1,633 matches
-
să le frece gâturile, spinările și burțile. După ce a terminat de șters boii, aceștia s-au mai smucit un timp și apoi, văzând că stăpâna lor nu are de gând să-i dea la apă, s-au culcat, scoțând niște gemete prelungi, sfâșietoare... Teșcuțoaia le-a dat apoi copiilor să mănânce. După vreo jumătate de oră, au început și boii să mănânce în silă, fără să se ridice de jos. După alte câteva minute, s-au ridicat și au continuat să
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
Te rog ! Simțeam un nod puternic în gât ,dar până la urmă am cedat.Am început să o sărut cu pasiune peste tot. Apoi ne-am contopit iubirea într-un singur trup.Respirația ei devenea din ce în ce mai sacadată și mai accelerată iar gemetele surde se transformau pe rând în țipete din ce în ce mai zgomotoase ,umplute de plăcere.Un concert în do minor de fericire.... Un ultim strigăt de eliberare a încheiat apoteotic toată armonia . Privirea i-a rămas senină, lipită de tavan , acolo unde o
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ȘARPELE DE ARAMĂ Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 464 din 08 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului E pustiu lăcașul inimii mele și mușcături de șarpe simt în coastele sufletului. * Mă cuprinde veninul... Și gemete surde se alătură alor mele - pedeapsa neîncrederii în mântuire, și ele... * De la o vreme, meșteresc în gând un șarpe de aramă, la care privind, să scap de otravă ... * Degeaba, eu nu sunt alesul, nu mă trag din Moise, deși-i
ŞARPELE DE ARAMĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340674_a_342003]
-
alte 3 iar. Între timp zvon de control de la diferitele direcții care oblojesc funcționărește spitalul. Prânzul. Un soi de liniște narcomană de pe la 16. Seara aduce masa, ora 18 mesajul noapte bună. Un medic și 2 asistente la 40 de saloane. Geamătul fiecăruia de durere anulat cu analgezice. Le înveți, se fac și pe venele tale. Medicamentația. Apoi noaptea. Cu scâncete ca de copil mare spitalul adoarme, fiecare tresărire din somn înseamnă un bec de urgență aprins la ușă, o asistentă alergând
Trimis înapoi în viață, vă scriu de pe patul de convalescență despre sufletul spitalului... () [Corola-blog/BlogPost/338084_a_339413]
-
tehnice? Păreau îmbrăcate în hainele unei întregi științe. Era sunetul clar ca un cristal, notele erau perfecte. Dar de ce oare, nu se mai auzea printre ele clipocitul apei peste pietrele râului? Unde era foșnetul curgerii norilor, vâjâitul vântului obosit sau geamătul căii însângerate a cerului, la trecerea Lunii? Unde dispăruseră bătăile inimii pământului, scurgerea sângelui, ce umplea arterele muzicii cu focul viu, până la epuizare? Toate acestea vioara de lemn nu le regăsea în acele sunete. Ce se auzea, era efortul dus
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
atât de sătui de minciună Nu mai știm să zâmbim dar în noi o dorință se zbate Vrem liniște-n suflet, visând la o viață mai bună. Copiii ne pleacă , batrânii ne mor de durere Pe străzi felinare murdare și gemete surde Săraci urgisiți de tristeți așteptând mângâiere. Cei ”mari” sunt hiene și sfâșie suflete crude. Convoaie de gânduri pierdute în râuri de lacrimi Ne zbuciumă fruntea, mocnim în tăceri prizonieri Suntem biet popor ce-i sortit să trăiască în patimi
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
mult de mers. Ai saci de cuvinte ce-așteaptă să faci din ele poeme, iar sufletul tău își pune noi ținte în crez și-n vreme. De ce să fii trist? N-are importanță că-n acest sfârșit este plâns și geamăt câtă vreme-auzi în câte o stanță un tandru freamăt. Păsările mor, fluviile seacă, aerul din jur e tot mai fierbinte, dar poți să zâmbești și să spui: Ce dacă, merg înainte! Ninge viscolit, însă râzi. Nu-ți pasă. Simți în
NU-ŢI PASÃ CÂNTEC ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344419_a_345748]
-
Dan Publicat în: Ediția nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului dor Și mi-e dor și iară dor De parfumul ochilor Și de gustul florilor Ce venea din trupul tău Și trecea în trupul meu Suspinând un geamăt fin De durere în cer senin Și aș vrea iară aș vrea Mierea din mișcarea ta Mângâierea dintre brațe Ce-mi ține visul în viață Anotimpu în care noi Strângeam frunzele în altoi Să ne acoperim genunea Îmbrățișarea și rușinea
DOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342825_a_344154]
-
Către stana se îndreaptă,far' de a ști că în acel crâng Intamplatu-sa o faptă,grozăvie pe pământ. Se opreste-nmarmurit lângă cele două ființe, Numai puiului-i sortit să mai afle suferințe. Îl ridica-ncetisor,slab,din piept răzbate geamăt, Vânători și crăișor vin calări tot într-un freamăt. Flăcău falnic se intoarce oprind val de călăreți Ținând strîns,în brate-i zace pradă acestor hrăpăreți. Prinț firav oprește roibul,ce se agită nechezând, De pe cap i-si zvârle coiful
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
am abandonat întinderea pomezii rămase pe degete și am căutat prin deschizătura picioarelor acel petecuț acoperit de minusculul slip. Începuse să se simtă umezeala cupei calde, acoperite de puful castaniu. Mișcarea degetelor mele în locașul dragostei îi transmitea fiori și gemete ușoare de plăcere. Cu dinții îmi mușca buzele și umărul stâng. Încercam să mențin tensiunea în corpul femeii, însă doream să scadă tensiunea din pantalonii mei scurți. Prelungirea stării de excitare era ca un elixir afrodisiac pentru amândoi. Dar încă
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
ridică puțin fundul și-l potrivi pe făgașul plăcerilor incomensurabile. Își mișca trupul atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor deasupra focului sacru. Apoi, mișcările deveneau unduitoare și plăcute, tresăreau de plăcere, iar eu încercam
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
săptămâni. Sinuozitatea arde imediat în atlasul umbralului.) Încă o dată densitatea a fiecărei circumstanțe lasă să fie foc, se întoarce de cenușă înclinăndu-se între oglinzi: mereu este un moment unde corbii mor tăiați între pupile. Până în prezent, eu trec prin propriile gemete, complexul se confruntă cu abismul. Acolo, în lumea mânerelor, la ușă ce traversează garganta; între timp ce rumega prin rândurile mochetelor, un indiciu de molie, o poveste care niciodată nu reface morții, sau cele cu care se confruntă ea. Nu
DENSITATE DE MOMENTPOEM DE ANDRÉ CRUCHAGA TRADUS ÎN ROMÂNEȘTE DE ELENA BULDUM de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343269_a_344598]
-
scriitoarea se zbate între spirala beată a prezentului și asceza urcării cu o jertfă asumată și acceptată cu generozitate. Aparenta inconsecvență în lungimile versurilor, care urmează tainic o regulă aparte, sparge tiparul monotoniei melodioase lăsând, când și când, câte un geamăt sau strigăt să răzbată ca o rază de lumină printr-un cer încărcat de nori. "Agățat de degetele clipei " poezia "respiră universul printr-o nișă " descoperită de Carmen cu delicatețe și sensibilitate. Viețile ei transcedente își cântă tăcerile cu strigăt
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
masa cu delicatețe sânul nervos și în continuă întărire. Mugurul începea să-i străpungă tricoul subțire tinzând să-i iasă din cupa sutienului. La acest lucru contribui Ștefan, care-l prinse între buricele degetelor și-l alinta creând posesoarei lui gemete de plăcere. Dalia simțea cum se umezește din ce în ce mai mult. Era un fenomen pe care-l trăia pentru prima dată. Se abandonă în brațele bărbatului ce pusese stăpânire peste voința și corpul ei, răspunzându-i la sărutări. Doar noaptea plină cu
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
evadat de la alienați prin lume dădea interviuri prezicând ploaie cu pietre și flăcări zicea el: că sunt trimise să împiedice invazia pe pamant a îngerilor căzuți iarbă dracului îi atârnă pe-o ureche -Zi-mi Papeso: de iubre fluviul de sânge gemetele sufocate ale inocenților și despre puhoaie umflate ce se băjenesc! -Se revarsă apusul își dau mâna-n Levant soarele justiția și luna prin mlaștină destinelor damnate cu cei doi răci casă Domnului cade cu față-n țărâna răpusa de fulgere
(GHIOCUL DE CRISTAL TRADUS ÎN ITALIANĂ) GLOBO DI CRISTALLO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344156_a_345485]
-
cunoaște trezirea. Ta nikana na mai prinjeanesa o ushtiavimos. Grăbește, grăbește să fii plecat Sigiar, sigiar te aves galo Pământul flutură repede, și timpul se apropie E phuv balvaliol sigo, thai o chiro pashiol Icnetu'ți gâfâie, și-ți suspina geamătul Ki'o dahtilimo phariol,ai khonjel ki'o hondimo Ziua se apropie de sfârșit. O ghes pashiol agorestar. Țiganul de Ezra Pound Asta a fost partea cea mai bună a plimbării, Kadai sas e lashidor rig le phiravimaski, când el
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
rază-aprind - spre voalul genei... ...îngenunchem minunii de candoare: Regina-n Cânt de Dor - Privighetoare! *** SARCASMELE LUI DUMNEZEU monștrii - sarcasmele Lui Dumnezeu ori geniile - făpturi sub stele-uscate: din Paradis în iaduri - alungate păstrând - în față - -oglinzi cu chip de zeu de geamătul de monstru nu te-nfiori Părinte - iar lacrima de genii - ...giulgii însângerate printre flori... - te coafează - fulger de milenii! târăscu-și nefirea pe sub poala Ta cutremură-și - sub dezmățul Cuvântului toți solzii morții - -armura lor preagrea ...cum s-ar mai dărui-aripii vântului
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
-ntorci spre-a pleca aiurea, colindând invers lumea idolatră, tăind furios trunchiuri ca-n pădurea ta să-ți faci șatră. Ce urmează-a fi n-are importanță atât timp cât simți în inimă freamăt ce va risipi în negru nuanțe, zâmbete-n geamăt. Anatol Covali Referință Bibliografică: Puls / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1743, Anul V, 09 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PULS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343198_a_344527]
-
ca o doamnă/ Ce-a muncit întreaga viață, zi și noapte, la decor,// Ce spectacol, ce minune, drama ultimului dans/ Fără poante, fără aripi, fără rochie de bal.../ Frunze ce-o să moară mâine sub copitele de cal/ Azi valsează brumărite, geamăt, patimă, balans.” (Ultimul vals). Sau, spre evidență, fie și ultimele strofe din poezia Suntem copaci, suntem păduri: „copaci-păduri, păduri-copaci/ lemne de foc din trunchi de fagi/ în toamna vieții prea săraci/ doar rumeguș golit din saci// suntem copaci, vom fi
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
ei. Le va fi ghid de nădejde.Înfricoșarea le va umple ochii de țărână, le va smulge, sfărâma clipele propriei întunecimi. Dezleg suspinul din mister și el devine flacără. Din el voi crea mii de clipe fericite care vor lumina geamătul din tine, cel ce m-a chemat. Slava deșartă poate fi atinsă cu ușurința amestecării unor poțiuni, pentru satisfacția celor vizibile manifestări în care ne pierdem neatenți, avizi de senzații dincolo de noi. Puterea unui suspin poate fi auzită, poate înfricoșa
DOR DANAELA de DOR DANAELA în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343667_a_344996]
-
-n spinare tot furându-le din zare și stingher pe țărmul meu aproape de Dumnezeu cu privirea fără fund, gândurile îmi ascult, tot visând a câta oară amintiri de-odinioară, ce cad încet cu fărâmă în visul ce se dărâmă; cu gemete venite de departe priveam la valurile sparte, cum treceau pe lângă mine ca niște năluciri marine, frumoasa fără corp venea din marmură de Carara, sub ochii stelelor amice, chipul reginei Berenice, cu mintea mea de mic copil eu mă visam mereu
MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377358_a_378687]
-
a sărutat-o pe buze-, acum da, am simțit dulceața. Bărbatul a continuat să o strângă în brațe, la început Lăzărica s-a împotrivit, apoi s-a opus din ce în ce mai puțin până când s-a lăsat în voia lui, doar spunea printre gemete:”nu..., nu...„când nu s-a mai opus, l-a prins ea în brațe strângându-l cu o forță de care nu putea fi bănuită, iar buzele au șoptit cu un ultim geamăt de abandonare totală în brațele lui:”te
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
lăsat în voia lui, doar spunea printre gemete:”nu..., nu...„când nu s-a mai opus, l-a prins ea în brațe strângându-l cu o forță de care nu putea fi bănuită, iar buzele au șoptit cu un ultim geamăt de abandonare totală în brațele lui:”te vreau„! -Da iubita, ești a mea, vin diseară la tine, acum plec să nu mai apară cineva pe aici. Florea a sărutat-o din nou, apoi ușor s-a desprins din brațele ei
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
plecat... În venele mele clocotește un fluviu din tine, Izvorăște emanația luminii din sfere celeste. Când am sosit iar acasă, nu te mai găseam, Dar în noaptea de freamăt te văd iar la geam, O noapte mai deasă pierdută prin geamătul surd A copilului născut în crivăț de fum, Căci fum este viața! La drum am pornit cu glasul topit, De atâta ninsoare ce peste mine coboară, Și mă așez la masă, cu bucatele ce au sosit Eu am venit cu
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
de sânge și nu scoți un cuvânt. Ursitoarele-ajunse la nașterea ta Far' de măsură ți-au dorit frumusețe Ochi albaștri că cerul, piele de catifea Peste chipul senin, veșnică tinerețe. Era noapte târziu și pe țărm gemea marea Și cu geamătul ei a venit și blestemul Ursitoarele n-au putut nimic ca să facă Deși implorat-au și marea și cerul. Și așa ai rămas, frumoasa și buna, Cât e ziua de mare să cutreieri pământul Nu e zi fără soare și
DUREROS DE FRUMOS ȘI ADEVĂRAT! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378612_a_379941]