656 matches
-
taci/ și în singurătate absolută" (***) sau despre o despărțire trufașă de lume: "adio, tuturor adio,/ doar umbra mea vă mai salută" (Ploaia de pe manuscrise). Astfel de idei se repetă obsesiv, dovedind că Eugen Simion avea dreptate să descopere, dincolo de "limba, gesticulația și răsfățul de sine" al lui Ioanid Romanescu, "o mare timiditate și un complex al singurătății mândre". O atitudine firească, s-ar putea spune, a celui care tinde spre extramundan și extrasenzorial, care "tentacular" caută altceva, "nordul obiectelor/ noaptea lor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prefața lui Al. Macedonski, Nopți albe (1887, 1898), Zile negre (1888), Poezii (1892, 1897) -, afișând pasiuni răvășitoare, versurile nu fac decât să capteze, în discursivitate fadă și într-o mecanică sterilă, naivități. Un macabru artificios învăluie reprezentările morții. Masca damnării, gesticulația agonică (Spasm, Danțul spânzuratului, Așternutul morții) nu revelă crisparea interioară și atmosfera halucinantă din Maurice Rollinat, modelul lui S., acesta rămânând la nivelul simplei imitații. Prințul Ral, fantezie macabră, conduce motivul fantastic spre un nedorit efect aproape parodic. Cerșetorul, Copilul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
desemnează banii (monezile sînt și ele rotunde), iar řn Franța "zero" sau "lipsa de valoare". În Malta același gest semnalează homosexualitatea, iar în Grecia și Sardinia reprezintă un comentariu obscen sau o insultă. În afara apartenenței naționale gesturile indică statutul social (gesticulația unui intelectual de stînga va fi sensibil diferită de a unui țaran) și profilul individului (gesturile ample îi definesc pe deținatorii autorității, gesturile reduse pe cei timizi, nesiguri etc.). Gesturile reprezintă cultura incorporată, iar corpul acea a treia instanță (mediatoare
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sarcini bine definite într-un spațiu determinat și într-un timp preprogramat, cum ar fi cultura nord-americană sau vest-europeană), E.T. Hall evidențiază o dominantă sintetică globală a utilizării spațiului și timpului în primul caz (asociată unei senzorialități mai bogate și gesticulații mai complexe) și o dominantă analitică discontinuă în cel de-al doilea caz (asociată și unei retractilități gestuale și proxemice). Împreună cu Bateson, Goffman, Watzlawick, Hall inaugurează o "nouă concepție asupra comunicării", antropologică și semio-tic-pragmatică, depășind modelul "telegrafic", strict lingvistic al
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
valorilor comunității, gesturile au permis discriminarea între: * societăți caracterizate de un contact puternic high contact: Europa mediteraneană, America latină, societățile arabe; * societăți caracterizate de un contact scazut low contact: Europa nordică, Extremul Orient. Diferențele în praxisul gestual se manifestă atît cantitativ (gesticulația italienilor este percepută ca excesivă și ridicolă de alte grupuri), cît și calitativ (alături de gesturi cu aceeași semnificație în diverse culturi care confirmă ipoteza gesturilor ca semne motivate, există și o multitudine de gesturi convenționale, specifice unei anumite culturi, cf.
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de comicul involuntar al situațiilor când dealerii sunt preveniți prin radio de aceste operațiuni (nu faci politică-spectacol fără să te expui la ridicol). Asta înseamnă poliție de proximitate? Mai degrabă o comunicare politică (destul de proastă) spre uzul alegătorilor. E numai gesticulație. Concluzie generală Violența în școală: o provocare mondială? Această întrebare de la început poate primi un răspuns în concluzie? Am putea mai întâi, sprijinindu-ne pe universalismul filosofic care face din violență opusul rațiunii, să considerăm că lupta împotriva acesteia este
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ficțiune. Cultivă o formulă estetică și o ideologie literară (aplicată) de o profundă originalitate. Cărțile lui, inegale valoric, dar fără excepție remarcabile, au suscitat uneori contestări sau supraevaluări, deopotrivă nejustificate, sau au fost cvasiignorate din rațiuni în afara literaturii („cariera” sau gesticulația publică a scriitorului, episoade biografice, „ideologia” reală sau presupusă, jactanța lui proverbială, suspiciunea de egolatrie și acuzația de aroganță constituite ca reacție la discursul lui publicistic, considerat a fi singular și prea răspicat ș.a.). Totuși, reproșurile care i s-au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
care activează un limbaj al mojiciei de mahala de coloratură balcanic-orientală: rîtan, vită, loază, canalie, mitocan, moftolog, papugiu, mațe fripte, bagabond, pungaș... Eroii mai ales cei ai schițelor vor să pară distinși, fără a-și fi educat însă limbajul și gesticulația observație de la care Călinescu pleacă spre surprinderea unui fenomen care nu este numai românesc: "Pe vremea lui Moliere, burghezul voia să ajungă gentilom, în timpul lui Caragiale mahalagiul umbla să devină burghez, mai tîrziu, omul de mică cultură afectează marea cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
I.C. Săvescu îi adaugă expresia unui orgoliu creator victorios. La aceeași sursă trimit plăcerile „îngrozitoare”, stările ambigue, Baudelaire fiind receptat ades prin discipolul său, Maurice Rollinat (tradus în L. chiar în 1883, anul apariției Nevrozelor). Th. M. Stoenescu, cu o gesticulație agonică și fantezii macabre (Necrofilul, Prințul Ral), Al. Obedenaru, cu desfășurările sale în fantastic și bizar (Cadavrul și scheletul), se numără printre imitatorii marelui poet francez. Sub influența lui Baudelaire apare (la Mircea Demetriade mai ales) o poezie a spleenului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
în mare măsură interese clientelare. Având în vedere acest tip de mentalități ale clasei politice la putere, v-aș întreba dacă un schimb de generații ar putea instaura o nouă relație între opinie și politică. Dacă nu cumva, plictisită de gesticulația reglărilor de conturi și de manipulările vizibile din PSD în 2006-2007, tânăra generație educată se retrage în sfera privată. Am asista, în acest caz, în ciuda aparențelor de ruptură cu vechiul regim din anii comunismului, la o continuitate tragică: pe de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
desprindem un prim criteriu de definire a gestului, preluat și dezvoltat de-a lungul timpului: relația gest-cuvânt. Interpretând explicațiile oferite de Marcus Fabius Quintilianus, putem menționa câteva caracteristici ale gestualității, care relevă legătura dintre limbajul gestual și cel verbal: a) gesticulația ajută la înțelegerea amplorii emoționale a discursului și a oratorului, atrăgând publicul; b) gesticulația contribuie la înțelegerea logică a discursului, a componentelor sale structurale, deținând astfel virtutea de a persuada publicul; c) gesticulația nu se limitează numai la seducerea și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
timpului: relația gest-cuvânt. Interpretând explicațiile oferite de Marcus Fabius Quintilianus, putem menționa câteva caracteristici ale gestualității, care relevă legătura dintre limbajul gestual și cel verbal: a) gesticulația ajută la înțelegerea amplorii emoționale a discursului și a oratorului, atrăgând publicul; b) gesticulația contribuie la înțelegerea logică a discursului, a componentelor sale structurale, deținând astfel virtutea de a persuada publicul; c) gesticulația nu se limitează numai la seducerea și persuadarea publicului, prin amplificarea fluxului emoțional și logic al discursului, ci și trădează trăsăturile
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
dintre limbajul gestual și cel verbal: a) gesticulația ajută la înțelegerea amplorii emoționale a discursului și a oratorului, atrăgând publicul; b) gesticulația contribuie la înțelegerea logică a discursului, a componentelor sale structurale, deținând astfel virtutea de a persuada publicul; c) gesticulația nu se limitează numai la seducerea și persuadarea publicului, prin amplificarea fluxului emoțional și logic al discursului, ci și trădează trăsăturile oratorului în fața publicului ,,devorator"; d) gesticulația are loc concomitent cu vorbirea, distingându-se gesturi care pornesc firesc din noi
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
discursului, a componentelor sale structurale, deținând astfel virtutea de a persuada publicul; c) gesticulația nu se limitează numai la seducerea și persuadarea publicului, prin amplificarea fluxului emoțional și logic al discursului, ci și trădează trăsăturile oratorului în fața publicului ,,devorator"; d) gesticulația are loc concomitent cu vorbirea, distingându-se gesturi care pornesc firesc din noi (spontane, înnăscute) și gesturi care indică anumite lucruri prin mijlocirea imitării (învățate, dobândite). Recomandările lui Cicero cu privire la mișcările corpului țin cont de faptul că oratorul se urca
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și gesturi care indică anumite lucruri prin mijlocirea imitării (învățate, dobândite). Recomandările lui Cicero cu privire la mișcările corpului țin cont de faptul că oratorul se urca pe rostrii, de unde auditoriul îi putea observa cea mai mică șovăială a picioarelor, nervozitatea pașilor, gesticulația dezordonată a mâinilor, mișcări care ar fi putut trăda teama, timiditatea și nesinceritatea. Gesturile oratorului variau în funcție de tonalitatea dicțiunii cu care-și rostea discursul și de caracterul cuvântării sale (întinderea brațului corespundea tonului puternic al vocii, iar îndoirea acestuia tonului
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
parte, de la dubla comparație dintre trupul omenesc și corpul social, și pe de altă parte, de la disciplinarea gesturilor și administrarea regatelor. În spiritul unui dualism de evidentă sorginte teologică, autorii medievali opuneau gestul moderat și cuviincios, propriu omului cucernic (gestus), gesticulației necontrolate a posedatului (gesticulatio). De aici și conotația morală a cuvântului ,,gest", păstrată până în zilele noastre (,,Un gest care vă onorează")7. Astfel, în acea perioadă istorică gesturile inadecvate sau exagerate erau dezaprobate, făcându-se deosebirea dintre gesticulația virtuoasă, potrivită
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cucernic (gestus), gesticulației necontrolate a posedatului (gesticulatio). De aici și conotația morală a cuvântului ,,gest", păstrată până în zilele noastre (,,Un gest care vă onorează")7. Astfel, în acea perioadă istorică gesturile inadecvate sau exagerate erau dezaprobate, făcându-se deosebirea dintre gesticulația virtuoasă, potrivită și gesticulația grosolană, nepotrivită. În prima traducere a lucrării lui Erasmus Desiderius Rotterdamus, ,,De civilitate morum puerilium" (Despre civilitatea unor obiceiuri la copii), unul din aspectele dezbătute este desconsiderarea de către europenii nordici, a meridionalilor în special a francezilor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a posedatului (gesticulatio). De aici și conotația morală a cuvântului ,,gest", păstrată până în zilele noastre (,,Un gest care vă onorează")7. Astfel, în acea perioadă istorică gesturile inadecvate sau exagerate erau dezaprobate, făcându-se deosebirea dintre gesticulația virtuoasă, potrivită și gesticulația grosolană, nepotrivită. În prima traducere a lucrării lui Erasmus Desiderius Rotterdamus, ,,De civilitate morum puerilium" (Despre civilitatea unor obiceiuri la copii), unul din aspectele dezbătute este desconsiderarea de către europenii nordici, a meridionalilor în special a francezilor și a italienilor pentru
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
grosolană, nepotrivită. În prima traducere a lucrării lui Erasmus Desiderius Rotterdamus, ,,De civilitate morum puerilium" (Despre civilitatea unor obiceiuri la copii), unul din aspectele dezbătute este desconsiderarea de către europenii nordici, a meridionalilor în special a francezilor și a italienilor pentru gesticulația lor: ,,să nu se ridice sau să-și răsucească umerii, așa cum fac numeroși italieni"8. Umanistul olandez, propune pentru prima dată în secolul al XVI-lea un cod valabil pentru toți în legătură cu bunele maniere la biserică, la masă, cu prilejul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de David Efron) este demonstrată și de Ray Birdwhistell pe parcursul cercetărilor sale. Observând comportamentul nonverbal al persoanelor care proveneau din clase sociale diferite ale societății americane, antropologul constată că apartenența la o clasă socială (superioară, medie, de jos) determină o gesticulație specifică, care ajută un observator avizat să deducă pe baza acesteia din care strat, și, chiar, substrat, face parte persoana. Teza sa principală susține faptul că gestualitatea reprezintă un fel de instanță intermediară între cultură și personalitatea umană 15. Rezultatele
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
fizic stabilit cu ceilalți, transmite fără să vrea informații despre felul ei de a fi, despre modificările sale interioare sau exterioare, despre întreaga sa personalitate. În interacțiunile cu ceilalți, tipul de sistem nervos și temperamentul persoanei își pun amprenta asupra gesticulației sale mai ales în ceea ce privește dinamismul sau lentoarea acesteia. Cantitatea de energie de care dispun persoanele, exprimată mai ales prin motricitate și vorbire, a fost cercetată din cele mai vechi timpuri: cei cu o energie inepuizabilă hiperactivii sunt foarte rapizi și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de loc, timp, societate și cultură, accepțiunea socială menționează caracterul dobândit al acestuia. Din această perspectivă, gestul unei persoane devine acea fază a actului individual care conduce spre integrare în comunitate și adaptare la regulile, normele, principiile și valorile sociale. Gesticulația naturală devine un fenomen social, situându-se într-o acțiune ,,instituțională" cu roluri, valori și finalități, coduri și ritualuri sociale. Practic, limbajul gestual capătă caracter social atunci când are același efect atât asupra emițătorului, cât și asupra receptorului. El devine prin
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
italienilor sunt mai expresive și mai spectaculoase decât ale francezilor; • fluxul gestului: gesturile italienilor sunt mai sacadate, ale francezilor mai regulate 64. Sintetizând, putem constata că diferențele în praxisul gestual se manifestă atât din punct de vedere cantitativ (nordicii percep gesticulația italienilor ca fiind excesivă și ridicolă), cât și din punct de vedere calitativ (gesturile italienilor sunt recunoscute ca fiind expresive și dinamice). Plecând de la relația cuvânt-gest, Peter Andersen evidențiază culturile verbale sau slab contextuale, în care comunicarea este explicită sau
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
modelate în întregul echipament al părții sale corporale superioare mâini, brațe, umeri, cap și ochi sunt decodate de către instrumentiști și transformate în sunete, care sunt retrimise publicului. După cum scria recent eminentul pianist Charles Rosen: ,,Pentru noi toți, muzica e deopotrivă gesticulație corporală și sunet, iar legătura ei primară cu dansul nu este niciodată total eliminată"72. Mulți actori ai filmului mut, printre care și renumitul Charles Chaplin, au exploatat la maximum și cu măiestrie gesturile, constrânși fiind și de faptul că
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
profesorului poate transmite elevilor tipul său de personalitate: dacă gesturile sale sunt îndreptate mai mult spre elevi, atunci este extravertit, iar când gesturile sale sunt îndreptate mai mult înspre propriul corp, este introvertit. Mișcările mâinilor nu trebuie să formeze o gesticulație neîntreruptă și nici să fie vag schițate. Dacă sunt executate adecvat, acestea sunt utile, fiind mult mai rapide și mai prompte decât răspunsurile verbale. * Gesturi ale picioarelor (depărtate, încrucișate, lăsarea greutății pe un picior, deplasarea de pe un picior pe altul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]