3,294 matches
-
economia, România, națiunea, din interior și din afară, și nu prea s-a auzit de prinderea sabotorilor. Instituțiile de ordine și control sînt tot timpul în vacanță, justiția ia prînzul cu mafia, armata a fost distrusă, administrațiile centrale și locale gem de corupți, Învățămîntul scoate pe bandă rulantă analfabeți cu patalamale superioare, Sănătatea și nivelul de trai ne trimit mai devreme la țintirim. Sunt destul de deștept să-mi dau seama că sunt prost” To’arșu Nicolăescu a mai fost pe la finanțe
To’arășu cu număratul căpițelor e cuminte și va face ce i se dictează [Corola-blog/BlogPost/93434_a_94726]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Doina pădurii în iarnă Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Păsările i-au plecat demult și frunza rânduri i-a căzut, sub pasul greu al timpului nepăsător și grăbit, strivită zăcând... Vântul degetele-și plimbă peste creanga dezgolită ce tremură înfrigurată, în tăcere și
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]
-
au plecat demult și frunza rânduri i-a căzut, sub pasul greu al timpului nepăsător și grăbit, strivită zăcând... Vântul degetele-și plimbă peste creanga dezgolită ce tremură înfrigurată, în tăcere și tristă doinind spre apus și înapoi spre răsărit... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Prin luminișuri luna trece, glaciară, suverană, alunecând peste potecile adânc pitite sub zăpadă, indiferentă la chemările de dor, iubiri ce mor, gânduri ce rătăcesc istovitor... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Ca-ntr
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]
-
tristă doinind spre apus și înapoi spre răsărit... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Prin luminișuri luna trece, glaciară, suverană, alunecând peste potecile adânc pitite sub zăpadă, indiferentă la chemările de dor, iubiri ce mor, gânduri ce rătăcesc istovitor... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Ca-ntr-un somn nesfârșit, liniștea pământu' a-nvăluit și nicio umbră cu vântul se-ngână, niciun glas de om nu răsună, niciun cânt nu se aude trecând și niciun lup flămând nu privește la
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]
-
sub cerul de plumb. Ca-ntr-un somn nesfârșit, liniștea pământu' a-nvăluit și nicio umbră cu vântul se-ngână, niciun glas de om nu răsună, niciun cânt nu se aude trecând și niciun lup flămând nu privește la lună urlând... Geme pădurea lung sub cerul de plumb, a nins nefiresc de mult, ca-ntr-o poveste, copil fiind într-o altă viață, dintr-un alt timp... Referință Bibliografică: Doina pădurii în iarnă / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2214
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]
-
e rădăcină Perenitatea însăși o aclamă Când soarta nu-i găsește o pricină Iar chipul ei să-l porți în amintire Când anii te-or petrece peste vreme Bătrân ajuns, dar să mai porți iubire Când după mamă, sufletul îți geme Și mama ta, copile, s-o respecți Nu are rost la cine se închină N-o face ea parte din înțelepți ... Citește mai mult MAMEI...autor, Bertoni D AlbertNicând n-a fost mai dulce sânul mameiCa-n ziua-n care
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
arsă pe umbra norilor târzii ai rătăcit cu gene doar lacrimile dintr-o zi - sărate perle aurii - le-ai presărat alene mai clipocesc la mine-n vis cu fine stratageme aura lor din paradis filigranată la Paris cu buze tandre geme Referință Bibliografică: Sunt trandafirul înghețat / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SUNT TRANDAFIRUL ÎNGHEȚAT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383199_a_384528]
-
nu mai plouă cu îngeri și tot mai goală îmi pare cărarea, iar ochii, deși-s tot mai ageri, nu văd decât umbre, dansând pe pereți. nu râde, suntem în decembre!... deci vom avea o iarnă mai lungă; omătul va geme în membre, iar gerul ne va trage o dungă, noaptea, cu umbre, dansând pe pereți. mai pune trei lemne în sobă, să nu te zgârcești la caldură, căci vreau să fac numai o probă: vom mai putea, gură în gură
E IARNĂ ŞI ÎNCĂ-I DECEMBRE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383251_a_384580]
-
cumva, de-amărăciune, Ți-e memoria prea scurtă? Cum, pe noi românii, sfinte, Ne tot ocolești la daruri, Cum doar trista noastră ginte Să se stingă valuri-valuri? Cum lași, moșule, de-o vreme, După vremuri mult durate, Neamul ăsta care geme De dureri adânc săpate? Chiar s-a dus tot din desagă Și nu mai găsești nimica Pentru țara noastră dragă Și sărmană, Românica? Dacă Tu Ți-ai luat, mărite, Mâna de pe noi și, dacă, Ne-ai uitat, atunci ursit e
MOŞULE, NE-AI CAM UITAT... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383248_a_384577]
-
o iute jale. Toate trec... mă trec și eu, ninge peste tâmple De-or zori fără oprire, ce-are să se-ntâmple? Socotesc că fug de mine, vor să plec devreme Mă voi duce, scurs de viața... care-n plâns îmi geme. Referință Bibliografică: ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL / Ciprian Antoche : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII, 13 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ciprian Antoche : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383267_a_384596]
-
Te doare ceva ? Dar nu se aude nici un răspuns. Mamă, să-ți aduc apă? Să-ți fac un ceai ? Și celălalt copil, un băiat, să fi avut 13 ani, se ridică de pe scaun și se apropie de patul unde mama gemea . Încetișor, geamătul crește în intensitate. Femeia aflată în pat încearcă să se ridice. Scumpa mea, șoptește ea abia auzit: - Trebuie să plec la spital. Mă simt rău, dar copii, nu vă speriați, îmi trece. Încearcă să coboare din pat. Fiica
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
vină cu sania, să o ducă pe mama la spital. Dar fratele spune : Bunicul este plecat, nu e acasă. Mama, după mari eforturi și sprijinită de ambii copii se ridică totuși din pat. Fiica o încalță, o îmbracă, în timp ce femeia geme tot mai intens. Tu rămâi acasă, îi spune fiica fratelui. Plec doar eu cu mama. La oră târzie , în noapte de duminică cele două siluete mamă și fiică se târăsc spre spital. Ajung într-un târziu. La camera de gardă
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
fie așa de liniștiți și de nepăsători? Aflaseră mai demult și se obișnuiseră cu gândul? Probabil, altă explicație nu vedeam. Ba da, mai putea fi una: aveau dovezi! Unde-mi fusese capul? Intrasem de-a berbeleacul Într-o controversă umanisto-mălăiață gemând de locuri comune și pierdusem din vedere că Howard enunțase, numai, teoria cu planeta dublă, fără s-o și susțină cu vreun argument. De acord, era un mare fizician... Hawking... Nobel... chestii, dar astea nu erau dovezi. Cosubteranii le aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
suni numai dacă se Întâmplă ceva deosebit de grav...” Convocarea cu anticipație a Consiliului Centrului părea ceva Îndeajuns de grav, judecând după figura lui Howard. - Eveline este plecată afară. Revine peste aproximativ cinci-șase ore. - E târziu, e prea târziu, aproape a gemut Roger. Cum a putut face una ca asta tocmai azi?... E mai mult decât o greșeală, e o... e o mare... Fizicianul nu-și mai găsea cuvintele, se plimba prin Încăpere ca un leu În cușcă și vorbea singur. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
încovoiat armașul. — Daaa? - făcu noul sosit. Și dacă nu cumva ai uitat, ce face Măria-Sa la aceste ceasuri? — Doarme! - bâigui înspăimântat Abăluță. — Păi vezi? - spuse aproape cu blândețe celălalt. Și tu urli din toți... ăștia... cum le zice... — Bojocii - gemu Abăluță. — ...așa, bojocii. Păi se poate? Nu mai fac, vistiernice Ximachi! - șopti armașui. Aș vrea să te cred - răspunse Ximachi vistiernicul, căci el era. Aș vrea încă o dată să te cred, armaș Abăluță. Acuma du-te și deschide-le poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se țin lanț. în găini parc-a dat strechea. Oile s-au retras la munte, mai coboară-le dacă poți. Mănăstirile n-are cine le termina. Târgurile s-au umplut de praf, abia mai poți respira. Mergi la țară, țara geme. Pleacă turcii, vin tătarii. Trec tătarii, apar moscalii. Merg moscalii, ies haiducii și cu ăștia nu glumești. Dacă ieșim și din iarna asta fără răscoală, e mare minune! - grăi papagalul. — Răscoalele ca răscoalele, da’ să ferească Dumnezeu de lăcuste, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fost înfrânți de cneazul Dimitri, siliți fiind astfel să se alieze cu otomanii și să se infiltreze împreună în Moldova, ca să-l facă pe el, pe Barzovie, să bată drumurile și să-și pună, iată, stomahul la-ncercare. — Maică Precistă! - gemu Barzovie, ștergându-și colțurile gurii cu o olandă. Aibi îndurare de mine! în concepția medievală despre lume și viață, apelul la o instanță supremă, divină, avea de multe ori o funcție terapeutică. Invocând numele unor ființe supranaturale ce cunoșteau diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Metodiu spuse în latină: — Nu vă supărați, am vrea să servim masa... Ce ne-ați putea oferi? — Magna pars mei victus în lacte, caseo, carne consistit - răspunse printre sughițuri hangiul. — Atunci, caseum et carnem - comandă Metodiu. — O, ho, ho, ho! - gemu din rărunchi hangiul, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva. Episodul 102 POVESTEA HANGIULUI în fața durerii sincere ce părea să răzbată din plânsul hangiului, cei doi călugări simțiră cum foamea dă înapoi pentru a face loc setei de dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Zeule! - îl văzu pe însuși Caesar plin de cuțite, horcăind. „Dă-i, ce stai?!”, strigă Brutus. înspăimântat, Toto căută cu ochii un loc liber pe trupul lui Caesar găsind unul mai jos puțin de șale și înfipse tremurând furculița. Caesar gemu încetișor, întoarse capul, deschise un ochi și șopti: „Dacă până și Toto...” mai zise Caesar și capul i se prăvăli pe umăr. Episodul 167 VISUL DE AUR Pe la mijlocul nopții, după ce dormise câteva ceasuri bune un somn sănătos, adânc, și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
numai câteva luni o substanțială răscoală a țăranilor din ținutul Bârladului. Episodul 189 ARĂTĂRI DIN CRONICI în vreme ce la conacul boierului Radu Stoenescu-Balcâzu se punea la cale. precum am văzut, a doua suire în Scaun a lui Barzovie-Vodă, Moldova, sub Sima-Vodă, gemea din greu sub turci. Țara era adusă la sapă de lemn și, din cauza grozavei sărăcii, se petrecură întâmplări nemaiauzite care înfiorau oamenii. Nici nu dăduse prima brumă a acelei toamne când, într-o dimineață, căpitanul Bașotă și oștenii lui, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Îmi pare de fiecare dată o experiență inedită, pătrunderea Într-un spațiu imprevizibil; intru mereu În inconștiență cu incertitudinea zilei de mîine. Așa ne culcăm eu și el de cîțiva ani Încoace, lipindu-ne trupurile, ghemuindu-ne unul În altul, gemînd. Dintre toate actele zilnice ale omului doar În somn și În dragostea fizică am rămas nealterați și intacți În instinctele noastre Întocmai ca animalele. El doarme greu. Se răsucește pe toate părțile, scoate În răstimpuri sunete, frînturi de cuvinte dezarticulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cum mai tremuram să ajung În patul ei pe cîți nu i-o fi păcălit cu aerul ei de damă cu decolteurile scandaloase cu teribilismele o frigidă prefera patul conjugal pentru că acolo nu era obligată să pîndească momentul cînd să geamă altfel cum ar fi putut să-l suporte o viață Întreagă pe blegul ăla de D. care doarme pe el) Doamna E. s-a oprit. Privește atentă portretul unei femei. O față ovală Înscrisă Într-un cerc, În ea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am gândit că s-a speriat de sângele de pe bărbia mamei. Îi era frică de sânge și de tot ce-avea legătură cu el. — Tanti Mae, vino repede jos, mama s-a lovit și eu nu știu ce să-i fac. Mama gemea și își rotea capul dintr-o parte într-alta. Tanti Mae începuse să plângă. Probabil o trezise zgomotul, fiindcă tot părul îi atârna peste față în dezordine și printre lacrimi îi vedeam ochii adormiți și surprinși. — Trebuie să chemi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a coborât scările tremurând. Era albă toată și nu putea să țină mâinile pe balustradă. A apucat-o pe mama de picioare, în timp ce eu o țineam de cap, și am mutat-o pe canapeaua veche din prima cameră. Mama a gemut și a continuat să-și miște capul în stânga și-n dreapta. — Uită-te la ea în gură, tanti Mae, de-acolo sângerează. O țineam pe tanti Mae de braț pentru că era gata să urce înapoi. Nu, David, nu. Nu știu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
felul ăsta la șapte ani. În orice caz, tanti Mae a încetat să se mai tragă de lângă mine și a zis: — Bine. I-a deschis mamei gura și și-a vârât cu grijă degetul înăuntru. În acel moment, mama a gemut din nou și a strâns din dinți. Tanti Mae a țipat și și-a scos repede degetul. Când s-a liniștit suficient, a încercat din nou. — Nu-mi dau seama, David, tot ce pot să văd și să simt e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]