4,992 matches
-
te cunosc și că-ți sunt prieten, nenorocitule! În fine, modul lui obișnuit de a-și exprima nerăbdarea. A vrut sau s-a prefăcut că vrea să plece chiar În acel moment, dar l-am oprit. Banii erau Într-o geantă pe care o lăsasem În mașină. Trebuia să-i dau, era Într-adevăr prietenul meu, singurul meu prieten. CÎndva, În anii de liceu, mă comparase cu Voltaire. Astfel am descoperit „Memoriile tovarășului Nicolae Ceaușescu“, Într-o sacoșă de plastic, lîngă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe care o lăsasem În mașină. Trebuia să-i dau, era Într-adevăr prietenul meu, singurul meu prieten. CÎndva, În anii de liceu, mă comparase cu Voltaire. Astfel am descoperit „Memoriile tovarășului Nicolae Ceaușescu“, Într-o sacoșă de plastic, lîngă geanta mea de pe bancheta din spate a mașinii, peste niște ziare pe care le cumpărasem În dimineața aceea. Dacă Bazil n-ar fi fost acolo, ca să-mi atragă atenția, probabil că nu i-aș fi acordat nici o importanță. Dar el a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dea palpitații. După cîte servicii mi-ai făcut, nu mă poți refuza chiar acum, îi spune trăgînd zăvorul, deschizînd larg ușa, poftindu l înăuntru. Dacă insistați, o să intru pentru o clipă, dom’ Colonel, zice Poștașul întorcîndu se din drum, scoțîndu-și geanta de pe umăr, pășind sprinten în holul apartamentului. Cred că sînteți curios să aflați ce mai e pe-afară, spune aducîndu-și aminte că ultima oară cînd îl vizitase, i se plînsese din cauza unor probleme de memorie. Am trecut de perioada aia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
voce tare. Foarte, foarte pesimiste vorbele astea, dacă te gîndești că vin din mintea unui tînăr de douăzeci de ani, adaugă, în timp ce Poștașul își soarbe ultima înghițitură de cafea de pe fundul ceștii, se ridică de la masă, își aranjează pe umăr geanta închipuindu-și că tocmai a scăpat de o mare povară. Vasăzică, toți sînt o apă și un pămînt, dom’ Colonel, zice Poștașul în loc de la revedere. Nu uita s-o iei ca pe o consolare, n-ai nimic de pierdut, îl
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Angelina, n-o să dureze o veșnicie, n-ai încotro decît să strîngi din dinți și să mergi mai înainte, o să treacă, încerca să se încurajeze singură. Ca de obicei, Poștașul își făcu apariția dis de-dimineață la Oficiu, își umplu geanta cu corespondența care-l aștepta gata sortată, semnă de primire într-un registru, îl salută din mers pe portar și o zbughi grăbit în stradă. Afară abia mijește de ziuă, o să-ți rămînă timp berechet pentru toate, cel mai tîrziu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la el din dosul unei grămezi de gunoaie. Voi mai lipseați, se auzi spunînd cu voce tare, ia să vedem dacă tot faceți gălăgie, aveți curajul să ieșiți la interval sau doar mîrîiți de la distanță? își împinse mai pe spate geanta ca să-și elibereze ambele brațe și începu să se uite în jur după ceva cu care ar fi putut să arunce. La numai un pas zări un colț de cărămidă, se aplecă, îl apucă și începu să-l cîntărească pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zise Timișoara, n-ai mai prins niciodată zi de curățenie generală? O dată pe lună e obligatoriu să facem ordine în cocina asta, altfel ne-ar mînca gîndacii. Mă uitam și eu așa într-o doară, zise Poștășică, scoțîndu-și de pe umăr geanta de piele, așezînd-o cu grijă alături pe un scaun liber. Hai nu mă mai fierbe, zise Timișoara, și pune odată pe masă ce ai pentru mine. — Ai puțină răbdare, zise Poștașul, toate la timpul lor, mai întîi trebuie să afli
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
masa puțin cu degetele zona cervicală, încerca să-și îndrepte coloana lipindu-și spatele de spătarul înalt al scaunului, împingînd cu picioarele în podea ținîndu-și mușchii încordați în reprize de cîteva secunde. După ce-și trăgea sufletul, punea mîna pe geanta care îl aștepta alături, și înainte să-i desfacă chingile, verifica dacă coșul de gunoi era la locul său și dacă fusese golit între timp. În sfîrșit apuca cu ambele mîini geanta și o întorcea cu gura în jos deasupra
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
După ce-și trăgea sufletul, punea mîna pe geanta care îl aștepta alături, și înainte să-i desfacă chingile, verifica dacă coșul de gunoi era la locul său și dacă fusese golit între timp. În sfîrșit apuca cu ambele mîini geanta și o întorcea cu gura în jos deasupra mesei, scuturînd-o bine pînă ce o golea de tot. Foarte rapid, sub ochi i se aduna o movilă de plicuri și tot felul de alte hîrtii care alunecau unele peste altele, riscînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cinci minute. Cînd era gata mai privea o dată la cele două teancuri, dorind parcă să se asigure că făcuse totul ca la carte. După aceea, pe cel mai subțire îl lua cu grijă și îl înfunda într unul din compartimentele genții căreia imediat îi încuia și cele două catarame. Abia după aceea se ocupa și de teancul mai voluminos, pe care înainte de a-l lega cu un șiret pe care îl avea de fiecare dată la îndemînă, îl bătea pe muchii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
va fi obligat să meargă pînă la capăt, indiferent cît l-ar fi costat. Începu prin a-și cumpăra un registru cu coperți tari pe care îl purta tot timpul asupra lui fie la subraț, fie alături de celelalte caiete în geanta cu care mergea la Universitate. În pauze, între două cursuri, prin cafenele, la metrou își făcu un obicei din a urmări gesturi, fizionomii și limbaje. Se posta la o anumită distanță de cel pe care îl avea în vizor, își
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
plîngem, plîngem pentru Shirley nu nu nu plîngem pentru noi și ea mi-a scos cureaua și eu zic: — Nu nu zău Chrissie, așteaptă un minut Chrissie, așteaptă un minut Chrissie, iar ea Își dă hainele jos, ia șnurul din geantă și Îl Înfășoară În jurul propriului ei gît. DÎrdîi și tremur și am nevoie de cocaină, e În buzunarul meu și trebuie s-o văd pe Shirley sau pe Carole... de ea am nevoie... dar ea mi-a strîns cureaua În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
curvă ceva. Un tip Își scoate capul pe geam făcîndu-mi semne. Îl ignor. Apoi se oprește puțin În fața mea și doi tipi tineri coboară. Se apropie de mine și unul dintre ei Îmi blochează drumul. MÎna mi se Încleștează pe geantă. — Un An Nou fericit păpușă! spune el. — Vii la o plimbare scumpete? Întreabă celălalt. — Nu... eu... Încep să zic apoi mă opresc. Nu-mi place să vorbesc. Cu necunoscuți. Nu cînd ies În oraș cu Încep să rîdă. Eu Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
că tipul ăsta e Setterington. Nu pot să vorbească așa cu noi. — Ascultă! le spunem noi, — Poliția! Lucrăm sub acoperire! Ei rîd. Ei doar rîd de mine. Noi ne scoatem peruca pe care o purtam. Încă ne mai ținem strîns geanta. Geanta lui Carole. Cadoul meu. De Crăciun ți-am dat inima mea. Mașina pare că se mișcă atît de Încet, iar În stomacul nostru există o boală, o boală care ne face să ne simțim de parcă am fi mîncat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tipul ăsta e Setterington. Nu pot să vorbească așa cu noi. — Ascultă! le spunem noi, — Poliția! Lucrăm sub acoperire! Ei rîd. Ei doar rîd de mine. Noi ne scoatem peruca pe care o purtam. Încă ne mai ținem strîns geanta. Geanta lui Carole. Cadoul meu. De Crăciun ți-am dat inima mea. Mașina pare că se mișcă atît de Încet, iar În stomacul nostru există o boală, o boală care ne face să ne simțim de parcă am fi mîncat prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
la Închisoare... vrem săndreptăm lucrurile... ... nu știm Încotro mergem. Nu știm deloc. Aici e Edinburgh. E iarnă, dar e foarte cald și umed sub punga asta din plastic și nu putem respira ca lumea aici n măsa. Ne-am pierdut geanta. Și vocile lor. — Ie nevoie dio pungă pe capu pizdei ăsteia Înainte so fut, vocea lui Gorman. — Fugi daici! Iun Împuțitde tip puțoi poponar ce iești! Îi spune altul. — Namde gînd săl fut cu pula, mă duc puțoi ușchit ceiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Înăuntru. Unul dintre ei Îmi smulge punga. În fața noastră e o lumină puternică și clipim. Ne uităm la ei. Da, sînt patru În total, aceiași patru, plus Estelle și Ocky. Liddell Îmi ține În față o lampă veche cu halogen. Geanta e pe raft. Setteringon se joacă cu ea. Dar acum Începem să ne recăpătăm stăpînirea de sine. N-ar fi trebuit să-mi scoată punga. Fața noastră palpită și e dureroasă, ochii Încă ne lăcrimează, dar putem din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
formează În jurul capului lui. Bulangii bat În ușă zbierînd amenințări. Ha ha ha. Mă duc să țip la ei, dar am ceva În gură. Îmi bag degetele Înăuntru și o scot. O bucată de limbă. Întind mîna, văd pe jos geanta lui Carole și o pun În poșetă. Urlu și eu la ei prin ușă: Cine-i următorul bulangii Împuțiți ce sînteți! Noi sîntem poliția din Edinburgh! Noi omorîm bulangii! NOI ÎI URÎM PE NEGROTEI! MAI ALES PE CEI ALBI CĂRORA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
din fața ta-un chip marcat de suferință, niște ochi Încă vii care te fixează insistent, un aer de noblețe subliniat de arcuirea sprâncenelor și de fruntea Înaltă. Fiecare amănunt vestimentar a fost ales cu grijă. Scoate cu gesturi măsurate din geantă, fotografia alb-negru, promisă și ți-o Întinde, după ce te măsoară cu precauție. Apuci fotografia cu mâinile tremurânde, nu-ți mai poți stăpâni emoția. Luciul ei te tulbură. Îți vin În minte zeci de Întrebări de-a valma, fără logică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să pună mâna pe Întreaga avere, dar actul Încheiat cu devotata servitoare, fusese cum s-ar spune ,,beton,, și deci, era cu neputință atacarea lui. Antoniu a părăsit casa Într-o dimineață de septembrie, cu tot avutul Îngrămădit Într-o geantă de voiaj, și, cu ultimul salariu Încasat după cererea de demisie, Îndesat bine Într-un buzunar al pantalonilor. Se simțea dintr-odată liber, atât de liber Încât, dacă ar fi fost cu putință, ar fi plutit ca un vultur sătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sunt În exces În această clădire hidoasă, amintire de la Tătuca Stalin. Fotoreporterul duce În spinare ca pe o raniță soldățească masivul și Învechitul aparat de fotografiat, de pe care vopseaua neagră a căzut În câteva locuri, cu toate dispozitivele ajutătoare: trepied, geantă cu filme, bliț, ș.a.m.d. Își salută șeful reverențios, informându-l că pe Bulevardul Prosperității, are loc mâine la orele 11,00 o manifestare sportivă În cinstea ,,Zilei Sanitarului,,. Câte cadre are voie să tragă? Redactorul -șef Dezideriu Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care e prinsă o cruciuliță de argint. E Îmbrăcată cu o pereche de bermude dintr-un flanel subțire, alb, și o bluză de mătase portocalie. În picioare are o pereche de sandale, tot portocalii. Pe umăr, poartă un fel de geantă sport, bleu, Încăpătoare. Emană un miros de flori de câmp, și are unghiile Îngrijit tăiate și date cu lac strălucitor. -De undea-i apărut lebădă sălbatică? Antoniu nu-și poate stăpâni bucuria. -Cred că mă confundați...se scuză zâmbind tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca niște bile cu care cineva se joacă, au o privire rea, și sfidătoare. Mâinile monstruoase, enorme, cu degete deformate, par lucrate În lemn de sculptorul Aurel Vlad. E Îmbrăcat Într-un trening bleumarin și poartă pe-un umăr o geantă de voiaj jerpelită, din care iese gâtul unei sticle. Adidașii soioși, complectează ținuta. Trenul Își anunță trecerea pe calea ferată din apropiere, cu un șuierat lung și puternic și arătării Îi tresar mușchii fețeii și ai abdomenului, ca unei jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nevoie de mine și cântărea cât un copil de zece ani, Încearcă Antoniu, cu un ultim argument disperat, să-l convingă. -Bagă-ți mințile În cap, altfel mă supăr și când mă supăr nu mai știu de mine. Scoate sticla din geanta de voiaj, Îi desface dopul de plută pe jumătate vârât pe gâtul sticlei și o duce la gură. Bea și tot bea sub privirea Îngrozită a lui Antoniu. Se oprește din când În când din băut, și privește În sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În când din băut, și privește În sticlă ca printr-o fereastră, cantitatea de lichid, rămasă. Însfârșit, l-a deșertat pe tot În stomac. Aruncă sticla pe jos, aproape de picioarele lui Antoniu. Se lungește apoi pe pat, și-și pune geanta sub cap, În chip de pernă. -Știi pentru ce am fost la mititica? Pentru crimă bătrâne. Mi-au dat drumul alaltăieri, după cincisprezece ani, cu o lună Înainte de termen. Știi ce am făcut eu la mititica? Am Învățat să supraviețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]