729 matches
-
și Transporturi Speciale (2002-2005). La data de 1 martie 2005, generalul Costică Silion este numit în funcția de Inspector General al Jandarmeriei Române. În această perioadă a fost înaintat la gradele de general-maior (cu 2 stele) la 29 noiembrie 2005 , general-locotenent (cu 3 stele) la 10 decembrie 2007 și general (cu 4 stele) la 1 decembrie 2008 . Costică Silion este căsătorit și are doi copii. "Pentru înaltul profesionalism și spiritul umanitar dovedite în misiunile executate pentru salvarea și ajutorarea populației sinistrate
Costică Silion () [Corola-website/Science/307268_a_308597]
-
este legată de numele lui Alexandr Suvorov, un general care și-a câștigat renumele de a nu fi pierdut nicio bătălie. Din 1777 până în 1783, Suvorov a fost la comanda armatelor din Crimeea și Caucaz, fiind avansat la gradul de general-locotenent în 1780 și de general de infanterie în 1783, la încheierea misiunii sale în zonă. Din 1787 până în 1791 a luptat într-un nou război ruso-turc (1787-1792), în cursul căruia a câștigat un șir de victorii. Suvorov a condus ofensiva
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
2005 a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, condus de președintele Traian Băsescu, timp de peste o lună, premierul Călin Popescu-Tăriceanu a refuzat să-i semneze decizia de numire în funcție. La 3 noiembrie 2006 a fost înaintat la gradul de general-locotenent de aviație (cu 3 stele). La data de 15 martie 2007, generalul-locotenent de aviație Constantin Croitoru a fost numit în funcția de șef al Statului Major al Forțelor Aeriene Române, potrivit unui ordin al ministrului apărării, Sorin Frunzăverde. Generalul Constantin
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
alte procese în fața Tribunalului militar internațional. Fiecare dintre cele patru țări a dat câte un judecător principal și un locțiitor, precum și procurori. Judecătorii au fost: Principalii procurori au fost Robert H. Jackson pentru Statele Unite, Sir Hartley Shawcross pentru Regatul Unit, general-locotenentul Roman A. Rudenko pentru Uniunea Sovietică, François de Menthon și Auguste Champetier de Ribes pentru Franța. Jackson era asistat de avocatul Telford Taylor, iar Shawcross era asistat de maiorul David Maxwell-Fyfe și de John Wheeler-Bennett. Shawcross a recrutat și un
Procesele de la Nürnberg () [Corola-website/Science/307581_a_308910]
-
lucru ruso-suedez pentru a cerceta unsprezece arhive militare și guvernamentale diferite din fosta Uniune Sovietică, după informații despre soarta lui Wallenberg, dar nu au reușit să găsească informații concludente cum că ar fi trăit mai târziu de 1947. În 2012, general-locotenentul rus Vasili Hristoforov, șeful a spus că cazul Wallenberg este încă deschis și a negat acuzațiile de mușamalizare; referitor la fosta agenție sovietică din care a emanat departamentul în care lucrează el, Hristoforov a afirmat: „acesta este un alt stat
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
de 1 decembrie 2000 . În perioada 1 iunie 2001 - 6 ianuarie 2006, generalul Bârloiu a îndeplinit funcția de consilier de stat și secretar al Consiliului Suprem de Apărare al Țării (CSAT). În acest interval, a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu 3 stele) la 1 iunie 2003 și apoi la gradul de general cu patru stele începând cu data de 1 decembrie 2004, când a fost trecut în rezervă. În mai 2005, presa a relatat faptul că generalul Bârloiu a
Viorel Bârloiu () [Corola-website/Science/307643_a_308972]
-
(n. 28 februarie 1949, satul Mihailovca, raionul Cimișlia) este un general-locotenent de poliție din Republica Moldova, care a deținut funcția de ministru al afacerilor interne în Guvernul Republicii Moldova (1992-1997). s-a născut la data de 28 februarie 1949 în satul Mihailovca (raionul Cimișlia). După absolvirea școlii secundare, a lucrat ca învățător la
Constantin Antoci () [Corola-website/Science/307685_a_309014]
-
În perioada 5 februarie 1992 - 13 martie 1997, Constantin Antoci a deținut funcția de ministru al afacerilor interne al Republicii Moldova. La 24 februarie 1992 i s-a acordat gradul special de general-maior de poliție. Ulterior a obținut și gradul de general-locotenent. Timp de câte doi ani a lucrat apoi ca șef de secție la Direcția juridică a Cancelariei de stat a Guvernului Republicii Moldova (13 martie 1997 - 29 iulie 1999) și director general al Departamentului de protecție civilă și situații excepționale (29
Constantin Antoci () [Corola-website/Science/307685_a_309014]
-
(în alfabetul chirilic Федор Яковлевич Тутушкин) (n. 1900; d. 1959) a fost un general-locotenent de miliție din Republica Moldova, care a deținut funcția de ministru al afacerilor interne în Guvernul Republicii Moldova (1946-1951). Feodor Iakovlevici Tutușkin s-a născut în anul 1900. În anul 1940, a fost numit în funcția de director-adjunct al unității speciale a
Feodor Tutușkin () [Corola-website/Science/307688_a_309017]
-
unității speciale a NKVD din Regiunea Militară Moscova (1942-1943). Apoi, a îndeplinit atribuțiile de șef al Serviciului de Contrainformații (SMERSH) din Regiunea Militară Moscova (1943-1945). A fost avansat la gradele de general-maior (26 mai 1943) și apoi la cel de general-locotenent (25 septembrie 1944). În anul 1946, general-locotenent a fost numit în funcția de comisar al poporului pentru afaceri interne din RSS Moldovenească, denumire schimbată în același an în cea de ministru al afacerilor interne (1946-1951). Într-un raport din data
Feodor Tutușkin () [Corola-website/Science/307688_a_309017]
-
Moscova (1942-1943). Apoi, a îndeplinit atribuțiile de șef al Serviciului de Contrainformații (SMERSH) din Regiunea Militară Moscova (1943-1945). A fost avansat la gradele de general-maior (26 mai 1943) și apoi la cel de general-locotenent (25 septembrie 1944). În anul 1946, general-locotenent a fost numit în funcția de comisar al poporului pentru afaceri interne din RSS Moldovenească, denumire schimbată în același an în cea de ministru al afacerilor interne (1946-1951). Într-un raport din data de 19 decembrie 1946 al Ministerului Afacerilor
Feodor Tutușkin () [Corola-website/Science/307688_a_309017]
-
(în ) (n. 1910, Rusia - d. ianuarie 1985, Moscova) a fost un general-locotenent de securitate din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de ministru al afacerilor interne în Guvernul RSS Moldovenești (1940-1941). Nicolae Stepanovici Sazîkin s-a născut în anul 1910 în satul Kolobovka din Raionul Tsarevsk, Regiunea Astrahan (Rusia), în familia unui țăran
Nicolae Sazîkin () [Corola-website/Science/307690_a_309019]
-
este transferat ca membru al Biroului Politic al Partidului Comunist din Estonia. În această calitate, a fost însărcinat cu afaceri al NKVD-ului pentru Estonia, organizând deportări în masă din această țară. La 9 iulie 1945 a primit gradul de general-locotenent. La 27 septembrie 1945, Sazîkin revine la Moscova, ca locțiitor al comandantului Diviziei S al NKVD-ului, divizie care se ocupa cu culegerea de informații pentru realizarea unor arme nucleare de către URSS. Din mai 1947 Lavrenti Beria l-a numit
Nicolae Sazîkin () [Corola-website/Science/307690_a_309019]
-
(n. 6 martie 1779, Payerne — d. 24 martie 1869, Passy) a fost un general elvețian. Comandant de batalion (1800), colonel (1805), general-locotenent (1813), general de armată (1823), secretar al Ministerului de Război al Confederației Helvetice (1799), aghiotant al mareșalului Ney (1805), șef de stat major al "Corpului de armata Ney" (1807-1808, 1813), șef al Serviciului Istoric al armatei franceze (1812), consilier militar
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]
-
Național de Apărare. Sergiu Medar a fost primul militar avansat în grad după alegerea în funcția de președinte al României a lui Traian Băsescu. Prin Decretul nr.1.180 din 30 decembrie 2004, el a fost avansat la gradul de general-locotenent cu trei stele începând cu data de 1 ianuarie 2005. Într-o declarație din februarie 2005, Traian Băsescu a declarat că l-a înaintat în grad pe Medar pentru că "altfel acesta ar fi ieșit la pensie". Generalul Medar a fost
Sergiu Medar () [Corola-website/Science/306562_a_307891]
-
Poporului" (D.G.S.P., sau pe scurt Securitatea). Comandant al acestei direcții este numit tovarășul Gheorghe Pintilie. Gheorghe Pintilie a fost un agent N.K.V.D. de origine ucraineană - cunoscut sub porecla "Pantiușa". Numele său adevărat era Pintilie Bodnarenco. A primit direct gradul de general-locotenent. Conducearea superioară a Securității era alcătuită în totalitate din agenți ai serviciciilor de securitate sovietice. D.G.S.P. este organizată pe 10 direcții naționale și 13 direcții regionale. Efectivul în cadrul direcțiilor naționale se ridică la 1.148 de oameni. Efectivul în cadrul direcțiilor
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
martie 1974); secretar general în Ministerul de Interne (martie 1974 - noiembrie 1975); prim-adjunct al ministrului (8 noiembrie 1975 - 4 octombrie 1978) și adjunct al ministrului de Interne (25 aprilie 1980 - 26 noiembrie 1984). A fost avansat la gradul de general-locotenent (9 mai 1977), conducând, împreună cu generalul Emil Macri, reprimarea minerilor participanți la greva minerilor din Valea Jiului din august 1977. În perioada septembrie 1978 - 22 aprilie 1980 a deținut funcția de comandant al Școlii militare de ofițeri activi a Ministerului de
Nicolae Pleșiță () [Corola-website/Science/306698_a_308027]
-
26 noiembrie 1984, Pleșiță a fost destituit și numit în funcția de comandant al Școlii de perfecționare a cadrelor de rezervă din Ministerul de Interne de la Grădiște, de unde a fost trecut în rezervă la 19 februarie 1990 cu gradul de general-locotenent (cu 2 stele) . A deținut și funcții în partid, fiind membru în Biroul organzației de bază a Comitetului de Partid din Ministerul de Interne, membru al Comisiei de Revizie a CC al PCR și membru supleant al CC al PCR
Nicolae Pleșiță () [Corola-website/Science/306698_a_308027]
-
Snagov. În anul 1958, personalul Trupelor de Securitate era stabilit la 5.633 ofițeri, 4.108 sergenți reangajați, 1.416 angajați civil și 46.028 militari în termen, adică 57.185 persoane. Alexandru Drăghici a fost general-maior (30 decembrie 1950), general-locotenent (2 octombrie 1952), general-colonel (20 august 1955). După alegerea sa ca secretar general al PCR, Nicolae Ceaușescu a trecut la consolidarea puterii sale. Treptat au fost înlăturați din conducerea de partid și de stat toți care se opuneau ascensiunii sale
Alexandru Drăghici () [Corola-website/Science/308323_a_309652]
-
septembrie 1960 - iunie 1961), conferențiar la Academia Militară (1961 - 1968), comandantul Trupelor Chimice (23 ianuarie 1968 - 3 ianuarie 1990) și comandant al garnizoanei București. A fost înaintat la gradele de colonel (1968), general-maior (decembrie 1972) și apoi la cel de general-locotenent (august 1984). Mihai Chițac a fost căsătorit. La data de 17 decembrie 1989, a făcut parte din echipa de generali (Ion Coman, Victor Stănculescu, Ștefan Gușă, Constantin Nuță ș.a.) trimisă de Nicolae Ceaușescu la Timișoara ca să reprime revoluția. La data
Mihai Chițac () [Corola-website/Science/308372_a_309701]
-
un intermediar să cerceteze intențiile politice ale lui Grant, și, asigurat fiind că nu avea asemenea ambiții, a propus Senatului promovarea lui Grant la comanda armatelor Uniunii. El a obținut consimțământul Congresului de a reinstitui, special pentru Grant, gradul de general-locotenent, pe care nu îl deținuse niciun ofițer de la George Washington. Grant a dus sângeroasa sa în 1864. Ea este adesea caracterizată drept , date fiind uriașele pierderi ale Uniunii în bătălii ca și . Deși aveau avantajul că luptă în defensivă, forțele
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Președintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin. La 10 noiembrie 2002, ministrul de Interne, Gheorghe Papuc, a fost avansat prin decret prezidențial, la gradul special de general-maior de poliție. Apoi, la 30 martie 2005, Gheorghe Papuc a fost înaintat la gradul special de general-locotenent de poliție. În baza votului de încredere acordat de Parlament, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, din 19 aprilie 2005, este numit în funcția de ministru al afacerilor interne în al doilea cabinet al lui Vasile Tarlev. La data de
Gheorghe Papuc () [Corola-website/Science/302593_a_303922]
-
va fi judecat în contumacie. La 2 martie 1949, conducerea superioară a Securității se întrunește pentu a decide soarta mișcării sioniste din România. Din stenograma acestei ședinte: „La ședința convocată de tov. ministru Teohari Georgescu, au luat parte următorii: tov. general-locotenent Gheorghe Pintilie, tov. general-maior Alexandru Nicolschi, tov. general-maior Vladimir Mazuru și tov. colonel Gavril Birtaș. Cu această ocazie, tov. ministru Teohari Georgescu arată că problema sionistă ne-a scăpat oarecum din obiectiv, din cauză că am considerat organizațiile sioniste ca fiind mai
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
luptat conform lucrărilor lui, dintre care cea mai cunoscută este "Achtung - Panzer!" A deținut postul de comandant al Corpului Panzer, comandant al armatei Panzer, Inspector-General al Trupelor Blindate, și Șef al OKH. A avansat până la rangul de general (Generaloberst) sau general-locotenent în iulie 1940. Deși nu a devenit niciodată Feldmareșal, Guderian este recunoscut ca unul din cei mai de seamă generali ai celui de-al doilea război mondial. Guderian s-a născut la Kulm, Prusia Occidentală. Din 1901 până în 1907, Guderian
Heinz Guderian () [Corola-website/Science/302756_a_304085]
-
militar, diplomat și politician maghiar de extremă dreapta, de origine sârbă din Banat. Numele și l-a maghiarizat în anul 1927, dar cunoștințele sale de limbă maghiară au rămas destul de precare întreaga viață. Urcând în ierarhia militară până la gradul de general-locotenent, între anii 1936-1944 a slujit ca ambasador al țării sale la Berlin, iar între 22 martie 1944- 29 august 1944 prim-ministru și ministru de externe al Ungariei. Numele său este legat în mare măsură de Holocaustul din Ungaria, în
Döme Sztójay () [Corola-website/Science/302864_a_304193]