856 matches
-
că s-ar fi aruncat în cap, ca tipul de la Manic Street Preachers. Adică, era ridicol. Trebuia să fi fost un fan obsedat rău de tot ca să faci așa ceva, iar Sheryl nu era. Ben vorbea pe un ton destul de calm, gesticulând cu mâna în care ținea acel EpiPen; dar cealaltă rămânea la locul ei, exact deasupra brațului lui Hugo, care era strâns legat de scaun. Ben nu se lăsa distras. Deci, când am auzit vestea, m-am urcat în primul tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am întâlnit privirea lui Hugo și mi-am dat capul ușor pe spate. A aruncat o privire rapidă la presspapier-ul din mâna mea și a dat din cap. —Violet, înapoi! Și du-te și închide ușa! aproape că țipă Ben, gesticulând cu o mână, de parcă ar fi putut s-o împingă pe Violet prin simpla forță a voinței sale. Era prins în cursă; deși nu puteam face nimic din cauza acului pe care-l ținea deasupra brațului lui Hugo, dacă făcea injecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dintre ofițeri se apropie de barcă și-i Întinse o mână lui Brunetti pentru a-l ajuta să urce pe mal. — Buno giorno, signor commissario. L-am scos din apă, dar, cum puteți vedea, ne-am ales deja cu musafiri. Gesticulă spre nouă sau zece oameni care se Înghesuiau În jurul unui lucru de pe caldarâm, corpurile lor ascunzându-l de ochii lui Brunetti. Ofițerul se Întoarse Înapoi spre mulțime, rostind În timp ce pășea: — Bine. Treceți În spate. Poliția. Abia la apropierea celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
beți ceva ca să nu răciți. Amândoi bărbații zâmbiră, recunoscători pentru sugestia primită. — Și luați șalupa. O să vă ducă Bonsuan pe amândoi acasă. Bărbații Îi mulțumiră și-și făcură loc prin mulțimea ce crescuse În puținele minute de când era acolo Brunetti. Gesticulă spre unul dintre oamenii În uniformă care veniseră cu el În șalupă și-i spuse: Dă-i pe oamenii ăștia mai În spate, apoi ia-le numele și adresele, toate. Întreabă-i când au venit aici, dacă au auzit sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cuvintele „Burger King“ pe același ton pe care un copil ar spune „ponei“ dacă i s-ar promite unul. Auzindu-l, Ambrogiani râse. — E remarcabil, așa-i? E-o mică lume aici, una ce n-are nici o legătură cu Italia. Gesticulă spre ce era dincolo de fereastră. — Acolo afară se Întinde America, commissario. Asta vom deveni cu toții, cred. După o pauză scurtă, repetă: — America. Exact asta-l așteptă pe Brunetti un sfert de oră mai târziu, când deschise ușile centrului de comandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
aici de mult? — De șase ani. Dar sunt norocos că am fost trimis aici. Familia e din Schio, explică el, numind un oraș aflat la distanță de aproximativ o jumătate de oră. — E foarte ciudat, nu-i așa? Întrebă Brunetti, gesticulând cu o mână spre clădirile din jurul lor. Șoferul clătină din cap. — Ce altceva se mai află aici În afară de birouri? Maggiore Ambrogiani a pomenit de-un supermarket. — Și-un cinematograf și o piscină de Înot, o bibliotecă, școli. E-un Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu pot afla mai multe despre sergentul Foster. Mi s-a spus că acesta e Biroul de Sănătate Publică, așa că am venit cu speranța că voi Întâlni pe cineva care a lucrat cu el. Dar, cum puteți vedea, zise el, gesticulând de jur Împrejurul Încăperii goale și făcând doi pași ce-l Îndepărtară și mai mult de afișier, nu e nimeni aici. — Sunt toți la o Întâlnire, explică ea. Încearcă să găsească un mod de Împărțire a muncii până vom primit un Înlocuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Nici unul dintre cei doi nu se sinchisi să se ridice când intră Brunetti, deși vizitatorul Își descrucișă totuși picioarele și se aplecă Înainte să-și stingă țigara În scrumiera de malahit. — A, Brunetti, zise Patta. Se așteptase oare la altcineva? Gesticulă spre bărbatul de lângă el. — Acesta este signor Viscardi. Se află-n Veneția pentru o zi și-a trecut pe aici să-mi aducă o invitație la cina de gală de la Palazzo Pisani Moretta de săptămâna viitoare și l-am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Alice l-a auzit căutând prin dulapuri, înjurând, apoi a auzit mai multe pahare căzând. În tot acest timp, pe fundal, se auzea plânsetul ascuțit al copilului. Alice și-a mușcat buza. Jake îi apăruse din nou în față și gesticula furios. Din nou, Alice a încercat să-l facă să plece. Are probleme, a șuierat ea. Copilul e bolnav... Femeia a tăcut. La celălalt capăt al firului, o bufnitură și un zgomot râcâit au anunțat că Hugo revenise la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
transformi în (ce prostie obositoare ca toate prostiile!) ocnaș. Perioada de glorie a Alcatrazului a apus. Nici la Sing Sing nu ai cum să ajungi. Mă faci să zâmbesc, permite-mi acest moment de sinceritate. Se trezi vorbind singur, în timp ce gesticula (își dirija propriile gânduri, de ce nu?) și se plimba prin sufragerie. - Ok, accept ideea că nu sunt un criminal. Nu pot fi un criminal. Cel puțin încă nu sunt, fiindcă nimeni nu știe că eu am scris rândurile despre agentul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de urechi atunci când ți se... scoală ție. Nuuuuu, nu mai permit asta... Gata! Lucia se opri pentru câteva secunde în ploaie, iar șuvițele de păr negru îi brăzdară fața. Îl văzu pe scriitor cum vorbește de unul singur și cum gesticulează, ca și cum ar fi avut în față un interlocutor pe care numai el îl putea vedea. Clătină din cap și se îndreptă către verandă, urcă treptele și intră în casă. Sticla goală de J&B îi confirmă ipoteza referitoare la o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și-ar fi privit din nou ceasul ar fi constatat că era aproape 21.45 -, se opri surprinsă și duse mâna la gură. În mijlocul șoselei, ca și cum nici nu ar fi auzit claxoanele șoferilor care încercau să-l atenționeze, un bărbat gesticula și țipa, certându-se cu un personaj nevăzut. Nu-i fu greu să îl recunoască. Scriitorul. Chiar el. Cel care venea la supermarket și, uneori, uita să mai plece, bărbatul care o privea de fiecare dată insistent și căruia îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bătrână își făcu cruce, privind în urma lui. Apoi închise geamul, reveni în fotoliu, primi în poală un motan mare, tărcat, apoi oftă și apăsă un buton de pe telecomandă. Tocmai începea o emisiune de divertisment. Peste câteva secunde, imaginea bărbatului care gesticulase și vorbise de unul singur, înainte de a o lua la fugă, precum un urmărit de diavol, se estompă definitiv. 14 Saxofonistul se apleca deasupra instrumentului, ca un îndrăgostit incurabil, chinuit de o permanentă dorință fizică în fața căreia nu putea opune
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la tălpi iar iernile bogate în zăpadă cu geruri și vânturi aspre, predominând Crivățul, uneori bătând cu putere, smulgând copacii din rădăcini și acoperișurile caselor, trecea adus de spate și îmbătrânit de timp un bărbat între două vârste, vorbind și gesticulând de unul, singur. Se numea Petre Soare. Terminase teologia dar nu profesa ca popă fiindcă după divorțul cu Frusina nu se mai însurase astfel că nu putuse fi hirotonisit ca preot. Rămăsese un simplu cântăreț la strană. Frusina s-a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
reușit prin nici un tertip să scăpĂm de ea. Ceea ce te izbea la Carmina era privirea, despre care oricine ar fi spus fărĂ pic de ezitare că e o privire de om nebun. Din când În când scotea niște icnete guturale, gesticulând necontrolat cu mâinile. PĂrea să vorbească cu cineva nevăzut și uneori Își dădea capul pe spate și râdea gros. Era clar că În starea În care se afla nu avea ce să caute aiurea pe străzi și că noi, dacă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
reușit prin nici un tertip să scăpăm de ea. Ceea ce te izbea la Carmina era privirea, despre care oricine ar fi spus fără pic de ezitare că e o privire de om nebun. Din când în când scotea niște icnete guturale, gesticulând necontrolat cu mâinile. Părea să vorbească cu cineva nevăzut și uneori își dădea capul pe spate și râdea gros. Era clar că în starea în care se afla nu avea ce să caute aiurea pe străzi și că noi, dacă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sau cîteva sute, În unele clipe, cînd lui Thomas i se părea că anticarul e ireal, un mesager spectral, peste timp, al tuturor textelor strînse În rafturile magazinului, În depozit, În biblioteca În care se Întîlneau. Dar Berg era viu, gesticula, vorbea, fuma, sorbea, din cînd În cînd, dintr-un pahar, whisky. Uscțiv, parcă numai piele; oasele erau, poate, pînă la ultimul, flexibile, altfel Berg nu ar fi putut șerpui incredibil printre rafturi și mormane de cărți, statuete, mobile vechi, aproape
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
conștientizat nimic din ce se întâmplă în jurul său. Nu a auzit nici cuvintele urâte scăpate printre dinți de un bărbat furios, care coborâse din mașina oprită cu greu, după ce trecuse cu peste șapte metri de trecerea pentru pietoni. Țipa și gesticula cu brațele a amenințare, în timp ce se apropia de bietul om căzut pe caldarâm. - Băi, orbete! Băi, chiorule! Băi! De unde paștele mă-tii apăruși tu, cretinule? ... Uite, domnule, cum te bagă-n pușcărie un nenorocit care face umbră pământului degeaba!, țipa
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe caldarâm. - Băi, orbete! Băi, chiorule! Băi! De unde paștele mă-tii apăruși tu, cretinule? ... Uite, domnule, cum te bagă-n pușcărie un nenorocit care face umbră pământului degeaba!, țipa tot mai tare bărbatul, părând căși face curaj de unul singur, gesticulând și privind amenințător cei câțiva pietoni ce se opriseră în mijlocul străzii și pe alții doi care deja ajunseseră lângă cel rănit. Mai mulți cetățeni care auziseră lovitura și înjurăturile ori chiar văzuseră momentul producerii accidentului s-au oprit din mers
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
trecut mult pe stânga, altfel... A fost întrerupt de sirenele a trei mașini: două de poliție și una de salvare. Au sosit aproape simultan, din direcții diferite. Grupul de curioși se mărise ca din senin. Se vorbea mult și se gesticula și mai mult. S-a făcut tăcere când s-au apropiat de ei doi polițiști. Alții trei erau deja lângă omul căzut pe caldarâm. Ajunseseră și cei de la salvare. Un medic îndepărtase cu un singur gest persoanele de acolo. Atent
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
stare de leșin profund, doamnă... Se află, da, la spital! În secția în care lucrez eu, la terapie intensivă, dar nu este în pericol. Vă rog să mă credeți, scumpă doamnă! încercă doctorul să o calmeze în timp ce se ridica și gesticula liniștitor. Marian Malciu - Mami!... Am fost acolo, mami. L-am văzut... A ieșit din pericol, mami, crede-mă! interveni Iuliana pentru a întări explicația medicului, după ce așeză tava cu ceștile peste care se scursese deja puțină cafea. După câteva minute
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu lux de amănunte despre Sinaia și istoria sa, priveau, se opreau să admire câte o vitrină ori o vilă sau hotel, un spațiu amenajat pentru copii, un pâlc de brazi înalți și bătrâni acoperiți de zăpadă, plecau râzând și gesticulând ușor pentru a fi mai convingători și se priveau ades în ochi, oprindu-se din mers în clipe de extaz. La un moment dat, în zona centrală a stațiunii, Iustin s-a oprit și, cu un gest larg al brațului
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cel mai mare poet contemporan. Îți fac eu conoștință. Am să-ți aduc revistele în care publică el, să-ți dai și dumneata seama. De ce să te privezi de o asemenea beție lirică? Weissmann vorbea cu un entuziasm extraordinar și gesticula, oprindu-se din când în când și rezemîndu-se de balustrada cheiului, spre a demonstra mai bine și a-i declama unele versuri, persuasiv, în șoaptă, trăgîndu-le cu mâna din gură și sugând din buze voluptuos, ca după mușcarea unei piersici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ai spune că e zadarnic să iubesc o fată, fiindcă peste atâția ani va fi bătrână și va muri. Eu iubesc pe cea de acum, singura care există pentru mine, irațional. - Sofism, sofism, ești un escroc al logicii! vociferă Weissmann gesticulând, gata să dea năvală cu alte argumente. Felix însă ajunsese aproape de casă și trebuiră să se despartă. Weissmann îl întoarse din drum, îi privi hainele, le pipăi stofa cu mâna și se arătă nemulțumit, deși costumul lui Felix era foarte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să nu se atingă de Domnul Isus. Aglae îl privi cu mare dispreț, ceilalți cu felurite grade de placiditate. Numai Stănică părea aci distrat de spectacol, aci străbătut de milă. Cuprins de agitație, Simion începu să se plimbe prin casă, gesticulând și privind la hainele lui. Nasul îi era înroșit ca de ger, și mucozitățile se prelingeau pe mustăți. Vorbi repede: - Ereticii îmi fură banii, s-au unit toți să-mi chinuie hainele,uitați-vă la pantaloni (erau scurți) cum mi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]