717 matches
-
Roxelana, măria sa stăpânul a păstrat ca pe o lege hotărârea sa cea dintăi. Atuncea doamna Roxelana a cerut mijloace de izbândă de la umbrele strămoșilor săi din cetatea Adriaticei, adăogând în același timp practicile prea obișnuite în serai. Din harem în ganguri, de la câzlar-agasi la capù-agasi, din poartă în poartă, de la roabe la robi, de la slujitori la demnitari, de la Divan-Yolù la Arz-Odasî, au început a umbla vorbe și presupusuri care arătau pe șahzadè Mustafa uneltind în vilaietul său din Asia. Șahzadè Mustafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
erau răspândite păpuși, păsări și animale din lut ars violent colorate, într-o glastră se amestecau felurite flori de plastic ușor prăfuite. Pe un scaun, la un capăt al patului, era așezat un televizor. Deasupra somierei atârna o reproducere de gang, o țigancă focoasă lângă un pepene verde crăpat, înrămată și acoperită cu geam. Și-a dat jos paltonul, și-a scos cizmele și în timp ce îi pregătea cafeaua, s-a schimbat în spatele perdelei înflorate, într-o rochie de casă subțire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de peretele cenușiu și căzu pe dușumea, amețit de lovitură. Pe covor, odihnea trupul gol al Margaretei, zgribulit de răcoarea dimineții. Cu macatul de pe pat i-am acoperit goliciunea, îndepărtându-mă apoi hoțește, cu ghetele în mână, ca să pornesc prin gangul cu miros de mucegai spre ulița cu casele din piatră cenușie, scorojite și parcă mâncate de lepră. ă Chiar dacă oamenii se vor iubi după moartea mea și războiul va dispare pentru totdeauna, acela care-și va ucide sufletul se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care țipă în sufragerie, parcă ar fi fost opărită cu apă clocotită. - Zitta, nu te iert nici mort, degeaba urli, curvă! - Parcă a zis mortul ceva, spuse intendentul, lipindu-și urechea de raclă. Numai unchiul scăpătat coboară scările până la capătul gangului ce dă înspre stradă. El vede cum racla mea alunecă în dubă, cum șoferul dă drumul motorului și-și face drum încetișor, prin grămada oamenilor, claxonând de patru ori. Destul de bine în jachetul și pantofii mei de lac, unchiul scăpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un hârdău de creolină, pentru ca să mă dezinfectez pe dinăuntru. „Vreau acasă”, izbucnesc mecanic, evadat din camera infernală, în curtea cu miros de amoniac. De-acolo pornesc în neștire, târșâindu-mi picioarele grele ca de plumb. Abia noaptea târziu, mă înghite gangul de piatră al locuinței mele cu pereții muți. „Unde-ai fost?”, întreabă Gloria, răsucită în patul meu ca o plantă strâmb crescută. „Să murim, Gloria”, îi răspund întunecându-mă. Mă culc lângă dânsa, dar trupurile ne rămân despărțite, chiar atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a fi salvat de oameni. Mă amestec printre ei, mândru de a cunoaște graiul lor, cu putința să-mi împărtășesc bătăile mai grăbite sau mai obosite ale inimii. Împăcat cu oamenii, alerg spre Gloria. Iată-mă, în sfârșit, ajuns în fața gangului de piatră. Îl traversez în goană, suind câte două, scările de lemn. Sprinteneala trupului mă bucură. Numai mânerul de alamă îmi pare rece, sau mâna ce-l cuprinde și-l apasă e înfierbântată de nerăbdarea revederii. Gloria nu-i acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ceară nimic în schimb. „Luni și vineri dimineața, mă distrez cu Eva, - îmi spune Ferdinand Sinidis, fluierând a pagubă. Ea deschide ușa binișor și intră pe vârful picioarelor, roșie până în ochi de emoția aventurii, cu toate că face numai zece pași prin gang, de la camera ei și până la mine. - Bună dimineața, Ferdinand. - Vino mai aproape, Eva. - E ultima oară, îmi spuse dânsa, vineri, și văd că se ține de cuvânt. Trebuie să o cunoști neapărat... De sub pălăria ei de pai galben îi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
asta, după cum își aruncă pașii, lateral, în mersul ei de boșoroagă. Am surprins-o, într-o noapte, șterpelind o gogoașă din coșul negustorului ambulant, ațipit pe bordura de piatră de lângă felinar. ...Trebuie să fie ora unu, după miezul nopții... Din gangul hotelului vine țipăt spart și ceartă. O matahală de muiere iese în prag cu o cârpă neagră în mână. „Zice că s-a răzgândit”, țipă matahala către curva chioară de peste drum: „nu-i dau nici haina nici cravata până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cenacluri studențești clandestine, unde se citeau În șoaptă cărți și manifeste interzise, aveau loc discuții conspirative și iubiri tainice, străluminate de zările unui viitor neclar, iar „romantica revoluție era singurul program“. Cu șapca trasă zdravăn pe frunte, se fofila prin ganguri dosnice pînă În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
negrilor, suportând jignirile și sarcasmul polițiștilor veterani - un căcăcios absolvent de facultate speriat de negrotei, un laș oarecare. În ultima sa escapadă l-a localizat pe Stefan Heisteke, un copil palid și brunet, cu burta umflată, care dormea noaptea în gangul ocupat în timpul zilei de un vânzător ambulant de țigarete, întins pe un covor împrumutat de un ins prietenos, ce făcea afaceri pe piața neagră. Tipul i-a spus că băiatul se speria când oamenii îi vorbeau în cehește, limba pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spital a pătruns poliția și că bate pe studenți. Eram în cafenea vreo 20: Nicolae Maimarolu, Costică Iliescu, Paul Scorțeanu, Iancovescu, eu și alții. Ne sculăm și plecăm în fugă, intrăm ca un vârtej în curtea spitalului Colțea, dar sub gangul turnului ne lovim de corifeii poliției de pe atunci: căpitanul Stănciulescu, comandantul jandarmilor pedeștri - un adevărat zbir care a sfârșit osândit pentru delapidare -, comisarul Coemgiopolu, un Ercule, înalt de doi metri, ofițerul de sergenți Chipiliu, celebrul Mischiu, alt ofițer de sergenți
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
trebuie să mă fi câinoșit, o doamne, / ca un stup cu zumzetul cald / ucis pe la spate.“ (Floarea insomniei) „să afli ce-ai mai făcut în somn, / înveselit ca tartina unei / tranzacții deschise, deodată / la toți nasturii“ (fără titlu) „eu, în gangul de ochi / ostil pândind din iasomie, / eu, acest rest de câine / tricolor pe roată.“ (Un câine tricolor pe roată) „Mâna mea scuipată de gravitație / din gura statuilor / sparge ouă primordiale / cu imaginea șarpelui.“ (Lin coboară ziua de naștere) „După ultima
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sete. Pe fereastră hoțul lui nu apăru. Deja cea mai mare nevoie a lui Sammler era acum să ajungă În patul său. Dar știa ceva despre cum să te dai la fund. Învățase În Polonia, În război, În păduri, pivnițe, ganguri, cimitire. Lucruri prin care trecuse o dată, care aboliseră o anumită marjă sau limită luată de obicei de bună. Luând de bun că nu o să fii Împușcat ieșind În stradă sau ucis cu o bâtă când te apleci să te ușurezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trecuse o dată, care aboliseră o anumită marjă sau limită luată de obicei de bună. Luând de bun că nu o să fii Împușcat ieșind În stradă sau ucis cu o bâtă când te apleci să te ușurezi sau vânat Într-un gang ca un șobolan. Odată Îndepărtată această marjă de civilitate, domnul Sammler niciodată nu-și recăpătase totalmente Încrederea În restaurarea ei. Avusese puține ocazii să exerseze artele ascunsului și ale eschivării În New York. Dar acum, deși oasele Îi tânjeau dureros după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de la o școală la alta, mă văd ca elev la Sankt Johann, un gimnaziu din orașul vechi, pe Fleischengasse, în apropierea muzeului municipal și a Bisericii Sfintei Treimi. Această instituție de învățământ s-a dovedit a dispune de beciuri gotice, gangurile ei joase ne atrăgeau până în Ani de câine. De aceea, mai târziu mi-a fost ușor să-mi trimit eroii de roman, pe elevii prieteni și totodată dușmani Eddie Amsel și Walter Matern, să învețe acolo, pentru ca, din vestiarele sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de câine. De aceea, mai târziu mi-a fost ușor să-mi trimit eroii de roman, pe elevii prieteni și totodată dușmani Eddie Amsel și Walter Matern, să învețe acolo, pentru ca, din vestiarele sălii de gimnastică, să nimerească ușor în gangurile joase ale franciscanilor... Și nici atunci când, după câteva luni, profesorul meu de latină, monseniorul Stachnik, s-a întors și a continuat să predea la Sankt Johann, nu am pus întrebări incomode, cu toate că mă bucuram de renumele de a fi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se împrăștiară. Povara falsei tristeți, falsă pentru că în mod vizibil fusese impusă minții sale în beneficiul altcuiva, se risipi. Se simțea liber. O porni din nou. În timp ce mergea, privirea îi luneca 1a stânga și la dreapta, încercând să pătrundă obscuritatea gangurilor. Se apropia de colțurile de stradă cu simțurile în alertă, cu mâna pe revolver. În ciuda prudenței sale, n-o văzu pe tânăra care ieși în fugă dintr-o stradă laterală decât cu o fracțiune de secundă înainte de a se ciocni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu haine donate pentru sinistrați. Sutiene îngălbenite, lărgite. Pulovere scămoșate. A adus un borcan cu argilă pentru măști faciale ca să le murdărească. Se furișează amândoi afară din hotel pe scara de incendiu, paisprezece etaje până la ușa care se deschide spre gangul din dos, și sunt liberi. Sunt niște nimeni. Anonimi. Fără responsabilitatea de-a mai organiza ceva. Nimeni nu-i privește, nu le cere bani, nu încearcă să le vândă ceva. Mergând pe jos spre pod, sunt invizibili. În sărăcia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cenacluri studențești clandestine, unde se citeau În șoaptă cărți și manifeste interzise, aveau loc discuții conspirative și iubiri tainice, străluminate de zările unui viitor neclar, iar „romantica revoluție era singurul program“. Cu șapca trasă zdravăn pe frunte, se fofila prin ganguri dosnice până În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și de exaltări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
e drept că destul de rar, dar existau. Interesant este că întotdeauna mă asaltau în casa de la Frasin în care eram ca într-o cetate puternică în fața dușmanului. Veneau în turme de animale turbate să mă nimicească și eu stăteam pe gang (cerdac), eram singură și nu puteam să mă apăr; dar ceva îi oprea, așa, ca o plasă nevăzută, neputând să ajungă la mine. Aceste asalturi se întâmplau din când în când, în orice caz nu prea des și știam atunci
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
care îngrijea o tabla cu iarbă de foc, de lumină. L-am întrebat dacă el a făcut globul de lumină și mi-a răspuns că nu știe cine l-a făcut. Mulțumesc! Am ajuns într-o noapte la Frasin. Pe gang (cerdac) era puțină lumină și era bunica acolo, care mă chema în lumină. Eu eram în curte și era întuneric peste tot, oriunde mă întorceam. și a început să plouă. Bunica m-a chemat să nu mai stau în întuneric
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nopții) (engl.). Scări, unghiuri, porți! În prag de ușe. O troli domoli, o troli cu gușe, La ce vărsări, ca de venin, Vis crud striviți și gând cretin! Stângi cuburi șubrede, intrate, De case roșii, zaharate; Verzi investiri, prin cîte-un gang, Sub ceasuri largi - balang, balang! RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL Baladă Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, Mult îndărătnic menestrel, Un cântec larg tot mai încearcă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că Dragnea are dreptate. Dar atunci, această cealaltă operă, atât de temătoare, că Dumnezeu nu e niciodată pomenit, ci implicat în lucrarea uneltei lui căzute, cu cât oglindește dreapta credință de la răsărit. Iată, de exemplu, acest pasagiu, care taie un gang regesc până la cuceririle și zilele Slăviților Mucenici: " Erau nopți înfrigurate de nesomn, când îi vedeam aievea, înșirați ca în vechile icoane grecești, pe fund de aur roșu, și țepeni în caftanele lor de sarasir, pe acei trufași arhonți, purtîndu-și în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tabloul acesta Că-i antic și plin de mister!... Nocturnă Nu e nimnei... plouă... plînge-o cucuvaie Pe-un acoperiș de piatră-n noapte cu ecouri de șivoaie, Vai, e ora de-altădată, umbre ude se-ntretaie, Și-n curentul unui gang ațipesc, plin de ploaie. Tabla tuburilor sună, aiurarea tuturor... O grăbită alchimie, fâlfâie o vâlvătaie, Vai, e ora de-altădată, dungi de ploaie se-ntretaie, Un oraș de piatră doarme... toate dor. Nu e nimeni... plouă... plînge-o cucuvaie. Poveste Îți
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
friguroasă Ce-aducea-ntîlnirii noastre un adio-ndepărtat? Între ziduri Cum trec pe lângă case mari... cătând pe nu știu cine... O, toamnă-n foșnetul de somn s-adorm șoptind cu tine... Pe strada goală vântul deodată face-un salt, Tăcere e în ganguri și în ogrăzi de-asfalt. Cum totu-i glorios... cu niciodată pace... O, toamnă-n foșnet lung șoptește-mi cum se tace... O, nu-i nimic, nimic, a fost un vis înalt, Tăcere e în ganguri și în ogrăzi de-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]