2,545 matches
-
dispărut în bucătărie, întorcându-se cu cele două găleți pline de pești. Plini de încântare ca niște băieți puși pe joacă, aruncau pești în aer. Pescărușii îi prindeau din zbor. Nunu părea vrăjit de Simon, îi reapăruse aura amoroasă. Când gălețile s-au golit, Simon a deschis două sticle de șampanie una după alta, punându-le la răcit în puțul din curte. Apoi au băut copios, pălăvrăgind în franceză. Ce e iubirea? Poate un fluture, ca în ariile lui Mozart. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din pricina soarelui, puloiul lăsa o umbră de toată frumusețea pe unul dintre picioarele sale și pe nisip. Observă datorită umbrei că era ora patru. Deodată i se năzări ceva pe duna de vis-à-vis. Era ceva ca o oază, niște copaci, găleți, fântâni, imaginea fiind foarte tulbure, ca atunci când un copil năstrușnic își distruge cu o piatră propria reflecție din apă, creând cercuri concentrice, nesfârșite, neștiind că odată cu dispariția acelui el, din baltă, a murit ceva ce nicicând nu se va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dacă rămâneau în sat, pe aceeași moșie. La început, țăranul dependent se putea muta de pe o moșie pe alta, dar , după legiuirea de legare de glie din 1628, plecarea în alt locă se limita, fiind condiționată de o plată numită găleata de ieșire, care se plătea încă din secolul al XV-lea. ranii fără ocină, pierdută din diferite cauze (vânzare, cedare pentru a scăpa de o pedeapsă, donare silită etc.), puteau rămâne în sat pe moșia și ocina asupra căreia nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prezentau, o cântau, o jucau, arătând cât de harnică și avută este mireasa. Și la plecarea miresei cu zestrea, carul era oprit și iar se plătea. Alaiul de nuntă era însoțit de toată suflarea, copiii ieșeau în întâmpinarea mirilor cu gălețile pline ochi cu apă, în semn de belșug și bunăstare; mirii le răsturnau cu piciorul și aruncau pe josă câțiva bănuți. Cu strigări, muzică, vorbe de duh se ajungea la casa mirelui unde începea jocul pentru cei veniți cu „jocul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
exemplu, Alegătorii partidului meu sunt persoane care nu se sperie de atâta lucru, nu sunt oameni care să rămână în casă din cauza a patru picături amărâte de apă care cad din nori. De fapt, nu erau patru picături amărâte, erau găleți, erau căldări, erau niluri, iguazú-uri și yangtse-uri, dar credința, binecuvântată fie ea în veci, pe lângă că îndepărtează munții din calea celor care se bucură de puterea ei, e în stare să înfrunte apele cele mai torențiale și să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
căci văzuse și trăise mai multe în astă lume, șefului statului se limită să răspundă pe un ton apatic, Dacă ei nu sunt dispuși să vorbească acum, dați-mi un motiv bun pentru care să vrea să vorbească după aceea. Găleata de apă rece a celui care avea funcția supremă în administrarea națiunii nu i-a făcut pe prim-ministrul și pe ministrul de interne să-și piardă curajul, nu i-a aruncat în ghearele disperării numai pentru că, de fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pune în practică. Editorialul a fost citit, radioul a repetat pasajele principale, televiziunea l-a intervievat pe director și în acest punct se aflau lucrurile când, era exact ora douăsprezece ziua, din toate casele orașului ieșiră femei înarmate cu mături, găleți și fărașe și, fără nici o vorbă, începură să măture în fața casei, de la ușă până în mijlocul străzii, unde se întâlneau cu femeile care veniseră, din cealaltă parte, în același scop și cu aceleași arme. Afirmă dicționarele că fața casei înseamnă partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-i ducă mapa cu documente, trei gărzi de corp ca să-i deschidă drumul, iar cel care se vede acolo mergând e un vagabond murdar și fetid, un bărbat trist, gata să plângă, o fantomă căreia nimeni nu-i împrumută o găleată de apă ca să-și spele cearșaful. Oglinda din lift îi arăta fața carbonizată pe care ar avea-o în acest moment dacă s-ar fi aflat în incinta stației când a explodat bomba, Oroare, oroare, murmură el. Deschise ușa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
liniștit făcându-și rondul, va vedea cum stă strada din punct de vedere al afluenței de lume și poate că schimbă câteva impresii profesionale cu cei doi supraveghetori. Traversă parcul, se opri pentru un moment ca să privească statuia femeii cu găleata goală, M-au lăsat aici, părea ea să spună, și azi nu mai sunt bună decât să contemplu aceste ape moarte, a fost o vreme când piatra din care sunt făcută era încă albă, în care un izvor țâșnea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lăsat aici, părea ea să spună, și azi nu mai sunt bună decât să contemplu aceste ape moarte, a fost o vreme când piatra din care sunt făcută era încă albă, în care un izvor țâșnea zi și noapte din găleata asta, niciodată nu mi-au spus de unde provenea atâta apă, eu doar stăteam aici ca să înclin găleata, acum nici măcar o picătură nu se scurge prin ea, și de ce s-a terminat, nici atât n-au venit să-mi spună. Comisarul murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
moarte, a fost o vreme când piatra din care sunt făcută era încă albă, în care un izvor țâșnea zi și noapte din găleata asta, niciodată nu mi-au spus de unde provenea atâta apă, eu doar stăteam aici ca să înclin găleata, acum nici măcar o picătură nu se scurge prin ea, și de ce s-a terminat, nici atât n-au venit să-mi spună. Comisarul murmură, E ca viața, fata mea, începe nu se știe pentru ce și se termină nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prânzise deja. Comisarul se duse să mănânce în alt loc, puțin și fără să dea nici o atenție mâncării pe care i-o puseseră în față, la ora trei se afla din nou în parc uitându-se la statuia femeii cu găleata înclinată, ca și cum încă mai aștepta miracolul reînnoirii apei. La ora trei și jumătate se ridică de pe banca unde se așezase și se duse pe jos la ziar. Avea timp, nu trebuia să folosească un taxi în care, chiar fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sudoare, deși căldura nu era atât de mare. Nu putea să meargă toată ziua pe străzile astea așteptând să treacă timpul fără să știe pentru ce, brusc simți o dorință imensă de a se duce la parcul cu femeia cu găleata înclinată, să se așeze pe marginea bazinului, să mângâie apa verde cu vârfurile degetelor și să le ducă la gură. Și apoi, ce fac după asta, întrebă el. Apoi, nimic, întoarcerea în labirintul străzilor, să se rătăcească, să se piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
atât de nefaste în viață încât de o parte ne plouă, de cealaltă ne bate vântul, exact în această situație se afla comisarul, obligat să aleagă între a petrece prost noaptea sub un pom din parc, în văzul femeii cu găleata, ca un vagabond, sau încălzit confortabil de pledurile deja ponosite și de cearșafurile mototolite de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări. Până la urmă explicația n-a fost atât de succintă pe cât am promis mai sus, însă, așa cum sperăm să se înțeleagă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ultima firimitură, inclusiv cafeaua cu lapte, care era mai bună ca cea din ajun, iar când ajunse la sfârșitul mesei, cum corpul era refăcut, spiritul îi aminti că de ieri era dator parcului și lacului, apei verzi și femeii cu găleata înclinată, Ai dorit atât de mult să te duci acolo și, până la urmă, n-ai fost, Ei bine, chiar acum mă duc, răspunse comisarul. Plăti, adună ziarele și porni la drum. Putea să fi luat un taxi, dar preferă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nimic de făcut și era un mod de a-și pierde timpul. Când ajunse în parc, se așeză pe banca unde stătuse cu soția medicului și-l cunoscuse cu adevărat pe câinele lacrimilor. De acolo vedea lacul și femeia cu găleata înclinată. Sub pom era încă un pic răcoare. Își acoperi picioarele cu poalele pardesiului și se așeză comod suspinând de satisfacție. Bărbatul cu cravata albastră cu buline albe veni prin spate și-i trase un glonț în cap. După două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Dante se așezase pe o veche piatră romană ca să Își tragă sufletul și, Între timp, asculta replicile oribile și fanfaronadele plebeilor, bucuroși nevoie mare de masacrul comis. În preajmă mai rămânea doar agitația unor vigiles de cartier, care veniseră cu găleți și cu pompe, spre a Împiedica flăcările să se Întindă până la casele Învecinate. După ce Își trase sufletul, Își reluă drumul de Îndată. La Santa Maria Novella, portalul bisericii era Închis. Doar o făclie de lângă arc fusese aprinsă, pentru noaptea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în frumoasele ore dinainte de lăsarea serii, în primăvara lui 1915. Aerul mirosea a flori de măr și salcâm. Știam că micuța învățătoare își făcea duminica plimbarea în care ajungea pe colină, fie că timpul era frumos, fie că turna cu găleata. Mi se spusese lucrul ăsta. Și mie mi se întâmpla adesea să lâncezesc pe colină cu o carabină ușoară pe care mi-o lăsase Edmond Gachentard, un vechi coleg plecat să cultive varză în ținutul Caux și să aibă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pahar cu apă de fântână. „Mort de foame“, repeta ticălosul de Desharet, arătându-se șocat, în timp ce burta și fălcile îi atârnau până la pământ, îmbrăcat cum era în flanelă și țesături englezești. Nici dacă i-am fi turnat în cap o găleată cu bălegar nu ar fi fost atât de uimit. Doctorul Lucy s-a apropiat de Lysia. Nu a făcut mare lucru. Ce mai era de făcut, de altfel? A pus mâna pe fruntea fetei, pe obraji, a coborât-o către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acesta, Clămence începea să geamă și să se sucească, singură. Fără mine. Fără ca eu să știu. XVI Când ieșeam de la RĂbillon, ploaia înghețată ce cădea m-a făcut să mă încovoi. Cerul părea că-i mustră pe oameni. Turna cu găleata, în valuri care loveau fațadele caselor. Nu mai era prea multă lume pe străzi. M-am strecurat pe lângă ziduri cât de mult puteam, făcând cu mâinile un fel de umbrelă micuță. Mi-am imaginat-o pe Josăphine într-o celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în timp ce sufla fumul, privindu-mă în ochi, șopti: — Ea a pierdut mult sânge... Propoziția rămase atârnată în aer precum fumul țigărilor noastre. Nu ajunse la capăt, nici nu se opri. Iar sângele de care era mânjit ca și cum fusese stropit cu găleata deveni pentru mine sângele lui Clămence. Și pe bietul tip cu cearcăne la ochi și barba nerasă de trei zile, care mă îmbârliga cu frazele lui, pe tipul acesta aflat la capătul puterilor, care făcuse totul pentru ca ea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a crăpat de-a binelea. Țâncul încercă să prindă cizma, pentru a cerși îndurare, fără îndoială, însă Matziev îl împinse strivindu-i fața cu cizma. Micul breton gemu, apoi scoase alte urlete, când colonelul îi vărsă pe piept conținutul unei găleți cu apă pe care o avea în mână. Vocea, trebuia să-i auziți vocea, care nici nu mai era cu adevărat o voce, iar ceea ce spunea erau cuvinte care nu ma însemnau nimic, ci erau așa, învălmășite unele după altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aproape, să știu ce fac. — Ești nebună! — Nu, de ce? Doar c-ai întârziat prea mult și, după ce-ai intrat, ai zis că ți-e sete, să-ți aduc o căldare și o cană, de unde să-ți aduc acuma o găleată?, adu-mi o sticlă cu apă minerală, vrei să intri în lichidul amniotic?, vreau să intru în pizda mă-tii, ideile tale de nebună, ei, asta-i, te mai botezi și tu!, pe mine m-a botezat maică-mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
groazei și că abia acum poate distinge amurgul de umbre din care pleca. Evident, adormise iar. Și-a revenit În simțiri abia după ce a plătit nota la hotel și s-a urcat Într-un taxi direct de la intrare. Ploua cu găleata. În trenul de Princeton n-a văzut nici un cunoscut, doar niște philadelphieni rupți de oboseală. Prezența unei femei bine fardate pe locul de vizavi i-a stârnit o nouă undă de greață și a schimbat vagonul, Încercând să se concentreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
urma urmei are și ea cincizeci de ani, puțin probabil să mai poate face copii, dar până se convinge, trebuie să... phui! Gândul în sine la o relație intimă cu doamna Popa îl făcu pe domnul Popa să scuipe în fața găleților cu flori. Își aprinse o țigară să-i treacă gustul rău din gură. Fumul îi puse în mișcare rotițele invizibile de sub chelie. Ce pot ăia să vrea de la el? La urma urmei l-au avut acolo, cu ei, de furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]