1,108 matches
-
bătut atâta cale? ― Măi, că al naibii nas mai ai! M-ai ghicit înainte de ați spune o vorbă. ― Păi una-i Zaura solomonița, boierule. Mi-am dat sama că îi ceva însemnat și cu mare grabă după cum ai sosit în galopul calului înspumat. ― Și mă ții la poartă? ― Poftește în casă, paraleule, că tare mă tem eu că ți-o căzut o mândră cu tronc și vrei s-o ai la așternut cu mare grabă. ― Ești pe aproape, Zaura. Mi--au căzut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că e noapte târzie deja. Și până om ajunge... A doua zi, din zori și până aproape de chindie, nu și-a găsit locul. Când a socotit că a sosit vremea, a încălecat surul și a pornit spre Păun într-un galop nebun. Aproape de poarta țigăncii, a liniștit calul: ― Dămol, flăcăul tatii, să n-o speriem pe țigancă și să-ți mai tragi și tu sufletul... A coborât din șa, a luat calul de dârlogi și a prins să-i vorbească: „Tare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
face un pas până când lampa nu a fost stinsă... În acea seară, lotrul nu s-a trezit din vedeniile nebune decât atunci când a ajuns la bordeiul lui... A ațipit abia către ziuă. La primul licăr de lumină, l-a trezit galopul unui cal... Și-a pus pistoalele și durda la îndemână... După câteva clipe, galopul s-a oprit. Nu a trecut multă vreme și a auzit chemarea știută: un strigăt de pitpalac. Asta însemna că este feciorul hangiului. A ieșit. Din spatele
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
s-a trezit din vedeniile nebune decât atunci când a ajuns la bordeiul lui... A ațipit abia către ziuă. La primul licăr de lumină, l-a trezit galopul unui cal... Și-a pus pistoalele și durda la îndemână... După câteva clipe, galopul s-a oprit. Nu a trecut multă vreme și a auzit chemarea știută: un strigăt de pitpalac. Asta însemna că este feciorul hangiului. A ieșit. Din spatele tufanilor care mascau intrarea în bordei, a ieșit flăcăul: ― Bădie, m-o trimis tata
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu te vadă cineva prin locurile iestea... A plecat îndată, să-și anunțe cetașii... Noapte de toamnă, cu lună plină. După primul cântat al cocoșilor, ceata se afla deja la ultimul cot al drumului. Asta ar fi însemnat cam un galop bun de cal până la han. ― Ia să vedem cum stați cu pistoalele. Sunt bine încărcate? Da’ durdele? Ați pus destulă cremene și iarbă în încărcătură? Basmalele le aveți la îndemână? Să vă acoperiți fața cu grijă! ― Daaa - au răspuns lotrii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
da semnalul de atac la momentul potrivit: un cântat de cucuvea... În câteva clipe, s-a așternut liniște. A început așteptarea înfrigurată dinaintea întâlnirii cu convoiul... Nu după multă vreme, în liniștea codrului de nepătruns a început să se audă galop de cai. La început, ca prin vis. Apoi, din ce în ce mai tare. Erau cei din „avangardă”. Au ajuns în dreptul lor și au trecut ca vântul. Nici n-au reușit să-i numere. Or fi fost patru-cinci poate... „Să ne ascuțim auzul, că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
reușit să-i numere. Or fi fost patru-cinci poate... „Să ne ascuțim auzul, că șeful trebuie să ne dea semnalul” - și-au zis lotrii ieșind în buza șanțului drumului, după ce și-au tras basmalele pe chip. Când zgomotul călăreților în galop s-a stins, a răsunat limpede cântec de cucuvea... „Asta-i, fraților” - au gândit lotrii. Huruitul convoiului a umplut codrul încărcat de rouă... Iată și trăsura cu negustori. Vine în trap întins. La mică distanță, vreo cinci harabale scârțâie sub
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
martor la un zbucium de neimaginat al cailor. Parcă îl aud: „Atunci a izbucnit o pălălaie ca din gurile iadului. Caii au sărit în două picioare, nechezând ca în fața unui balaur. Până să-i strunesc eu, au pornit într-un galop nebun, unul într-o parte și altul în cealaltă a copacului trăsnit, care ardea ca un stog de paie. M-au târât și pe mine spre foc. Când am simțit arsura pe obraz, am dat drumul dârlogilor. În fuga lor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
salt am fost lângă copacul care ardea cu flacără... Cu o lovitură puternică am reușit să tai dârlogii și... Abia de aici începe necazul cel mare... Cum au simțit că nu-i mai ține nimic în loc, au pornit într-un galop nebun, fiecare în altă parte... Asta am putut s-o văd doar cât bătea lumina flăcărilor de la copacul trăsnit. Pe urmăăă... Din cauza ploii care începuse, nu auzeam măcar galopul lor. Așa că am rămas năuc. După un timp, am pornit în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că nu-i mai ține nimic în loc, au pornit într-un galop nebun, fiecare în altă parte... Asta am putut s-o văd doar cât bătea lumina flăcărilor de la copacul trăsnit. Pe urmăăă... Din cauza ploii care începuse, nu auzeam măcar galopul lor. Așa că am rămas năuc. După un timp, am pornit în neștire... Dar ce să vezi noaptea? Urlam precum urlă lupul la lună. Nu știu ce anume spuneam, dar cred că îi strigam pe nume... Între timp, a pornit o vântoasă de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ascultau fără prea mult interes. Dumitru îl fura mereu cu coada ochiului pe Todiriță, gândind: „Măi vere, după cum văd eu, muierea ceea a ta te-o amețit de tot. Tare mă tem că mâine poimâine înhami calul și pornești în galop s-o aduci acasă, că mintea ta îi cât a unui cocoș!” Rămas pe gânduri, Todiriță confirma parcă fără vrerea lui presupunerea lui Dumitru. Când au luat și ultima înghițitură, Todiriță, care încă mai era plecat cu gândurile aiurea, a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe cel sărat al lagunei, amintindu-și uneori plecarea lui spre Veneția după atacul de la Albești, fragmentele de codru văzute atunci pe geamul trăsurii. Ajunseră la Cetatea de Scaun după căderea Întunericului, dar forfota nu Încetase. Curieri domnești ieșeau În galop pe poarta cetății, pornind spre sud și spre vest. Grupuri de călăreți În diferite uniforme (pe care tânărul nu reușea să și le amintească) soseau. Unii intrau În cetate, alții se opreau În taberele așezate În jur. Trâmbițele de pe metereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cețuri, spre oastea dușmană. Se auziră tropote. Avangarda spătarului Pop ocupă ieșirea podului cu trei rânduri de arcași, În spatele cărora două mii de călăreți așteptau clipa atacului. Iar clipa sosi repede. Avangarda de spahii lansată de Soliman trecu podul la trap (galopul era imposibil fiindcă nu se vedea nimic În nici o direcție), dar primele zeci de călăreți căzură sub tirul arcașilor. Spahiii trecură peste cadavrele celor căzuți și forțară ieșirea pe malul celălalt. Dar atacul călăreților moldoveni fu rapid și perfect organizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ochii priveau fix, undeva În dreapta. Alexandru nu-l văzuse niciodată În felul acesta. Devenise alt om. Un om transformat Într-o mașină de luptă care dădea ordine cu repeziciune: - Pietro! Cinci sute de Apărători pe flancul stâng, atac la lance! Galop mare! Pietro dădu pinteni, fără nici o Întrebare. Știa că Oană simțise o mare primejdie abătându-se asupra voievodului. - Gâlcă! Lacrămă! Trei sute de oameni, apărare În triunghi cu arcași pe colțuri! Moț! Cincizeci de scuturi În jurul măriei sale! Și deodată totul deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
negru, semnul șarpelui și al săgeții. - Erina! Alexandru! Rămâneți lângă voievod! Nici un pas mai departe! - Oană! strigă Ștefan. Semnalele! Căpitanul se Întoarse și văzu cele două săgeți galbene despărțindu-se deasupra podului. Cavaleria moldoveană intra În retragere. Soliman câștiga teren. Galopul Cuceritorilor fu oprit de atacul pieziș al celor cinci sute de Apărători conduși de Pietro. Lăncierii moldoveni reușiră o breșă În mijlocul lor, dar În scurt timp agresorii intrară Într-un dispozitiv nou, desfăcând aripile Încercuirii. - Retragere cu voltă pe dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu flăcări Înalte. - Arcașii pe două rânduri, acum! porunci Oană. Primul rând al Apărătorilor puse un genunchi la pământ și scoase arcurile. Al doilea rămase În picioare. Săgețile ambelor rânduri porniră simultan, lovind cai și călăreți. - Ultima șarjă! strigă căpitanul. Galop, salt peste flăcări, luptă la sabie, retragere! Nu lăsăm pe nimeni În viață! Cei cinci sute de Apărători rămași, Împreună cu cei trei sute de Apărători În rezervă, porniră În atac de linie, săriră peste flăcări și se prăvăliră asupra Cuceritorilor. Lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
toată puterea pe flancul stâng! Poruncă pentru călărimile pârcălabului Șendre și pârcălabului Vlaicu și celui care ține locul comisului Toader! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Tot ce ne-a rămas din oastea Moldovei, călărimi sau pedestrași, atac la galop pe flancul stâng! Soarta Moldovei stă În acest atac! Împingeți-i În mlaștinile de la Trei Ape! Zdrobiți-i!! Urdia se clătină sub lovitura venită din spate. Soliman aruncă În luptă garda de elită, de cinci mii de spahii. - Căpitane Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ienicerii Își căutau ieșirea din noroaie. Dar nu mai exista nici o ieșire. Ienicerii fugari fură Întâmpinați de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor, artileria continua să mențină grosul armatei otomane sub asediu. În zona centrală, garda lui Ștefan gonea la galop mare spre garda lui Soliman. Diferența de luptători Începea să nu mai conteze. Din nebunia galopului, Oană surprinse fragmente din mișcările de oști din jur. Peste jumătate din oastea turcă se afundase În mlaștini și era ținută acolo de răzeși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor, artileria continua să mențină grosul armatei otomane sub asediu. În zona centrală, garda lui Ștefan gonea la galop mare spre garda lui Soliman. Diferența de luptători Începea să nu mai conteze. Din nebunia galopului, Oană surprinse fragmente din mișcările de oști din jur. Peste jumătate din oastea turcă se afundase În mlaștini și era ținută acolo de răzeși, strivită de tirul de artilerie și de săgețile arcașilor lui Albu. Călărimile de Neamț care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai departe, În Țara de Jos. Goana spre Dunăre Începea chiar atunci, În clipele acelea. - Căpitane Oană! strigă voievodul. Semnal către spătarul Albu! Să pornească În urmărirea fugarilor! Semnalul cornului de zimbru aduse tresărirea Întregii oștiri a Moldovei. Călărimile domnești, galop pe urmele fugarilor. Era un semnal pe care Îl visaseră, poate, ei, oștenii obosiți, răniți și zdrențuiți, cei care Își știau familiile departe, În bejenie, cei care se rugaseră Domnului Atotputernic să le dea putere În ziua marii bătălii. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se audă, tot mai intens, rumoarea pedestrimilor moldovene care Își recucereau pământurile. După-amiaza scădea, Încet, spre seară. Vremea continua să se Încălzească. Ceața dispăruse cu totul, dar cerul era plumburiu. Se apropiară și tropotele miilor de cai moldovenești, porniți la galop pe urmele urdiei. Se auziră trâmbițele corpurilor de oaste, poruncind curățarea Vasluiului de invadatori și urmărirea acestora spre miazăzi. Apărătorii se opriră, Într-un semicerc larg În jurul voievodului. Li se alăturară căpitanii rămași. Mulți erau răniți, mulți zăceau fără suflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și Țara Românească, de când e Vlad Dracula În temniță... Ce le cășună, frate? - Iaca poruncile voievodului! se auzi o voce apropiată. Curierii terminaseră de repetat cuvintele domnitorului și acum se răspândeau prin mulțime, În vreme ce o parte a călărimilor pornea la galop pe urmele turcilor fugari. Pedestrimea rămâne În tabăra de la Vaslui vreme de trei zile! Călărimile sunt Împărțite În grupuri de atac și intră În luptă de hărțuială cu trupele lui Soliman zi și noapte! După trei ore de urmărire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi prinși. Iar Langzhou era unul din punctele cele mai slab apărate ale Drumului Mătăsii. Nu puteau da greș. Oan-san și Liu Huang așteptară ca iscoadele să apară primele pe culmea dealului. Dar nu apăru nimeni. Grupul agresorilor sosi la galop dinspre miazănoapte și se opri la vederea liniei de apărare. Cel ce părea a fi conducătorul Își roti calul, nedumerit, apoi privi dealurile din jur și discută ceva cu un bătrân care părea a-i fi sfetnic. Apoi ieșiră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Jian Shi zăcea nemișcat. - Înapoi! repetă bătrânul, cu o voce mai aspră. Retragerea În munți! Oamenii se mișcară, Încet, apoi din ce În ce mai repede. Din privirile neliniștite ale bătrânului, Înțelegeau că erau pândiți de o mare primejdie. Întoarseră caii și porniră, la galop, pe drumul pe care veniseră. În spatele lor rămânea cadavrul vestitului bandit și imaginea incredibilă a unei armate nemișcate. 13 ianuarie 1475, Cetatea de Scaun a Sucevei Întunericul căzuse demult. Erinei i se părea că În curând se vor ivi zorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
numai că ideea lui nu era considerată o prostie, dar tatăl său Înțelesese totul și Îl ajuta cu Întreaga rețea de informații a Apărătorilor! La o asemenea ipoteză nu Îndrăznise niciodată să se gândească. - Ce-ar fi să trecem la galop? Întrebă, și văzu zâmbetul Erinei. - Ce? Ce-am spus? N-am spus decât să... - Am Înțeles, răspunse Erina, râzând de-a binelea. În mintea ta, călătoria a Început deja! La galop, căpitane! Să vedem cine ajunge primul la ziduri! Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]