1,313 matches
-
umeri. Dar purta un costum de culoare Închisă. Haina Îi era ponosită, iar pantalonii prea scurți - Îi atârnau deasupra pantofilor maronii, pătrățoși. Deși stătea la celălalt capăt al frizeriei, Ed tot detectă un miros stătut, de magazin de vechituri. Totuși geamantanul băiatului era mare și gri, de om de afaceri. ― Pur și simplu m-am săturat de stilul ăsta, răspunse băiatul. ― Mai știu pe cineva care s-a săturat, spuse Ed, frizerul. Mă conduse spre un scaun. Eu - cu ușurință rebotezatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
afaceri. ― Pur și simplu m-am săturat de stilul ăsta, răspunse băiatul. ― Mai știu pe cineva care s-a săturat, spuse Ed, frizerul. Mă conduse spre un scaun. Eu - cu ușurință rebotezatul Cal Stephanides, adolescentul fugar - mi-am lăsat jos geamantanul și mi-am agățat haina În cuier. M-am Îndreptat spre scaun, concentrându-mă În tot acest timp să merg ca un băiat. Precum victima unui infarct, trebuia să Învăț toate deprinderile motorii simple. În ceea ce privește mersul, nu mi-era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
banchetă multă vreme. Nu știam care va fi pasul următor. Până la urmă, mi-a venit o idee. Mi-am plătit nota și am plecat din stația de autobuz. Am traversat drumul de acces și am coborât panta. Mi-am pus geamantanul jos, pe banda de siguranță, și, făcând un pas Înainte, cu fața spre mașinile care veneau spre mine, am Întins degetul mare. Părinții mei mă atenționaseră Întotdeauna să nu fac autostopul. Uneori Milton Îmi atrăgea atenția la știri din ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sârmă. Chipul i se Întoarse În direcția mea și, chiar când trecu pe alături, omul acționă frânele. Roțile din spate ale cabinei scoaseră puțin fum, scârțâiră și apoi, la douăzeci de metri mai În față, camionul mă așteptă. Ridicându-mi geamantanul, stăpânit de o emoție nebună, am alergat până la camion. Dar când am ajuns la el, m-am oprit. Ușa părea așa de sus. Imensul vehicul aștepta huruind, tremurând. De acolo unde eram, nu-l vedeam pe șofer și stăteam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o scoate soarele când răsare și când apune. Două secunde. Se vede cel mai bine În munți. M-a dus până În Ohio și m-a lăsat În fața unui motel. I-am mulțumit că m-a luat și mi-am cărat geamantanul sus, la recepție. Și aici costumul s-a dovedit folositor. Plus geamantanul scump. Nu arătam fugit de-acasă. S-ar putea ca recepționerul să fi avut dubii legate de vârsta mea, dar am pus banii pe tejghea din prima și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cel mai bine În munți. M-a dus până În Ohio și m-a lăsat În fața unui motel. I-am mulțumit că m-a luat și mi-am cărat geamantanul sus, la recepție. Și aici costumul s-a dovedit folositor. Plus geamantanul scump. Nu arătam fugit de-acasă. S-ar putea ca recepționerul să fi avut dubii legate de vârsta mea, dar am pus banii pe tejghea din prima și cheia s-a ivit numaidecât. După Ohio au urmat Indiana, Illinois, Iowa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trei perne deformate, cu jaluzelele trase și cu piscina golită de-afară și cu mașinile care treceau fără Încetare toată noaptea. La ieșirea din Nebraska City a tras pe dreapta o furgonetă Chevrolet Nova argintie. Am alergat până la ea cu geamantanul și am deschis ușa din dreapta. La volan era un bărbat arătos, de treizeci și ceva de ani. Avea o haină de tweed și un pulover galben cu gulerul În V. Cămașa cadrilată Îi era descheiat la gât, dar gulerul erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ziua precedentă. ― Încotro? ― Spre California. Din nou zâmbetul acela. Ca o explozie. ― Păi, atunci azi e ziua ta norocoasă. Încolo merg și eu. Am ezitat o clipă. Apoi am deschis portiera din spate a mașinii imense și mi-am băgat geamantanul Înăuntru. În acel moment nu prea aveam de ales. DISFORIE SEXUALĂ ÎN SAN FRANCISCO Îl chema Bob Presto. Avea mâini moi, albe, durdulii, o față rotofeie și purta o cămașă albă, cubaneză, guayabera cu fir auriu. Era mândru de vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ai unde să stai? ― Nu-ți face griji pentru mine. ― Pot să te Întreb ceva, Cal? Ce ești tu, până la urmă? Fără să-i răspund, m-am dat jos din mașină și am deschis portiera din spate ca să-mi iau geamantanul. Presto se răsuci În scaun, fapt ce reprezenta o manevră complicată pentru el. Vocea Îi era În continuare blândă, caldă, părintească. ― Haide. Sunt În branșă. Poate că pot să te ajut. Ești transsexual? ― Mă duc. ― Nu te supăra. Știu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În continuare blândă, caldă, părintească. ― Haide. Sunt În branșă. Poate că pot să te ajut. Ești transsexual? ― Mă duc. ― Nu te supăra. Știu totul despre preoperatoriu și postoperatoriu și tot ce vrei. ― Nu știu despre ce vorbești. Mi-am tras geamantanul de pe scaun. ― Hei, nu te grăbi așa! Măcar ia numărul meu de telefon. Aș avea ce face cu un copil ca tine. Orice-ai fi. Ai nevoie de bani, nu-i așa? Dacă vrei să găsești o metodă ușoară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la el, spune celălalt. Împuțitu’ ăsta mic o să se cace-n pantaloni. Îmi țin picioarele strânse, Încă Împins de temerile mele de fată. Caută mai mult după droguri. Cel cu lanterna Îmi scutură sacul de dormit și-mi cotrobăie În geamantan. După o vreme vine Înapoi și se apleacă Într-un genunchi. ― Unde ți-s toți prietenii, frate? Au plecat și te-au lăsat singurel? Începuse să-mi caute prin buzunare. Curând Îmi găsește portofelul și Îl golește. Legitimația de școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gândească la asta. Capitolul Unsprezece a intrat cu viteză cam mare pe alee și ne-a săltat În scaune, lovind pământul cu țeava de eșapament. După ce am ieșit din mașină, a deschis portbagajul și s-a apucat să-mi ducă geamantanul spre casă. Dar la jumătatea drumului s-a oprit. ― Auzi, frățioare? spuse el. Poți să ți-l cari și singur. Avea un zâmbet poznaș. Se vedea că-l distrează schimbarea de paradigmă. Aborda metamorfoza mea ca pe o problemă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un zâmbet poznaș. Se vedea că-l distrează schimbarea de paradigmă. Aborda metamorfoza mea ca pe o problemă de logică, de genul celor de la sfârșitul revistelor lui de science fiction. ― Să nu exagerăm, i-am răspuns. Poți să-mi cari geamantanul de câte ori poftești. ― Prinde-l! strigă Capitolul Unsprezece și ridică geamantanul. L-am prins, clătinându-mă. Chiar atunci se deschise ușa de la intrare și, În papuci de casă, mama mea păși afară, În aerul Înghețat. Tessie Stephanides, care Într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
paradigmă. Aborda metamorfoza mea ca pe o problemă de logică, de genul celor de la sfârșitul revistelor lui de science fiction. ― Să nu exagerăm, i-am răspuns. Poți să-mi cari geamantanul de câte ori poftești. ― Prinde-l! strigă Capitolul Unsprezece și ridică geamantanul. L-am prins, clătinându-mă. Chiar atunci se deschise ușa de la intrare și, În papuci de casă, mama mea păși afară, În aerul Înghețat. Tessie Stephanides, care Într-o altă viață, când călătoriile În spațiu erau o noutate, se hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de conturi, că Milton fusese deja pedepsit și că pedeapsa ei de-abia Începea. Din toate aceste motive, rămase În prag, nemișcată, cu ochii roșii. ― Bună, mami, am spus. M-am Întors acasă. Am pășit spre ea. Mi-am pus geamantanul jos și când mi-am ridicat din nou privirea, am văzut că figura lui Tessie se schimbase. Se pregătise pentru acest moment de luni de zile. Acum sprâncenele subțiri i se ridicară, iar colțurile gurii i se strâmbară, Încrețindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era ocupat cu descărcatul bagajelor, iar pasagerii să arate cu degetul care erau ale lor. Toți bărbații optaseră pentru genți sport de umăr din pânză, deși una dintre gențile lui Bennie era o imitație de Gucci din mușama. Femeile preferaseră geamantane pe rotile cât mai mari, decorate cu mănunchiuri de ațe colorate care l-ar fi făcut pe un hoț mai discret să caute altundeva. Heidi Împărțea antibiotice din rezerva ei abundentă. — Două pastile pe zi, timp de trei zile, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
târziu, Harry bău ultima gură din sticla de șampanie pe care o achiziționase la prețul exorbitant practicat de Heinrich; o luase ca să ciocnească cu Marlena pentru Începutul poveștii lor de amor. Puse jos sticla și se apucă să scotocească În geamantan după litrul de tărie duty-free cumpărat În avion. Iată-l, Johnnie Walker Black, bunul lui prieten scoțian Într-o noapte de singurătate. Afară, un pescar Intha, În stare mai mult decât avansată de ebrietate, Începu să lălăie cu o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
e otrăvit; ceva ce i se spusese că ar fi chiar tablele de smarald ale lui Hermes Trismegistos; pietre ale fulgerului scoase din străfundurile pământului de fântânarul Ispir; o întreagă colecție de centuri de castitate și o sumedenie de cutii, geamantane și sipete al căror conținut nu apucase încă să-l afle. Căută prin memorie acea stare copleșitoare de conviețuire cu obiectele. Zile și nopți în șir încercă din nou să se încarce cu energia lor, dar mecanismul meditației refuza să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o fotografie reprezentând mai multe personaje dintre care unul, i se spusese, murise cu mult timp înaintea fotografierii; (...) pietre ale fulgerului scoase din străfundurile pământului de fântânarul Ispir; o întreagă colecție de centuri de castitate și o sumedenie de cutii, geamantane și sipete al căror conținut nu apucase încă să-l afle". În Comisionarul asistăm la o polemică raționalistă adică bazată pe argumente, dintre cele mai ingenioase pe tema sinuciderii, a avantajelor sau dezavantajelor de a trăi, purtată între două personaje
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
frumoasă Irina! Păcat că e ocupată cu tine! Aș fi în stare să mă îndrăgostesc." Era rareori așa; de obicei o cunoșteam aplecată, primind toate ocările mele, toate teoriile mele, mulțumită și nemulțumită cu aceeași potolire. 2 octombrie. Răscolind prin geamantan, o carte poștală: "Scrie-mi repede ce ai de gând să faci și mai ales unde să-ți scriu". Acum, când de două săptămâni nu mai primesc nimic și când mă întreb dacă nu m-a părăsit! Aș prefera-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei la Brașov, căci necazul care o cuprinse văzând ezitările mele îmi da posibilitatea să o presupun. În cele trei zile n-a făcut decât tot felul de planuri pentru excursia noastră de îndrăgostiți, n-a pus un obiect în geamantan fără să nu aibă o emoție, a trăit clipă cu clipă trecerea zilelor și apropierea de mine. Apoi dimineața ultimă, gara și trenul, și la fiecare stație din lungul călătoriei și-o fi spus: Pe aici a mers el!" Și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
căci așa îi este obiceiul. Sau cine știe ce-a mai plănuit! Desigur că-mi va aduce o noutate. Ajungem (controlorul cere biletele pentru Brașov). Nu ajungem încă. Ce degrabă a luat controlorul biletele. Au început casele. Să-mi cobor geamantanul ca să nu întîrzii... să stau drept lângă ușă... gara... peronul... unde este el?... trebuie să vie neapărat într-o minută... o secundă... s-a înșelat poate de linie... sau poate n-a venit... a pățit ceva... o nenorocire... iată-l
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Am avut un moment de indignare, de încercare de a fi energic și am zis: "N-are decît!" Dar curând am fu-git pe scări să o caut. Am strigat-o zadarnic. Am încuiat camera, ca nu cumva să-și ia geamantanul lăsat aici, și cu prima trăsură m-am dus la gară. Negăsind-o, am răsuflat ușurat, dar mereu am fost atent ca nu cumva să fie ascunsă, până ce va pleca primul tren. Am așteptat trei ore în șir, ducîndu-mă de la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
drastică. Și cel mai bine pentru amândoi ar fi să mă duc (căci fiind împreună am avea totdeauna tentația de a ne iscodi). Care ar fi mijlocul? Să profit de o oră când Ioana și Viky dorm, să-mi fac geamantanul? Ce oribil ar părea faptul că în fuga mea n-am uitat să-mi iau geamantanul! (Aud reflecția Ioanei: "Și eu, care îmi închipuisem că te-ai aruncat în mare!") Totuși, am în valiză lucruri absolut necesare. Dar cum să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avea totdeauna tentația de a ne iscodi). Care ar fi mijlocul? Să profit de o oră când Ioana și Viky dorm, să-mi fac geamantanul? Ce oribil ar părea faptul că în fuga mea n-am uitat să-mi iau geamantanul! (Aud reflecția Ioanei: "Și eu, care îmi închipuisem că te-ai aruncat în mare!") Totuși, am în valiză lucruri absolut necesare. Dar cum să las plăcile de patefon? Tovarășile mele de deznădejde în orele cele mai intime. A fost o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]