țină În aer instrumentul imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la alta. În capătul străzii erau Sam și Hettie Grossinger, primii evrei ortodocși pe care i-am cunoscut, și singurul lor copil, Maxine: timidă și cu un talent excepțional la vioară. Cu toate acestea, Sam era amuzant, iar Hettie era gălăgioasă și vorbeau despre bani fără să se teamă că nu-i politicos, așa că ne simțeam bine În preajma lor. Milt și Tessie Îi invitau adesea pe Grossingeri la masă, deși restricțiile lor culinare ne derutau de fiecare dată. De exemplu, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei și avea ochii migdalați, purta rochii de la Montgomery Ward. Vorbea rar și juca leagănul pisicii cu Platon În timpul slujbei. Mi-a plăcut Întotdeauna mătușa Zo. Îmi plăcea vocea ei gravă, impunătoare. Îmi plăcea că avea simțul umorului. Era mai gălăgioasă decât majoritatea bărbaților și nimeni nu se pricepea mai bine ca ea s-o facă pe mama mea să râdă. În acea duminică, de exemplu, Într-unul din multele momente de liniște, mătușa Zo se Întoarse spre mama și Îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne-am ascuns după gardurile vii, așteptând să ne regrupăm. Mergeam aplecați și grăbiți, atenți să nu facem nici cea mai mică mișcare inutilă, căci puteam atrage atenția celor dinăuntru. Geamurile erau închise, deci puteam să fim cât vroiam de gălăgioși. Gândurile fiecăruia erau, în mare parte, concentrate la ceea ce făceam, căci cea mai mică greșeală putea avertiza Gardienii și să-i pună în gardă. Unii se gândeau unde să pună următorul pas, alții se gândeau pe unde vor intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
niște laur cărunt de pe altarul troian, murmură nemulțumită Claudia. — Nu e timp, o repede Occia. Important e ca focul să ardă din nou. Le gonește pe toate din cămară: — Hai, ieșiți afară! Preotesele se bulucesc spre ușă, ca un cârd gălăgios. În urma lor, Vestala Mamă închide și răsucește cheia în broască. Le aude pe fete frecând de zor, unul de altul, două bucăți de lemn sfânt. Trage aer pe nări. Bun! Se simte deja mirosul de fum. — Dați acum fuga și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și-a dat seama că l-a luat gura pe dinainte. Posomorât la față, ca întotdeauna,Tiberius Nero con tinuă să meargă, de parcă n-ar fi auzit nimic. Dar a auzit îndeajuns pentru a începe să se îngrijoreze. O mulțime gălăgioasă și pestriță îl așteaptă deja. Lygdus i-a înșiruit nu în ordinea sosirii, ci conform rangului social. Pretorii înaintea tribunilor, cavalerii în fața simplilor cetățeni. Urmează apoi oamenii liberi și, la urmă, liberții. Toți decent înveșmântați în togă. Tiberius primește salutările
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mormăie încurcat Iulius Herodes. Trage aer în piept: — Și n-a venit... Termină cu un oftat: — De atunci îl caut întruna, dar parcă s-a evaporat... Germanicus își răsfrânge ușor disprețuitor buza de sus. Ah! Un evreu deci. Pe Iovis! Gălăgioasă și dificilă mai este comu nitatea asta la Roma, una dintre cele mai mari din imperiu. Peste opt mii de suflete pe care nimeni nu le invidiază pentru bogăția lor. Din contră! Stau ciurdă lângă casele alea de rugăciuni numite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Hai noroc. ― Pentru bărbați! zice Lauren, ciocnind paharul. ― Pentru prietenie! spun eu. ― Pentru ambele! Și luăm amândouă o gură zdravănă. Cocktailurile sunt mult mai tari decât își imaginau Lauren și Jemima, așa că două ore mai târziu sunt amândouă bete și gălăgioase. Bărbații le dau târcoale toată noaptea și Jemima are parte de cele mai palpitante clipe din viața ei, în ciuda disperării simțite față de vânătoarea lui Lauren de mai devreme. Nu s-a mai simțit niciodată mai frumoasă și mai dorită: flirtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trebuiau să se ducă în cabina cea mare unde aveau să doarmă negustorii. Era o cameră cu grinzile la vedere, înțesată cu desagi. După ce intrară în cabină, solii rămaseră o vreme tăcuți ascultând zgomotele de pe punte. În urma lor se îmbarcau gălăgioși negustorii, care făcuseră popas cu o noapte înainte la Ojika. Prin hublourile cabinei se vedeau niște insulițe. Erau arhipelagurile Tashiro și Aji. Însă golful nu se mai vedea. — Mă întreb dacă oamenii de seamă au plecat deja, zise Nishi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se înșiruiau copaci nemaiîntâlniți, plantați în ordine. De la marinarii spanioli aflară că acești copaci se numeau măslini, că fructele lor erau bune de mâncat și că din ele se făcea ulei. Din crângul de măslini veniră în fugă niște băștinași gălăgioși, bărbați și femei, goi până la brâu și arși de soare. Se ivi o insuliță. Pe măsură ce se apropiau, puteau vedea cum se spărgeau valurile de stâncile insule acoperite de păduri dese. Niște pescăruși veniră în zbor. Corabia ocoli încet insula și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se desprinse un indian. Acesta îl trase de mânecă pe samurai cu îndârjire. Pe spate îi atârna o coadă împletită, iar în ochi avea o lucire stranie. Uimit, samuraiul se opri în loc, iar indianul îi șopti repede ceva. Din pricina mulțimii gălăgioase, samuraiul nu înțelese cuvintele sale, așa că omul mai zise o dată: Sunt... japonez. Samuraiul rămase mut de uimire. Într-unul din satele prin care trecuseră pe drumul de la Acapulco la Mexico auzise de existența unui alt japonez, dar nici prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]