KorAP: Find »[drukola/base=gheretă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...28 >

688 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

o soră de caritate Într-un spital de campanie. Bine că Revelionul a rămas tot pe 31 decembrie, ca Înainte de Revoluție. Și Crăciunul, de altfel. Doar 23 august s-a mutat pe l Decembrie... Într-un fel e bine, măi Gheretă... În șase săptămâni ținem aproape toate sărbătorile, mai puțin Paștele și Rusaliile din alea mari... În rest ne rămâne timp pentru muncă și concedii. Da' oare cu Paștele nu s-ar putea aranja, dom' Brândușă? Vreo ordonanță de guvern, ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
puțin Paștele și Rusaliile din alea mari... În rest ne rămâne timp pentru muncă și concedii. Da' oare cu Paștele nu s-ar putea aranja, dom' Brândușă? Vreo ordonanță de guvern, ori lege, dumneavoastră știți mai bine... Nu se poate, Gheretă! Nu? Chiar deloc? Și de ce? Din cauza... mieilor. Aveți dreptate, la asta nu m-am gândit. Cum să tai miei În decembrie sau ianuarie, că nu-s porci. Și apoi nu poți schimba totul, așa, dintr-o dată... Ne trebuie ceva timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Nu? Chiar deloc? Și de ce? Din cauza... mieilor. Aveți dreptate, la asta nu m-am gândit. Cum să tai miei În decembrie sau ianuarie, că nu-s porci. Și apoi nu poți schimba totul, așa, dintr-o dată... Ne trebuie ceva timp, Gheretă, și răbdare... Până una alta, ne pregătim de Revelion. Eu, cel puțin,... Și eu, tot așa, dom' Brândușă, da' mai modest. Ba, poate, chiar mai ciudat... Adică cum? Să nu-mi spui că pe bază de măști, ori sex În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
viață. Păi, pentru mine și sexul În doi e mult, darmite În grup... Ai niște obligații... Și e cu risc, dom' Brândușă... Asta merge la privatizați. Că sunt Învățați cu riscul. Pe când noi ăștia de la Stat... Sunteți Învățați cu Statul, Gheretă... Și Statul atâta așteaptă, să stați, că apoi știe el cum să vă... Da' avem de ales, dom' Brândușă? Nu prea, Sebastiane. În plus e o relație stabilă... Poziția se mai poate schimba, dar asta nu aduce cine știe ce avantaje... Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Sebastiane. În plus e o relație stabilă... Poziția se mai poate schimba, dar asta nu aduce cine știe ce avantaje... Nu aduce, e drept, dom' Brândușă, da' cel puțin știi că Îți servești Statul, și până la urmă Țara și Poporul. Ochii lui Gheretă se umeziră de emoție. Nu ziceam noi În armată: Servesc Patria! Ba da, Gheretă, și ce-am mai servit-o! Dar să ne Întoarcem la Revelion. Ziceai că e ciudat.... Păi, alt cuvânt nu am găsit pentru un „Revelion cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nu aduce cine știe ce avantaje... Nu aduce, e drept, dom' Brândușă, da' cel puțin știi că Îți servești Statul, și până la urmă Țara și Poporul. Ochii lui Gheretă se umeziră de emoție. Nu ziceam noi În armată: Servesc Patria! Ba da, Gheretă, și ce-am mai servit-o! Dar să ne Întoarcem la Revelion. Ziceai că e ciudat.... Păi, alt cuvânt nu am găsit pentru un „Revelion cu vânzare”. După cum scrie la ziar. Cum ai spus? Brândușă văzuse și auzise multe În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
alt cuvânt nu am găsit pentru un „Revelion cu vânzare”. După cum scrie la ziar. Cum ai spus? Brândușă văzuse și auzise multe În viața lui, mergea prin talciocuri mai des decât la biserică, dar așa ceva... Și ce se vinde, mă Gheretă? Pictori morți, zice domnul Zegrea, farmacistul, care se pricepe la de-astea că e farmacist doar, sunt mai scumpi decât ăi vii, după cum reiese și dintr-un vers pe care dom' Zegrea ni-l mai recită din când În când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
le ajută să zboare. La fel și cu pictorii. Moartea, Sebastiane, orice s-ar spune, dă greutate... Cui? dom' Brândușă ? La toate. Și nouă? Da, numai că nu În părți egale. Păi, eu am cântat ceva la viața mea, zise Gheretă: imnul, și nou și vechi, Internaționala, romanțe... Ei, atunci poți muri Împăcat. Toate astea vor cântări ceva pe cântarul Judecății de apoi, căci de el e vorba... Brândușă tăcu. Părea mulțumit. Vorbise pentru prima oară În viața lui despre moarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Pe dolari sau mărci. Că nu mă lasă inima să-mi vând trecutul... Să-l dau În chirie, mai merge... În felul ăsta n-o să uit niciodată de unde am plecat și cât am suferit. Da' până la urmă a meritat, observă Gheretă plin de admirație și de compasiune pentru fostul gestionar al ''Gostatului”. Se pare că da... recunoscu modest Brândușă. Suferința, Sebastiane, te Întărește și te mântuiește. Dacă ai credință, adăugă Gheretă, cu oarecare neîncredere față de credincioșenia lui Brândușă. Dar mai ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și cât am suferit. Da' până la urmă a meritat, observă Gheretă plin de admirație și de compasiune pentru fostul gestionar al ''Gostatului”. Se pare că da... recunoscu modest Brândușă. Suferința, Sebastiane, te Întărește și te mântuiește. Dacă ai credință, adăugă Gheretă, cu oarecare neîncredere față de credincioșenia lui Brândușă. Dar mai ales... Chipul lui Brândușă arăta acum ca unul de „tov prim” de pe vremuri. Mai ales... Ce, dom' Brândușă? Coaie, Sebastiane, coaie! Să poți răbda până Îți vine rândul... Gheretă amuți de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
credință, adăugă Gheretă, cu oarecare neîncredere față de credincioșenia lui Brândușă. Dar mai ales... Chipul lui Brândușă arăta acum ca unul de „tov prim” de pe vremuri. Mai ales... Ce, dom' Brândușă? Coaie, Sebastiane, coaie! Să poți răbda până Îți vine rândul... Gheretă amuți de uimire. Brândușă În schimb izbucni Într-un râs ori hăhăit care nu sminti În nici un fel starea de visare În care Gheretă părea cufundat iremediabil. Și Zorela lui tot așa gândește. Cu aceleași cuvinte. Îi veni În minte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
vremuri. Mai ales... Ce, dom' Brândușă? Coaie, Sebastiane, coaie! Să poți răbda până Îți vine rândul... Gheretă amuți de uimire. Brândușă În schimb izbucni Într-un râs ori hăhăit care nu sminti În nici un fel starea de visare În care Gheretă părea cufundat iremediabil. Și Zorela lui tot așa gândește. Cu aceleași cuvinte. Îi veni În minte un desen sau o planșă, cam așa ceva, și care Înfățișa felul În care nu știu ce popor Își Închipuia pământul ținut În spate de un elefant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
treilea, patru barchete mari din polistiren pentru care se făcu loc imediat pe masa unde destule tăvi erau demult goale. În liniștea care urma acestei apariții cum numai la teatru mai Întâlnești se auzi glasul sugrumat de emoție al lui Gheretă: Domnul Brândușă! Nu-i venea să creadă. Adineaori Îi vorbea ceva despre răbdare și iată-l acum dând buzna Într-un loc unde nimeni nu-i ducea lipsa. Care e cel adevărat? Cel din vis sau cel din fața lui? Ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cât pe-aci să-i despice capul ca pe un dovleac și să o lase pe Zorela văduvă. Noroc că ea, prevăzătoare, era deja În brațele lui Brândușă, de unde putea privi melancolică locul plin de lumină și verdeața spre care Gheretă s-ar fi Îndreptat ca un mucenic al iubirii Întru adevăr. Sebastiane, dragul meu, ești beat, zise Zorela, cu un glas tandru-amenințător. Gheretă, ești un dobitoc, hotărî, pe un ton cât se poate de firesc, domnul Brândușă. În această privință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
deja În brațele lui Brândușă, de unde putea privi melancolică locul plin de lumină și verdeața spre care Gheretă s-ar fi Îndreptat ca un mucenic al iubirii Întru adevăr. Sebastiane, dragul meu, ești beat, zise Zorela, cu un glas tandru-amenințător. Gheretă, ești un dobitoc, hotărî, pe un ton cât se poate de firesc, domnul Brândușă. În această privință, părerile celor din jur erau Împărțite. Așteptând ca lumea să se decidă, Brândușă făcu un anunț important: șampănii, vin roșu, icre, brânzuri franțuzești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și contururile precise, pentru a se topi Într-o singură pânză provocatoare, insolită și anonimă, prin complicitatea jucăușă a celor patru pictori, singurii care se distrau cu adevărat Într-o harababură cu final imprevizibil, dar cu atât mai promițător. 4. Gheretă, curtenitor, se oferi să se ocupe și de paltonul domnului Brândușă pe care acesta Îl puse În brațele poștașului ca pe o manta uzată de răcan, fără pic de considerație față de calitatea stofei care mătura podeaua. Copleșit de dimensiunea paltonului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
curtenitor, se oferi să se ocupe și de paltonul domnului Brândușă pe care acesta Îl puse În brațele poștașului ca pe o manta uzată de răcan, fără pic de considerație față de calitatea stofei care mătura podeaua. Copleșit de dimensiunea paltonului, Gheretă promise că se va Întoarce Îndată și după pălărie. Nu e cazul, Gheretă, cu un drum le faci pe toate, zise Brândușă, punându-i pe cap melonul, mărimea 58, care alunecă pe fruntea poștașului până la rădăcina nasului lăsându-l În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
acesta Îl puse În brațele poștașului ca pe o manta uzată de răcan, fără pic de considerație față de calitatea stofei care mătura podeaua. Copleșit de dimensiunea paltonului, Gheretă promise că se va Întoarce Îndată și după pălărie. Nu e cazul, Gheretă, cu un drum le faci pe toate, zise Brândușă, punându-i pe cap melonul, mărimea 58, care alunecă pe fruntea poștașului până la rădăcina nasului lăsându-l În beznă. Sunt orb ca un cuier, Își zise Gheretă, incapabil să mai facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
pălărie. Nu e cazul, Gheretă, cu un drum le faci pe toate, zise Brândușă, punându-i pe cap melonul, mărimea 58, care alunecă pe fruntea poștașului până la rădăcina nasului lăsându-l În beznă. Sunt orb ca un cuier, Își zise Gheretă, incapabil să mai facă vreo mișcare. Și poate că ar fi rămas pe loc nemișcat dacă nu i-ar fi venit În ajutor gagica lu' dom' profesor care Îl scăpă de pălărie. La timp ca să vadă că mirosul de sarmale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
profesor care Îl scăpă de pălărie. La timp ca să vadă că mirosul de sarmale care Îi ajunsese la nas, venea chiar de la sarmale. De servirea lor se ocupa un domn chelner În persoană. Era Într-adevăr un revelion select! Lui Gheretă Îi plăceau sarmalele! Îl făceau mai bun parcă, mai blând, mai Îngăduitor. Parcă aș lua napoton, Își zicea el În aceste momente fericite de Împăcare cu lumea sau o cană de ceai cu bromură cum doar În armată a avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de porc și la crenguțele de cimbru. Lumea toată se reduce atunci la aceste câteva lucruri simple care te fac să regreți că ești muritor, În timp ce sarmalele sunt veșnice. Cred că drumul spre rai e pavat cu sarmale, Își zise Gheretă, Într-unul din puținele sale momente de mare inspirație. Ar fi putut spune și divină, dar el știa prea bine că era doar un biet poștaș și nu un mare poet. Dacă ar fi fost un mare poet, ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
românesc, și noi nu știm. Atunci a aflat el că Zürich chiar există, ca și Elveția, de altfel, de unde mai veneau uneori scrisori și pachete. Dacă Țiurih există cu adevărat, de ce m-aș Îndoi de Viața de Apoi, se Întrebă Gheretă Înfiorat de bezna În care trăise până atunci. Fețele musafirilor nu se mai scăldau demult În lumina intensă a transfigurării de la miezul nopții. În urma ei rămânea pasta ieftină a fardurilor care Începea să curgă În fâșii subțiri cum adesea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
din plastic nu căzu cum se așteptau toți, ci Începu să valseze prin cameră fără ca prin acest mic artificiu să știrbească În vreun fel prestigiul lui Brândușă, care creștea văzând cu ochii. Până când, nimeni nu putea ști cu precizie. Doar Gheretă Își aminti că și trupul domnului Ster plutise la fel În urmă cu mulți ani, tot aici. Dom' profesor, batem palma, zise Brândușă când socoti că ajunsese destul de sus pentru a nu fi dat uitării prea curând. Băiatu', cupa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
până la umeri În uriașul său fotoliu din piele veritabilă, din livingrum. Era atât de fericit, Încât trebuia să facă ceva. Și făcu. Strigă: damen tango. Abia rosti cele două cuvinte că Zorela Îl și luă În brațe, spre mulțumirea lui Gheretă, care Își știa soția pe mâini bune. Putea În sfârșit să mai tragă un pui de somn. Povestea cu tablourile Îl cam obosise. 17. Petru era abătut. Brusc, locul acela Îi devenise străin, tot mai străin cu fiecare etichetă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mai confortabilă. Ea a rămas pe loc descumpănită. Nu băuse nimic până atunci. Îi era sete. Nu mâncase nimic. Îi era foame. În loc să se apropie de masă și să urmeze exemplul lunganului, Își puse din nou căștile. 22 . Ora două. Gheretă se clătina de somn și odată cu el lumea și odată cu lumea Zorela. Noroc că era bine așezată pe genunchii lui Brândușă. Așa trebuie să arate sufletele pereche. Îi admira Într-atât, Încât aproape regreta că Zorela Îi era soție. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]