7,253 matches
-
situația asemănătoare a celor două țări față de Poartă, de intențiile lor declarate de a-și cuceri independența și de dorința de a-și pregăti și înarma armata în vederea atingerii acestui scop. În vara anului 1862, când incidentele dintre sârbi și garnizoanele turcești din Belgrad s-au accentuat, iar Turcia a concentrat trupele sale în zona Vidinului, guvernul român a adus pe malul drept al Dunării mai multe unități militare care blocau, în acest fel, o parte din forțele otomane și ușurau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în parte, a unei simpatii pentru partizani, chiar dacă aceștia nu erau localnici. Se vorbea de existența în munți a unor „patrioți adevărați“. Pentru ca zvonurile să nu ia amploare, Securitatea a cerut, la 2 mai 1949, retragerea Batalionului 4 Securitate în garnizoana sa de reședință 73. • ASRI, fond „D“, dosar 2168, f. 437. Vezi și „Bande, bandiți și eroi“..., p. 70 (doc. de la ACNSAS, fond „documentar“, dosar nr. 36, f. 425-440); • Elena Stănărîngă, La mănăstire, în „22“, nr. 25, 28 iunie-4 iulie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al lui Constantin Frunzetti, ofițer de carieră. Face școala primară la Târgu Ocna (1924-1927), timp în care ia lecții de desen de la pictorul Stavru Tarasov, iar ceva mai târziu de la N. N. Tonitza; urmează liceul în diverse orașe, în funcție de mutările de garnizoană ale tatălui: Galați (unde îi este profesor de franceză Anton Holban), Oradea (timp în care, în 1933, publică epigrame în revista locală „Flori de crâng” și apoi un sonet, în „Adevărul literar și artistic”), Timișoara, Focșani. Colaborează la revista de
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
București. Continuă liceul la Caracal (1938-1942), susținându-și bacalaureatul la Râmnicu Vâlcea. Din 1942 devine - în paralel - elev al Școlii Militare de Ofițeri și student la Facultatea de Drept a Universității din București, absolvită în 1946. Este încadrat ofițer la garnizoane din Corabia, Piatra Olt și Craiova, activând până în 1953, când se pensionează pe caz de invaliditate. Între 1959 și 1969 lucrează în domeniul turismului, la Sinaia, apoi se dedică scrisului. Debutează în 1945, când publică în revista „Humorul” schițe satirice
MIHAIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
intra însă în armata națională, cu gradul de praporgic, fiind promovat după un timp aghiotant al domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica. Fire capricioasă, oarecum ciudată, trăiește o tinerețe agitată, cu un gust pronunțat pentru excentricități. Nu rămâne mult timp cantonat în garnizoana Giurgiu, prezentându-și, în august 1836, demisia. În 1842 ajunge șef al Poliției la Pitești, iar în București va obține președinția Tribunalului Comercial. Viața mondenă nu îl răpește cu totul preocupărilor serioase. R. e unul dintre cei ce contribuie la
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
Școala Civilă de Băieți din Bistrița (1897-1900), Școala Reală Superioară de Honvezi din Sopron, Ungaria (1900-1903). În 1903 se înscrie la Academia Militară „Ludoviceum” din Budapesta, pe care o va absolvi în 1906 cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la garnizoana din Gyula. Acuzat de nereguli administrative, demisionează din armată, renunță la gradul de ofițer (februarie 1908), revine în ținutul natal, la Prislop, unde familia i se stabilise încă din 1897, și ocupă diverse posturi admnistrative în sate din zonă. Debutează
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
greci și romani spun că întorcându‑se din Egipt, de unde fusese expulzat, Antiochos vine în Iudeea, adică împotriva alianței sfinte, jefuiește templul, luând o cantitate semnificativă de aur, și se întoarce în țara sa după ce așază în cetatea Ierusalimului o garnizoană de macedoneni. Doi ani mai târziu, el adună o armată împotriva lui Ptolemeu și vine în Miazăzi, asediind în Alexandria pe nepoții acestuia, cei doi frați Ptolemei, fiii Cleopatrei. Aici îl găsesc ambasadorii romani; unul dintre ei, Marcus Popilius Lenas
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să se răzgândească și să se înscrie la Litere. Nu termină facultatea, din cauza unui eveniment care survine în existența sa. Întors la Fălticeni, în 1901 se căsătorește cu Ecaterina Bâlu și curând, în 1902, e încorporat. Anii serviciului militar, în garnizoana de la Târgu Ocna, îi inspiră paginile care vor alcătui volumul Amintirile căprarului Gheorghiță (1906), unde sunt înfățișate brutalitățile și umilințele îndurate de soldații țărani din partea gradaților, iar experiența contactului cu ocnașii care lucrau în saline și erau păziți de ostași
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
săi la mahomedanism. Autorul este de față la asediul orașului Acratc " Autorul este de față la asediul orașului Acra" Fiind de față la asediul orașului Acra, am fost de asemenea implicat prin intervențiile chirurgicale făcute și asistența medicală acordată, de vreme ce garnizoana obișnuia să Întreprindă atacuri de noapte, făcând numeroase pagube. Am avut ca asistenți o duzină de medici indigeni - sau, mai bine zis, bărbieri (jerahi) - cărora le-am furnizat numeroase cunoștințe teoretice și practice. Tigrii sunt rareori Întâlniți În Munții Liban
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
drum (și anume acela de a le salva bagajele din mâinile hoților), fiind În același timp și martorul proverbialei lașități a persanilor. Iată ce s-a Întâmplat: o fortăreață din munți, situată Între Bushir și Șiraz, capitulase de curând, iar garnizoana ei, alcătuită din aproximativ o sută de indivizi care, judecați după Înfățișare, păreau a fi tâlhari, ne-au Întâlnit În pădure și s-au năpustit asupra convoiului ce transporta bagajele ofițerilor englezi, aceștia aflându-se, Împreună cu numeroșii lor servitori, la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
escortă, deși aceasta nu era pregătită să plece decât a doua zi, căci echiparea ei necesita o oarecare amânare. Între timp, În cetatea Akrabad se dăduseră deja ordine să fim reperați și jefuiți În munți. Din fericire, o parte a garnizoanei lipsea, iar soldații rămași În cetate nu aveau armele pregătite și, În consecință, nu Îndrăzneau să ne Înfrunte. Nici că ar fi putut să ne răpună cu ușurință, căci aveam asupra noastră cele mai bune arme și eram hotărâți să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
zile și trei nopți. Numai În momentul În care asediatorii se pregătiră să invadeze cetatea, cei aflați În interiorul ei se predară, impunând următoarele condiții: regina să locuiască mai departe În fortăreață și să i se acorde un jaghir convenabil, iar garnizoanei alcătuite din două batalioane de dogra 225 care făceau parte din trupele lui Ghulab Singh să i se garanteze retragerea. Se stabilise ca retragerea acestora să aibă loc În timpul nopții și li se permise să ia cu ei orice lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și promisiuni sprijinul armatei, care se arătă gata să-l urmeze. Încrezător În forța armată, Hira Singh pătrunse În cetate la miezul nopții și Înconjură fortăreața, creând astfel o blocadă. Tunurile bubuiră timp de douăsprezece ore, până la amiază, când mica garnizoană a fost lichidată aproape În Întregime. În acea clipă Hira Singh dădu semnalul de atac. Un colonel spaniol, pe numele său domnul Hurbon, care se afla În serviciul sikhșilor, a fost unul dintre primii luptători de pe crenelurile zidurilor. Cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
este numit rezident la Lahore În absența lui Sir Henry Lawrence, care l‑a Însoțit pe Lordul Hardinge În Anglia" Cauza principală a acestui incident În nici un caz insignifiant s-a spus că era aceea că un soldat englez al garnizoanei a tăiat cu sabia sa o vacă, animal pe care brahmanii Îl consideră sacru. De atunci, oricum, boii nu sunt uciși numai la Lahore, dar și la Amritsar, orașul sfânt, iar carnea e vândută În public la bazare. Sikhșii și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
gradul de maior, și participă la asaltul Plevnei. Cu acest prilej compune poezia Marșul călărașilor, care, pusă pe note de I. Mețescu, a fost tipărită și răspândită pe foi volante de societatea Junimea. Ajunge colonel, comandant de regiment și de garnizoană la Bacău, Buzău și Brăila. În 1893, ca urmare a unor conflicte cu superiorii, părăsește definitiv armata, puțin timp înainte de a avea dreptul la gradul de general. În 1894 este ales membru corespondent al Academiei Române. Ș. a fost unul din
SERBANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
, Grigore (25.I.1821, Giurgiu - 29.I.1893, București), publicist, poet și traducător. Este fiul lui Panait Serrurie, originar din insula Egina, ostaș în armata rusească, stabilit apoi în Muntenia. În preajma revoluției de la 1848 era locotenent în garnizoana Giurgiu și devenise om de încredere al comandantului său, Christian Tell. Ridicat la rangul de căpitan, avea să ia parte la eroica bătălie din Dealul Spirii. După înfrângerea mișcării va fi exilat la Brusa, unde rămâne până în 1856. La întoarcerea
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
Își începe învățătura în orașul natal (1924-1931), urmează apoi Liceul Militar la Cernăuți (1931-1934) și la Iași (1934-1936). Absolvent al Școlii de Ofițeri din București (1937) și al Academiei Militare de Infanterie din Sibiu (1939), face stagii ca ofițer în garnizoanele Cahul, Brăila și Panciu, iar din 1941 luptă pe Frontul de Răsărit; în 1943 și 1944 este instructor la Școala de Subofițeri din Radna. Trimis din nou pe front, cade prizonier în vara anului 1944 și este internat într-un
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
se deplaseze Însoțiți de cadrele didactice spre biserica unde urma să se țină Te Deum-ul. În biserică intrau doar elevii ce purtau drapelul școlii, În timp ce ceilalți trebuiau să asiste la slujbă din afara clădirii. După ceremonialul religios și defilarea realizată de garnizoana orașului, elevii erau conduși spre școală, de unde plecau acasă, În timp ce personalul didactic se Îndrepta spre Prefectură pentru a adresa felicitările obișnuite reprezentantului Guvernului. Recepția ce urma să aibă loc În saloanele palatului administrativ al județului se desfășura după o anumită
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
Prefectură pentru a adresa felicitările obișnuite reprezentantului Guvernului. Recepția ce urma să aibă loc În saloanele palatului administrativ al județului se desfășura după o anumită ordine: senatorii și deputații județului aflați În localitate, tribunalul cu Parchetul și Instrucțiunea, ofițerii din garnizoană, Consiliul Județean, primarul orașului și Consiliul Comunal, corpul didactic, clerul, personalul administrației financiare, corpul tehnic, corpul medical și veterinar, corpul telegrafo poștal-telefonic, comunități etnice, orășenii; erau, practic, reprezentate În cadrul acestei manifestații toate categoriile profesionale din oraș. Activitățile serbării școlare urmau
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
și să interpreteze În coruri simple sau mixte pasaje muzicale studiate În timpul orelor de muzică. Serbarea era Încheiată de fanfara militară, ce urma să interpreteze Frați români, un marș al lui Gr. Scorpan . Spre seară, În jurul orei opt și jumătate, garnizoana orașului urma să organizeze retragerea cu torțe, luminarea orașului fiind obligatorie . În școlile rurale, serbarea de 10 mai era organizată de Învățători după recomandările venite de la revizoratul școlar. Cu această ocazie, elevii, Îmbrăcați În haine de sărbătoare, participau la oficierea
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
păstrat, fiind comentat de-a lungul secolelor. Interpretările nu ne interesează aici. Textul original este revelator. Regula benedictină se voia un „curriculum total”: întreaga viață a călugărului era programată minuțios. Fiecare mănăstire era o unitate de sine stătătoare, adică „o garnizoană a soldaților lui Hristos”. Ea se întreținea și trăia singură, fără nici un contact exterior. Ziua era împărțită în perioade care stabileau riguros orele de închinăciune, de rugă, de muncă, de somn etc. Regulile de sărăcie, de castitate și de ascultare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cuprinzând implicit o judecată defavorabilă imitatorului: „Prea mult aur, prea multe candele/ uneori/ simt vidul bizantin prin toți porii/ plutesc printre hărți balistice/ și-n loc să cânt cu glasul fumegos/ „Kyrye, Kyrye, Eleyson!”/ cu voce aspră număr meterezele/ și garnizoanele/ și umbra mea încoifată împinge seara în fântâni”. Referințele predilecte (protoistoria traco-getică, Zamolxe - „Fie că Zamolxe a fost vreun om/ sau vreo divinitate/ fie că el a ascultat de magia mușcatelor/ ori de cea gospodărească a vinului roșu// cum să
MUTASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]
-
sunt și prozele din Cetăți sfărâmate. Povestirea Dubla crimă de pe strada Speranței are în centru o vendetă îndreptată împotriva unui milițian care și-a ucis fosta soție, și o faptă eroică, aruncarea în aer a rezervelor de benzină dintr-o garnizoană sovietică. Marcate însă de maniheism în crearea personajelor și a situațiilor, prozele nu se ridică la valoarea poeziei pe care o scrie N. SCRIERI: Încrustări în bancă, pref. Grigore Bugarin, Reșița, 1939; Dragoste albă, București, 1941; Magul care-și caută
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
chiar în preajma absolvirii: hotărăște, în urma unei crize sentimentale, să se sinucidă și își trage cinci gloanțe în cap, dintre care unul îi străpunge tâmpla, detractorii poetului spunând că leziunea cerebrală ar fi cauza nașterii revistei „unu”. Medic militar, peregrinează prin garnizoane de provincie, avansând până la gradul de general. Debutează în „ziarul de dimineață”, „Luptătorul” (1921) și colaborează ulterior la „Rampa”, unde în 1922 semnează pentru prima dată Sașa Pană, „Facla”, „Bilete de papagal”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Cuvântul liber”, „Meridian
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
al doilea război mondial atât pe frontul de est, fiind primul ostaș român care a trecut Prutul, cât și pe cel de vest, unde a fost comandant de companie. S-a întors în țară în vara lui 1945, stând în garnizoana din Roman până în toamna lui 1946. După o ceartă în timpul uneia dintre discuțiile politice din unitate, a fost disponibilizat, în noiembrie 1946, și a refuzat să se înscrie în Partidul Comunist pentru a fi reîncadrat. A fost trecut în rezervă
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]