798 matches
-
cu cele spaniole și portugheze influența limbii țiganilor (= limba romaní). O serie de fenomene ca derivarea sinonimică (= substituirea, mai ales în expresii,a termenului metaforic prin altul, cu sens asemănător: a băga la bufet „a mânca“ = a băga la burduf/ghiozdan/cufăr/ladă) sau deraierea lexicală (un cuvânt dintr-o expresie e înlocuit cu altul, pe baza asemănării formale: vai de cozorocul lui, hai sifon) sunt frecvente în argou, alături de altele, ce vor fi discutate în volumul cu titlul 101 cuvinte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din sat am făcut drumul acesta, mai stăteam uneori, în ierni geroase, la părintele din sat, alunele coapte în septembrie, cu o piatră pe marginea drumului spărgând alune, făcându-mi iute semnul crucii la Crucea Mântuitorului sus pe deal, cu ghiozdanul greu în spate, recapitulându-mi în gând lecțiile bine învățate, de dragul părintelui Ioan vrând să fiu mereu primul, ajuns acum la cariera de var mă opresc țintuit de o vie amintire, cu Theo la stinsul varului pentru frescă, părăsesc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ceea ce simt... Întreb „Cine sunt eu?” și ies la iveală, să-mi dea răspuns ... alte întrebări, ... un noian de vise, ambiție și multe, multe dorințe... Tu ești copilul care a pășit sfios în clasa I pe poarta școlii purtând în ghiozdan atâtea întrebări: „Va fi frumos? Va fi interesant? Va fi bună și înțelegătoare doamna mea?” Știu că mult timp nu prea pricepeam de ce trebuia să merg neapărat la școală zi de zi... De ce? Așa doreau toți cei din jurul meu. Știu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
a oamenilor de știință sovietici. E clar că ai decis să te faci cosmonaut. După terminarea liceului. Planurile tale sunt mărețe și par a fi ușor de Îndeplinit. Numai cu filmul e mai complicat pentru că ai nevoie de bani. Ascunzi ghiozdanul În pivniță și pleci grăbit spre tanti Angela. Ea Îți mai dă din când În când bani pentru cinema. În curtea de pe intrarea Călăuzelor este o liniște suspectă. La fel și În casa lăsată Într-o rână sub acoperișul coșcovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
opresc răsuflarea aceea care mă scârbește. — Spune-mi că mă iubești. — Termină! Dar își pierduse orice urmă de control. — Nu, nu termin... Se agită pe scaun, sughite. Se aud pași pe scară. Un băiat intră la toaletă, un școlar cu ghiozdanul în spate. Italia se retrage la locul ei, este mai calmă. Îi iau mâna: — Trebuie să-ți spun ceva. Mă privește și fruntea ei pare acum făcută din ghips. — Soția mea... este bolnavă. — Ce are? Spune-i, Timoteo, spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
coada ei blondă Încadrându-i capul ca o coroană și un fel de pieptene maro, făcut din carapace de broască țestoasă, Înfipt În șuvițele aurii de pe ceafă. Mergeau Împreună după cumpărături de ultim moment În piața Mahane Yehuda, el cu ghiozdanul În spate și ea cu sacoșa În mână, iar pe unul din degetele sale lucea un inel cu safir. Mirosurile pieței, mirosuri orientale sărate, amărui, acrișoare, Îi umpleau pe amândoi de o bucurie copilărească. De parcă ei doi Încheiaseră un pact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cină, azi nu mai există eschimoși, urmașii lor trăiesc la fel ca noi, locuiesc în case, se hrănesc cu corned beef din conserve și beau prea mult whisky, pe care-l obțin în schimbul pieilor de focă din care se fac ghiozdane, cum aveam și eu unul. Vtc "V" Adăpătoareatc "Adăpătoarea" Din zăpadă se ivi o nouă priveliște, nuanțe verzi, argiloase, sclipind de umezeală și eu stăteam la fereastră, priveam liniile, structurile alb-negre dispărând, în locul lor apărea un amestec de pete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
iar anii irosiți putea fi revigorați tocind cu strășnicie. El încerca să mă convingă: acolo poți deveni din nou elev, la urmă poți chiar să te înscrii la bacalaureat. Fiindcă asta îi lipsea lui, care purta deja din nou un ghiozdan adevărat, chiar dacă din piele sintetică, dar și mie, de care atârna doar ranița. Fără bacalaureat, valoarea ta scădea la jumătate. Mulți pățeau asta. „Pricepe odată! Un om fără bacalaureat nu are nici o valoare.“ Ceva mai mult de o oră, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vorbim despre aceleași aspecte. El a fost acolo, știe mai bine. Eu doar am citit și am văzut câteva poze, dar ce adânc m-au impresionat!” Hai, Mariana! a strigat-o Laura din capul băncii. Își aruncase toate cărțile în ghiozdan și era gata de plecare. Visezi sau dormi? N-ai auzit c-a sunat și doamna a ieșit din clasă? Ba..., cred că da, dar eram cu gândul departe... Cum s-a stabilit în pauza cealaltă? Ce s-a mai
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
aeroport. Tot ce a făcut ea a fost să arunce portofelul Gucci și telefonul celular Motorola În geanta aceea Fendi pe care o tot chinuia. În ultimele câteva săptămâni, splendoarea În valoare de zece mii de dolari slujise pe post de ghiozdan de școală pentru Cassidy și multe dintre perlele brodate pe ea - ca să nu mai vorbim de unul din mânere - căzuseră. Miranda mi‑o pusese Într‑o zi pe birou și Îmi comandase să o dau la reparat sau, dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Poza mamei - picătură de ploaie sau lacrimă? Pitită-n ghiozdan cea mai dragă păpușă - zâmbet cu lacrimi În zori pe șosea - frunze rostogolindu-se după mașină Capăt de holdă - baraca din scânduri vechi abandonată Hambarul vechi - razele soarelui printre scânduri Lângă hambarul vechi o căruță goală - soarele apune Hambarul plin
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
ouă marca Royal Worcester (4 bucăți) O tigaie chinezească electrică Un roman de Dick Francis cartonat Suport pentru tort Beatrix Potter comemorativ Și mai era ceva, sigur mai era ceva. Spăl bine suprafața de gătit din bucătărie, apoi verific dacă ghiozdanul lui Emily e pregătit pentru mâine dimineață. Înăuntru, vârât Între paginile cărții Lily, câinele pierdut, găsesc un mesaj de la școală. Ar putea să contribuie părinții cu un exmplu de mâncare tipică pentru cultura din care provine copilul lor și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Edo!). Traversăm. Tra versez cu aceeași stare de plutire persistând în mine ca un abur de ceață. Trecem acum chiar pe strada care duce spre fosta mea școală generală. — Pe-aici treceam eu când eram în clasa întâi, cărându-mi ghiozdanul în cârcă..., mă trezesc vorbind. Și treceam aproape mereu singură, pentru că mă certam zilnic cu colegii și, drept pedeapsă, ei mă părăseau... Parcă mă văd... Am vorbit prea încet. Eduard nu m-a auzit. Sau poate că, la urma urmelor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
văd... Am vorbit prea încet. Eduard nu m-a auzit. Sau poate că, la urma urmelor, am vorbit doar în gând? Tac. Mă uit absentă înainte și zăresc o fetiță mergând, mică și abătută, cu privirile în pământ, cărându-și ghiozdanul în cârcă și bălăbănindu-și mâinile în aer, fără rost. Alți copii - neîndoios, colegii - merg în fața ei, discutând aprins. Mă frec la ochi, neîncrezătoare. Fetița asta parcă e o copie fidelă a mea - cea de acum zece ani. Aceleași cozi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înalțe brusc în fața mea. O măsor ne dumerită și o zăresc călcând pe aer ca pe niște trepte nevăzute du când tot mai sus, înspre un nor alb șugubăț care pare să o aș tepte, iar fetița se pierde cu ghiozdan cu tot în nor, călcând apăsat, cu mersul ei abătut, fără să observe că plutește. Copiii din fața ei își continuă drumul sporovăind nepăsători și se urcă gălăgioși într-un tramvai. Rămân cu privirea în sus, la norul alb care și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se considera iremediabil ratat. întotdeauna se simțise alandala. începând cu bâlbâiala incontrolabilă, care îi făcea pe toți să-și dea coate și să râdă de el cu gura până la urechi, continuând cu vizibila lui gheboșenie, mai ales de când își căra ghiozdanul doar pe un umăr, și apoi cu stângăcia lui fla grantă - își folosea aproape exclusiv mâna stângă pentru a face orice, și ce teamă îi era că îl vor disprețui pentru că ține furculița invers, ce încurcat era când se așeza
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dacă ai fi venit de la drum lung, fără a fi avut când să-ți umfli buftul, înainte de a fi intra în galerie Dar dumneata, ca tot minerul, la intrarea în șut, te-ai omenit, bărbătește, la cantina șantierului, băgând la ghiozdan un castron de varză cu slănină, pe care l-ai ajutat împingând un dărăb dublu de pâine, cu care magazinerul cantinei ți-a astupat gura asta mare și mereu nesătulă Atunci m-a furnicat prin mădulare, simțind că în echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca pe niște ghiuluri groase de aur. Soarele se aburca pe bolta Cerului, timpul trece, dialogul se înfiripă și Caterina se simțea tot mai în largul ei, precum floricica albastră de in, în adierea zefirului de iunie. Pe măsură ce își deșerta ghiozdanul cu nestemate verbale, Profetul dădea la iveală tot mai puține și mai rare cuvinte bizare, învățând, ca năzdrăvanul din basme, să vorbească tot mai lesne și tot mai ademenitor. Felul acesta de a se înțelege a continuat între ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
om mare, că noi nu mai contăm și dacă mai aveam vreun rost acela nu era altul decât să-i slujim pe ci, să le cumpărăm aceste costume elegante și bine călcate, aceste rochițe și gulerașe bine apretate, serviete și ghiozdane moi de piele... Nici unul dintre părinți nu arăta ca mine atât de smerit și cu neliniștea în mine... clandestin... în neregulă cu propriul său copil... Costel, hai, mamă! (treacă-meargă, Costel, deja năsos ca maică-sa, nu promitea nimic înălțător), Lenuș
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
O să fii desagreabilă la plimbarea în doi, cu acest legănat al tău care mie mi se părea atât de dulce și care cere atâta protecție! Ei, cine o să te protejeze? Așa era, fularul îi atârna și el într-o parte, ghiozdanul îl ținea prea aproape de pământ ca într-o relaxare după o grea trudă, sau ca și când ar fi gândit că totul îi era egal, o sanda avea cureaua desfăcută, mică lălâie care se opri în fața mea și strigă cu o tristă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gardului, încerca să lege o conversație: „Nu-număru’ 9, ma-mamă ce bună ești!“. Coboram împroșcați de apă și-o ploaie de înjurături, și-o luam la fugă printre blocuri, apoi prin părculețul de pe Aviator Mărășoiu, până când râsetele, întunericul și greutatea ghiozdanelor ne obligau să ne-oprim. În părculeț, după o bancă, băieții își scoteau sexele mici și dureroase și începeau să le compare, căutând vesel defectele și lăudând generos calitățile: „A mea e mai mare!“; „Ba a mea e de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în uniforme care năvălea la ore, descărcat din Dacii și Wartburg-uri. Pe mine nu mă aducea nimeni, așteptam cuminte la trecerea de pietoni până venea câte-un domn și mă lipeam de el, încercând să nu mă pierd. Țopăiam cu ghiozdanul în spate, după pașii mari și necunoscuți. Mai târziu, când au ieșit desenele animate cu Dexter, am recunoscut scena: hoarda puradeilor țâșnind pe ușa școlii în urlete de bucurie și sărind în brațele stupide și nerăbdătoare ale părinților. Dexter stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în colț, departe de ochii lumii. L-am recunoscut imediat, puteam să-i fac portretul înainte să întoarcă privirea. Rămăsese totul acolo, neschimbat, ca în liceu: mustăcioara, privirea cețoasă (de la statul în exces pe calculator), ceasul cu brățară aurită. Doar ghiozdanul fusese înlocuit de-o geantă din piele vișinie, tip Mission Impossible. S-a ridicat de la masă și ne-a întâmpinat cu un zâmbet elegant: „Bună-seara. Ce mai faceți, dom’ profesor?“ Dom’ profesor eram eu: eram și rămăsesem, ca ultimul naiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înfrânată de dificultățile economice și politice ale recesiunii. Chiar și-n mișcarea nelimitată de măști și cuvinte, existau lucruri pe care nu le puteam nici face, nici imagina. N-o vedeam pe Maria fardată violent, în fustă scurtă și cu ghiozdanul pe umăr: uram fetele astea pe jumătate femei, care clipoceau pe tocuri la școală, cu muțuneii de pluș atârnând de fermoarul rucsacului. Nu ne jucam nici de-a studenta slăbănoagă, cu breton și picioare osoase, cu care să ieși doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apucat două felii, mustind de ketschup și maioneză. M-am apucat și eu să mănânc. Mihnea mi-a întins telefonul, înainte să-l mânjească de ulei și grăsime. „Ai terminat?“ „Da, dom’ profesor. Da’ acum, lasă-mă să bag la ghiozdan. Vorbim după aia.“ Am plonjat toți trei în aluatul călduț, cu berile aproape. Ar fi mers altceva, un pahar de vin roșu, dar nu eram în Montmartre. Nici fetele nu semănau. Studiasem îndelung problema, în timpul unei burse: franțuzoaicele aveau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]