5,266 matches
-
mai mare de ghicitori, scriindu-le pe o hârtie, fără a fi auzite de cealaltă grupă. Se trage la sorți care grupă să înceapă jocul astfel: unul din membrii grupei recită o ghicitoare unui jucător din cealaltă grupă. Dacă acesta ghicește, grupa lui câștigă un punct. În cazul când nu ghicește, ghicitoarea este adresată unui jucător din cealaltă grupă, după aceleași reguli. De fiecare dată se va spune o nouă ghicitoare, fapt care, la începutul jocului fiecare echipă a scris mai
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
a fi auzite de cealaltă grupă. Se trage la sorți care grupă să înceapă jocul astfel: unul din membrii grupei recită o ghicitoare unui jucător din cealaltă grupă. Dacă acesta ghicește, grupa lui câștigă un punct. În cazul când nu ghicește, ghicitoarea este adresată unui jucător din cealaltă grupă, după aceleași reguli. De fiecare dată se va spune o nouă ghicitoare, fapt care, la începutul jocului fiecare echipă a scris mai multe ghicitori. Câștigă grupa care, la sfârșitul jocului, va avea
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
sub genunchi trecându-l din mână în mână. La un moment dat învățătorul cere jucătorului din afara cercului să arate unde este pantoful. Acesta indică locul prin lovire ușoară cu mâna pe cel care crede că este în posesia pantofului. Dacă ghicește, se schimbă locurile, iar dacă nu ghicește, rămâne în continuare și jocul continuă. 34.Ultima pereche afară Un jucător se plasează în fața celorlalți care stau în flanc câte doi. Jucătorul din față strigă: „Ultima pereche afară!”. Atunci ultima pereche fuge
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
mână. La un moment dat învățătorul cere jucătorului din afara cercului să arate unde este pantoful. Acesta indică locul prin lovire ușoară cu mâna pe cel care crede că este în posesia pantofului. Dacă ghicește, se schimbă locurile, iar dacă nu ghicește, rămâne în continuare și jocul continuă. 34.Ultima pereche afară Un jucător se plasează în fața celorlalți care stau în flanc câte doi. Jucătorul din față strigă: „Ultima pereche afară!”. Atunci ultima pereche fuge prin afara șirului, trec înaintea jucătorului din
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
pe matroana de la bordelul Prințesa Împuțită, cu logoreea ei erudită, din care se desprinde proiectul unui falanster erotic și al unei Fabrici de Fericire. Sau pe domnul Șarl, cu piramidele lui ce amplifică forța odică. Ori pe domnișoara Orzan-cea-bătrână, care ghicește în cafea și le prezice aproape tuturor că vor muri de glonte. Ceva, fără îndoială, se întâmplă, de vreme ce este trimis, tocmai de la Centrul Imperiului, un nou judecător de instrucție, pentru documentarea, evaluarea și rezolvarea Cazului. Noul jude e dublat, pe
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
marea părea să i se supună. Casa se susținea pe piloni îngropați în nisip. Era o construcție mică din lemn, veche și acoperită de aluviuni. Când mergeai, scândurile scârțâiau sub picioare și pe alocuri spațiile dintre lemne îți permiteau să ghicești zburătăcitul fără rost al orătăniilor bătrâne și singuratice care dormeau și se adăposteau de obicei sub dormitorul nostru. Noaptea mă trezea trosnetul continuu al lemnului uscat și grohăitul porcilor înfometați. În vreme ce Wilson citea, stând în cealaltă parte a prispei, eu
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
în blocul livresc se dovedește până la urmă la fel de plină de miez și de agitată ca și cea a oamenilor de diverse categorii sociale care populează un bloc real. Fără a fi de mare originalitate, acest tip de joc intelectual (a ghici persoanjele livrești care se întrezăresc în spatele unor oameni reali întâlniți accidental) excită imaginația și poate da, uneori, substanță poemului. Pentru Mariana Codruț este un bun prilej pentru a face cu ochiul, nostalgic, literaturii optzeciste, în care aluziile culturale și intertextualitatea
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
Cristina, se întorsese de la studii. Avea 25 de ani și urma să-i ia locul tatălui ei la farmacie. Nu ieșea pe stradă, ci se uita de la fereastră la cei care aveau să fie viitorii ei clienți și încerca să ghicească după mers și înfățișare de ce boli suferă. Avea ochi verzi, pătrunzători, cu care îl fixase pe judecător, în primele zile după ce se întorsese acasă. La cei 40 de ani ai lui, judecătorul nu mai știa cum să-i revadă privirea
Buick de holtei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7723_a_9048]
-
să cadă// și fuge copacul din calea mea/ și umbra mea lasă o dâră adâncă/ și cerul în două-mi arată o stea/ și fac o cărare între atât și încă// și frunzele cad în cerul din baltă/ și seara ghicește că iarăși sunt trist/ și lacrima-n sus spre frunte se saltă/ și uite, mă vezi, dar eu nu mai exist/ (și trenul spre tine, uitat într-o haltă"- prin comparație cu textele multora, grosolane și seci, poate pretinde a
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
o găsesc în pat șezând, Gătită, împodobită, hainele ei ochii-ți ia..." Și mai înșiră așa la păcate... Recunoscute și aspru combătute imediat. "Fiică - duhovnicul zise - în felul ce te privesc Puteam, fără de a-mi mai spune, acestea să le ghicesc. Chiar portu-ți mărturisește și te arată curat C-ai ținut sărbători multe și nimica n-ai lucrat". Alta e când e zi de sărbătoare, - foarte frumos că atuncea nu mai lucrezi! Și tună și fulgeră contra necredincioșilor: "Lepădați, zic, rătăcirea
Anton Pann by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9656_a_10981]
-
altuia, din pricini, de bună seamă, diferite. Primul e Bucureștiul anilor '35, dintr-o carte cu numele orașului, scoasă de Mircea Damian la Fundații. Unul pe care îl vizitezi ca să-l uiți pe-al doilea, sau ca să-i mai poți ghici, în riduri, netezimile fostei frumuseți. Bucureștiul e azimutul speranțelor provinciale, de care cu-atîta superbă neîngăduință își bate joc: "București! București!... Câte visuri se sting, flămânde, pe străzile tale; câte bucurii mor în lăcrămi, la sânul tău; câte tragedii se zvârcolesc
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
tinerelor ce se simt dorite, curtate, pe de o parte, și dorința de a salva aparențele sociale și coșmarul de fiecare zi, de cealaltă parte. Aflată la țară, în vizită la părinți, Mia are sentimentul că toată lumea din jurul ei îi ghicește drama și că în spatele vorbelor mieroase ale celor din jur se ascunde tăișul zâmbetelor ironice. Pentru a salva aparențele mimează o convorbire telefonică plină de căldură familială cu soțul ei rămas acasă. În final, îl sună în realitate, pentru ca rudele
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
altceva mai bun nu avea, așa cum alții erau Îmbrăcați cu haine adevărate)? Poate i s-a făcut milă sau a dorit să experimenteze ceva nou. Poate a fost curioasă să vadă de ce este atât de retras acest băiat sau a ghicit că sub hainele banale și sărăcăcioase se află un băiat bine făcut, poate că l-a supraestimat? Xenia s-a Îndreptat către unul din profesorii Însoțitori ai taberei de tineret, apoi a mers către o altă fată frumoasă, a vorbit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ar fi acoperit nici acordarea unui zâmbet și-apoi el era În misiune și nu avea dreptul să se gândească la astfel de oportunități. Din somnul presărat cu vise scurte, În care corpul stewardesei și ochii negri care abia se ghiceau sub hijaba tinerei arabe Înveșmântată Într-o djallaba ce nu lăsa să se vadă nimic ocupaseră jumătate, Îl trezi o voce caldă și fermă: Vă rugăm să puneți centura de siguranță! Aterizăm la Rabat, Maroc! Ștefan nu se grăbi, știa
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
rea”, nu la tine s-ar uita ci la un inginer, director sau mai știu la ce inspector din minister. Noaptea a fost una agitată, cu somn În reprize, cu pauze În care scria versuri cu o adresă ușor de ghicit. Rică Olaru a bătut la ușa biroului și aceasta a fost deschisă de domnișoara contabilă. L-a poftit să ia loc, a primit termoplonjonul reparat și plină de naturalețe a Întrebat: Cum se face că nu v-am văzut niciodată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Al zecelea om Al zecelea omtc "Al zecelea om" Partea Itc "Partea I" 1 Cei mai mulți ghiceau ora, cu aproximație, după ritmul meselor, care era lipsit de regularitate și de punctualitate. Își umpleau ziua cu jocuri distractive copilărești și, când se lăsa întunericul, adormeau printro înțelegere tacită, fără să aștepte o anumită oră a serii, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să joace comedia libertății de exprimare cu unicul scop de a credibiliza Realitatea TV. O recunoaște Vântu într-un dialog cu Sergiu Toader, executant de un servilism sinistru, cureaua de transmisie dintre SOV și redacție. Toader se autoproclamă comisarul sovietic, ghicește în general din primele cuvinte cam ce vrea patronul său și e gata să calce orice jurnalist disident în picioare. Trustul trebuie să acționeze după cum dictează el: azi apără guvernul Boc, mâine îl atacă, azi îl f... pe Băsescu, de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
croită din scândură de stejar, înegrită de vreme, pe care ședeau rânduite ca la paradă țoiurile pentru rachiu și ulcelele de lut pentru vin. Mai încolo se aflau câteva oale mai burduhoase, pentru adus vinul din beci. Gârliciul beciului se ghicea puțin mai în lături, iar din el se auzea parcă geamătul butoaielor pline cu vin de soi...Alături ședea întredeschisă ușa ce da în cuhne... O măsoaie lungă, făcută din doi butuci ciopliți puși pe pari bătuți în pământ, îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
scotea. Iar patronul: „Ce om, domnule! Cine ar face ce face el pentru Dinuța mea?” Dar nici alta nu ar fi făcut ce făcea „mititica” pentru patron, nu-i așa, Pâcule? a întrebat moș Dumitru. Păi nu-i greu de ghicit, omule! Tânără ea. Tinerel și patronul. Singuri-singurei. Ce mai? Un trai și-o viață. Ei! Dar treburile nu se termină aici. La sfârșitul verii, patronul s-a hotărât să plece în vacanță peste hotare. Dar cum? Fără Dinuța? Toată vacanța
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Mitruță mergea privind în pământ, în timp ce Pâcu îl fura cu coada ochiului, încercând să priceapă cât mai bine ce îl frământă pe Mitruță. De fapt, el bănuia de multă vreme ce îl rodea pe flăcău. Incă de astă iarnă a ghicit că Mitruță se luptă cu gândul că nevasta lui nu-i este credincioasă, dar nu știa care-i cocoșul ce cântă pe gardul lui. Acum se gândea cum să-l descoase. A aruncat întrebarea la întâmplare: Ce mai face Zâna
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la naturalizare în Franța, este romanul care-l readuce în atenția lumii literare românești după o perioadă rezervată altor priorități. Pentru Genua Prolog foarte lung în care aflăm ce hram poartă Lionel, cum face domnul Claude o asigurare oneroasă, cum ghicește Esmé moartea cu bon fiscal și TVA inclus și cum se consolează femeile neconsolate din Nantes. Cântă Dalida. Angers e un oraș situat în nord-vestul Franței... dar pe cine interesează orașul Angers? Poate pe primarul din Angers. Și pe el
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de pe guler. În schimb, ciorapi gri și pantofi gri se găsesc pe toate drumurile. Îndreaptă o cută invizibilă a cuverturii întinse peste patul făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie - vă las să ghiciți de ce culoare - și se oprește în fața unei oglinzi uriașe. E foarte mulțumit de ceea ce vede: un bărbat pe care-l așteaptă un viitor fericit. Peste o săptămână. Nu-și permite să stea prea mult cu zâmbetul ăla tâmp, de fericire
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
acum cinci ani și i se adresează în română: Cât costă un ghicit? — Pardon? se miră Esmé. Vă rog să vorbiți în franceză. — Cât costă ghicitul? reia Lionel rușinat în franceză. — O sută de euro de persoană. Și nu e ghicit, e prezicere. — V-am spus eu că mai bine mergem la curve. Cu o sută de euro, le luăm pe gemenele albanezului, spune realist Roman. — Nu faceți reduceri la grupuri? intră în joc Kiril. Numai în caz de calamități naturale
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aveți pentru ce, chiar e bună. Duminica trecută m-am dus cu cei doi... ezită Lionel. — ...companioni, îl ajută Liliane. — Exact, ăsta e termenul just pentru bețivii ăia doi. Ne-am dus toți trei la o ghicitoare. Care ne-a ghicit c-o să murim. Și cum o să murim. Domnule Lionel, doar nu credeți în prostiile astea? — Eu nu cred, dar ei doi sunt morți. Și-n curând îmi vine și mie rândul. Duminică, de ziua mea de naștere. — Aniversare fericită! — Să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Stone din Basic Instinct. Nu reușește, din cauza ghipsului și a pantalonilor de pijama. Abandonează, mărginindu-se la un zâmbet deschis oricărei continuări. — Ți-a spus și cum o să mori? — Pe neașteptate, îi satisface Lionel curiozitatea. — Mare scofală, așa știu să ghicesc și eu. Zău, Lionel, aveam alte pretenții de la un inginer. Îți place chimonoul meu? schimbă Lionel subiectul. — Enorm. Chiar voiam să te întreb, ce te-a apucat? — Am vrut să-mi fac seppuku. N-am avut sabie. — De ce să te
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]