1,669 matches
-
membri ai grupului Își asumă diferite niveluri de subordonare. Când este stimulat electric hipotalamusul unei maimuțe cu poziție dominantă În grup, aceasta atacă masculii subordonați, dar nu și femelele. Dacă se aplică același tratament cu poziție ierarhică inferioară, aceasta se ghemuiește și adopta un comportament docil. Deci, comportamentul agresiv, la maimuțe, nu este provocat În mod automat de stimularea hipotalamusului; mediul și experiența anterioară joacă, de asemenea, un rol important. Acest fapt este valabil și pentru oameni. Deși suntem echipați cu
AGRESIVITATEA CA REACŢIE EMOŢIONALĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]
-
tare frig și era tare înfometată...... Biata fetiță! Frigul o cuprindea din ce in ce mai tare și cu toate acestea nu-i venea să meargă acasă, știa că tatăl ei o va bate pentru că nu a vândut niciun chibrit. Se opri și se ghemui strâns, avea piciorușele vinete de frig, iar degețelele nici nu le mai simțea. Aprinde un chibrit să se mai încălzească, a durat prea puțin, aprinde un altul, apoi un altul, până le-a ars pe toate. Fetița adoarme si visează
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
asupra acestei probleme. După instructajul făcut a urmat o nouă bătaie cumplită. Ne băteau până oboseau ei, până ce-și consumau rata de adrenalină, după care noi trebuia să ne reluăm poziția aceea fixă - și din nou bătaie. Cum noi stăteam ghemuiți pe priciuri, începeau să ne lovească cu bâtele exact cum fac cosașii, culcând grâul la pământ, apoi ne aruncau jos și ne călcau în picioare, fiecare lovitură însoțită de o agresiune verbală imposibil de redat. Erau intelectuali, proveneau din familii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a II-a se execută demi plie menținerea poziției 10 - 30 secunde cu susținerea brațelor lateral Exerciții dinamice pentru dezvoltarea echilibrului • Mers cu rularea suprafeței plantare de pe călcâi pe vârf cu fixarea poziției pe vârf 2 secunde • Mers în poziție ghemuită cu fața și cu spatele - se execută cu spatele drept și brațele lateral • Mers pe vârfuri - se execută 3 pași cu fața urmați de o întoarcere de 180 de grade pe ambele picioare și continuă cu mers înapoi, 3 pași
STUDIU PRIVIND DEZVOLTAREA ECHILIBRULUI PRIN EXERCIȚII SPECIFICE PE BÂRNĂ. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gina Groza-Gogean, Emilia-Florina Grosu, Maria – Ramona Micu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_800]
-
acestea vor provoca o reacție lentă a intestinului. Acum câțiva ani, am învățat ceva de la doctorul Marsh Morrison, cu care aveam pacienți comuni, iar acum vreau să vă împărtășesc și dumneavoastră acest lucru. Demult, oamenii nu trebuiau decât să se ghemuiască după tufe sau copaci pentru a-și goli intestinele. Acestea erau condițiile de viață, însă poziția respectivă facilita evacuarea reziduurilor. Astăzi, când doar vârful picioarelor atinge pământul, colonul sigmoid și rectul nu mai sunt în poziția ideală pentru mișcările de
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
însă poziția respectivă facilita evacuarea reziduurilor. Astăzi, când doar vârful picioarelor atinge pământul, colonul sigmoid și rectul nu mai sunt în poziția ideală pentru mișcările de eliminare. Sunt sigură că nu aveți nici cea mai mică dorință de a vă ghemui după tufe. Cu toate acestea, data următoare când folosiți toaleta, luați călcâiele de pe podea și ridicați genunchii suficient cât să simțiți intestinele alungindu-se. Veți fi plăcut surprinși de ușurința cu care materiile fecale sunt eliminate. Reflexologia este folosită de
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
păstrate într-o curățenie desăvîrșită; uneori sînt frecate pe dinăuntru cu piatră și nisip, pînă strălucesc aidoma unor boluri de argint, pentru punci. în timpul carturilor de noapte, unii mateloți bătrîni și cinici din fire se furișează înlăuntrul lor și se ghemuiesc acolo ca să tragă un pui de somn. Iar cei doi marinari puși să frece cazanele își fac multe confidențe, peste buzele de fier ale uriașelor căldări, pe care le lustruiesc de zor. Ele sînt un loc prielnic și pentru meditațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care arunca o lumină pîlpîitoaree și tulbure pe spinarea neagră și lucioasă a monstrului și pe valurile nocturne ce se frecau încet de el, ca de-o plajă întinsă. Ahab și toți oamenii lui, afară de Fedallah, păreau că dorm; acesta, ghemuit la prova, pîndea rechinii ce se roteau ca niște fantome în jurul cașalotului mort, izbind cu cozile lor scîndurile ușoare, de cedru, ale ambarcațiunii. în văzduh vibra un zgomot asemănător gemetelor scoase de strigoii locuitorilor din Gomora, peste care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de acolo, ne percheziționară, apoi ne lăsară să pătrundem înăuntru. Ferestrele, protejate de panouri metalice, decupau în întuneric lungi dâre de lumină. Privirea se tăia parcă în lamele acelea strălucitoare. După câteva clipe de orbire, am văzut doi paznici, unul, ghemuit lângă ușă, cu automatul pe genunchi, celălalt, privind spre stradă prin interstițiul dintre două plăci de oțel. Alți doi oameni stăteau față-n față: așezat cu spatele la zid, un yemenit cu chipul brun și lucios, având pe cap un turban pestriț
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
înainte de a ajunge la cei care, în orașul acela distrus, ucideau și se lăsau uciși cu armele enumerate în contract. Comisioane de mii de dolari. Iar printre beneficiari, un ministru de Externe în activitate... Continuai să strângi cioburi de sticlă, ghemuită lângă fereastră. Calmă, resemnată, nesusținută de tandrețea acelei prezențe tăcute, de nebunia ei, de nedreptatea destinului care îți oferea o casă cu geamurile spulberate, intimitatea cu moartea și cu fantomele celor nouă personaje ce se instalaseră în viața ta. Cuvintele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Cei vii, prăvăliți în mijlocul dezordinii, se străduiau, fiecare în felul său, să țină piept spaimei. Unii încercau să vorbească zbierând, trăgând capul celuilalt spre gura lor, alții își astupau urechile și, cu obrazul schimonosit într-o grimasă, se făceau mici, ghemuindu-se în ei înșiși. Câțiva dormeau, confundându-se cu morții. Iar când o aripă a avionului plonja greoi, rănile se deschideau în acea nouă poziție, țipetele răniților creșteau, iar dindărătul morților înfășați ca în niște gogoși de viermi, se auzea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de grâu ars, în sfârșit, pe strada capitalei de județ, unde încă se mai dădeau lupte. Oamenii se poticneau pe harta aceea care se rupea sub picioarele lor, îndoită de șenilele tancurilor, scobită de explozii. Ținând în mână o pușcă, ghemuit lângă un soldat ucis, Nikolai se ascundea îndărătul unui gard, observând înaintarea nemților. Păreau să nu bage de seamă oscilațiile hărții, înaintau calm, executând manevre precise și metodice: o rafală, o casă incendiată cu lansatorul de flăcări, un tanc curățind
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe ce să fie crezut mort și părăsit pe câmpul unde nu mai era nici un om viu. O infirmieră, mai degrabă ca să fie cu sufletul împăcat, se apropiase de cadavrul al cărui cap era prins într-o băltoacă înghețată, se ghemuise lângă el, apropiase o oglinjoară de buzele soldatului. Transparența sticlei se aburise ușor... Întorcându-se pe front la sfârșitul iernii l942, băgă de seamă că în timpul absenței lui lumea se schimbase. De acum înainte, dimineața, când își reluau corvoada de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rutină. Camioanele ajunseră la gară. Garniturile se umplură cu soldați și o porniră încet înapoi, spre răsărit. Într-o zi, în zori, deja în Rusia, în vreme ce trenul era oprit lângă un sat, Pavel văzu o femeie tânără care spăla rufe, ghemuită la marginea apei. Straneitatea acelei dimineți liniștite friza nebunia. Pavel pricepea, fără a putea spune limpede, că acum, după tot ce se petrecuse în război, era cu neputință să stea cineva acolo, pe malul acela, în liniște, clătind în apă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
linia dreaptă. Dolșanka nu mai exista. Dar ruinele ei nu aveau violența unei distrugeri recente. Ploile spălaseră de multă vreme negreala pereților arși, bălăriile ascundeau pietrele temeliilor. Doar cuptoarele își mai înălțau coșurile, indicând locurile unde fuseseră case. Pavel se ghemui, trase ușița din fontă a cuptorului - scârțâitul balamalelor era unicul zgomot care evoca prezența umană în liniștea aceea vegetală. Vorbi cu voce tare, mergând încet de-a lungul uliței principale. Cuvintele, rostite chiar la întâmplare, dădeau acelor minute un dram
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lumea exterioară. Persoana care doarme recreează, de fapt, condițiile existenței sale prenatale. Mai întâi, la nivelul mediului înconjurător, prin modalitățile specifice somnului: întuneric, căldură, calm. În al doilea rând, la nivelul atitudinii corporale, prin posturile adoptate: cel care doarme se ghemuiește adesea, cu picioarele îndoite, ca un câine de vânătoare, ca o minge etc. Se așază frecvent în poziție de fetus. Astfel, pentru Freud, somnul este ca o întoarcere periodică la stadiul embrionar. S-ar spune că nici la vârsta adultă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fi peaici și eu. Vedeți oile cele ? Acușica le mulg și vă dau să mâncați.” Turma era departe, pe-o coastă, cu câini și cu trei ciobani. Ne-am uitat unul la altul, dar Jorjâcă nu făcea șagă. S-a ghemuit sub căruță, a tras cojocul peste cap și a început să mulgă osia într- o găleată. Să chiorăsc, oameni buni, da’ ia așa țâșnea laptele de sub căruță !... oile a zbiera de parcă erau duse la junghiat. Ciobanii le-au fâșcâit
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
punte se mișcau spinări încordate. De sub nori, zorii se iveau lăptoși. BABELE Măruntă și cu tulpan în cap, Aglaia bătea în mijlocul casei metanie. O adresa soarelui răsărit, închinăciune vioaie care, când o ridica pe babă în picioare, când o ghemuia jos. Prin fereastră lumina mătura masa, desemnând pe podina de lut un pătrat de umbră. în raze jucau scânteietor vârteje de praf. Pe pereți prosoapele sclipeau. Bătrâna dondănea smiorcăită : - Iartă-mă, Doamne, că cu plecăciune vin la tine să depărtezi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
am totuși vreun bilet rezervat, și orele treceau lent, planetele se roteau În ceruri În ritmul lor obișnuit, iar vremea Își spunea și ea cuvântul, pentru că mamei Îi era frică de furtunile cu tunete și trăsnete și s-ar fi ghemuit În tatăl meu dacă În acea noapte ar fi plouat. Dar nu, seninul cerului persista, după cum persista și Încăpățânarea părinților mei. Lumina din dormitor se stinse, iar ei rămaseră fiecare pe partea lui de pat. În cele din urmă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
parte era un bărbat pe nume Callas, cu un sforăit ca o sirenă de ceață În miniatură; În cealaltă era doctorul Philobosian, care plângea În somn. De când plecase din Smirna, doctorul fusese copleșit de amărăciune. Epuizat, cu burta suptă, stătea ghemuit În haină, vânăt În jurul orbitelor. Nu mânca mai nimic. Refuza să urce pe punte ca să respire aer curat. Iar În rarele ocazii când se ducea, amenința că se aruncă peste bord. În Atena, doctorul Philobosian le spusese să-l lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se strecura lumina lunii, care umplu Încet barca de salvare. Lefty o văzuse de multe ori pe Desdemona dezbrăcându-se, dar de obicei nu era mai mult decât o umbră și n-o zărise niciodată la lumina lunii. Nu se ghemuise niciodată așa, pe spate, ridicându-și picioarele ca să-și scoată pantofii. O privi și când tânăra Își dădu jos fusta și-și ridică bluza, fu izbit de cât de diferit arăta sora lui În lumina lunii, Într-o barcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne lase să vorbim grecește dacă sunt așa de toleranți, se văicări Desdemona. Vara Își lua rămas-bun de la ocean. Într-una din nopți În barca de salvare se făcuse prea răcoare ca să mai caute combinația care deschidea corsetul. Așa că rămaseră ghemuiți sub pături, vorbind de una-alta. ― Sourmelina ne așteaptă la New York? Întrebă Desdemona. ― Nu. Trebuie să luăm trenul până În Detroit. ― De ce nu poate să ne Întâmpine? ― E prea departe. ― Mai bine. Oricum n-ar ajunge la timp. Vântul neîntrerupt de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
n-ar fi insistat să intre de pe acum În povestea mea, dacă Desdemona și Lefty, care crescuseră la munte, În miros de brad, și care n-aveau să se obișnuiască niciodată cu aerul poluat din Detroit, nu s-ar fi ghemuit pe fundul bărcii de salvare, atunci poate că ar fi detectat o aromă nouă adiind În aerul aspru al mării: izul reavăn de noroi și scoarță udă. Pământul. New York-ul. America. ― Ce-o să-i spunem Sourmelinei despre noi? ― O să priceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se aude altceva. Acoperind vuietul motorului, apare un zgomot de crăpătură, urmat de un tremurat care se simte sub tălpi când Packardul atinge o pată Întunecată pe lacul Înghețat. Ca și gheața, viețile crapă și ele. Personalitățile. Identitățile. Jimmy Zizmo, ghemuindu-se peste volanul Packardului, s-a schimbat deja dincolo de orice capacitate de Înțelegere. Acesta este punctul În care urma se pierde. Până aici pot să vă aduc mai departe nu. Poate că a fost o criză de gelozie. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lucrez pentru acei mavros. Oameni negri! O, Doamne! S-a petrecut așa: Într-o noapte bunicul meu s-a băgat În pat lângă bunica mea și a descoperit că nu era singură. Milton, acum În vârstă de opt ani, era ghemuit lângă ea. De cealaltă parte era Zoë, care avea numai patru ani. Lefty, istovit de la lucru, se uită la spectacolul menajeriei sale. Adora să-și privească pruncii dormind. În ciuda problemelor pe care le avea căsnicia lui, n-a putut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]