1,784 matches
-
Oricellari. Gilbert a afirmat că ideile gânditorilor individuali precum Machiavelli și Guicciardini "nu au fost totuși fenomene izolate deoarece au dezvoltat conceptele istorice și politice care au format moștenirea comună a unui întreg grup de autori florentini". Întrucât de atunci Gilbert a postulat că gândirea politică a Renașterii a fost structurată în termeni de școli, una dintre sarcinile principale ale istoricului a devenit aceea de a dezvolta o taxonomie adecvată. "Ideologiile" au înlocuit "ideile" în limbajul istoricilor: republicanismul clasic al lui
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de a dezvolta o taxonomie adecvată. "Ideologiile" au înlocuit "ideile" în limbajul istoricilor: republicanismul clasic al lui Bernardo Rucellai și al colegilor săi a fost o ideologie politică adoptată ca instrument al puterii 18. Există de fapt în opera lui Gilbert o anumita abilitate ce nu este întotdeauna ușor de recunoscut. În studiul asupra lui Rucellai, ca și în lucrările succesive întitulate Florentine political assumptions în the period of Savonarola and Soderini (1957) și Machiavelli and Guicciardini (1965), Gilbert a finalizat
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
opera lui Gilbert o anumita abilitate ce nu este întotdeauna ușor de recunoscut. În studiul asupra lui Rucellai, ca și în lucrările succesive întitulate Florentine political assumptions în the period of Savonarola and Soderini (1957) și Machiavelli and Guicciardini (1965), Gilbert a finalizat un efort intelectual deosebit de important în care a studiat gândirea politică prin intermediul lecturării unei vaste game de texte ce aparțineau mai multor autori. Machiavelli and Guicciardini, probabil cea mai cunocută lucrare a lui Gilbert, este adesea apreciată negativ
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Machiavelli and Guicciardini (1965), Gilbert a finalizat un efort intelectual deosebit de important în care a studiat gândirea politică prin intermediul lecturării unei vaste game de texte ce aparțineau mai multor autori. Machiavelli and Guicciardini, probabil cea mai cunocută lucrare a lui Gilbert, este adesea apreciată negativ de acei cititori care sunt în căutarea unui ghid pentru lucrările celor doi scriitori florentini, dar o lectură mai atentă a operelor lor majore nu a fost deloc ceea ce a avut Gilbert în minte. Dimpotrivă, în
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cunocută lucrare a lui Gilbert, este adesea apreciată negativ de acei cititori care sunt în căutarea unui ghid pentru lucrările celor doi scriitori florentini, dar o lectură mai atentă a operelor lor majore nu a fost deloc ceea ce a avut Gilbert în minte. Dimpotrivă, în introducerea cărții a notat de câteva ori cu mare mândrie că Machiavelli și Guicciardini sunt menționați în paginile următoare 19! Gilbert a împărtășit în mod explicit mai curând o abordare de tip structuralist 20. Ambiția să
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
o lectură mai atentă a operelor lor majore nu a fost deloc ceea ce a avut Gilbert în minte. Dimpotrivă, în introducerea cărții a notat de câteva ori cu mare mândrie că Machiavelli și Guicciardini sunt menționați în paginile următoare 19! Gilbert a împărtășit în mod explicit mai curând o abordare de tip structuralist 20. Ambiția să constantă a fost să "pună ideile lui Machiavelli și Guicciardini în contextul tendințelor majore ale politicii și istoriei", de aceea a fost destul de clar în privința
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
dezvoltate de Quentin Skinner și istoricii gândirii politice din așa numita "Cambridge School of political theory"21. Determinând "ideologia politică", "sistemul de valori și concepte", "ipotezele politice" și "structurile conceptuale" sau "modurile predominanțe de a gândi" (toate expresii folosite de Gilbert) în cuprinsul mai multor texte, istoricului îi este permis să integreze studiul sistemelor teoretice, politice, și sociale ale societăților trecute 22. În acest mod o veche barieră disciplinară care a stat între istoria intelectuală și aceea a puterii socio-politice a
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
să integreze studiul sistemelor teoretice, politice, și sociale ale societăților trecute 22. În acest mod o veche barieră disciplinară care a stat între istoria intelectuală și aceea a puterii socio-politice a fost pe cale de a fi demolată. În același timp, Gilbert a reușit să intre în analiza claselor în interpretare pe care a dat-o luptelor ideologice florentine din secolele al XV-lea și al XVI-lea. Aici, diferența față de Baron este mai mult decat semnificativă. Baron, în sintonie cu vechia
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
participativa 23. Deși Baron a lămurit clar influență primită din partea lui Werner Sombart și Amintore Fanfani, el a fost primul scriitor care a făcut legătura dintre o ideologie republicana și apariția unei noi atitudini față de bogăție 24. Cu toate acestea, Gilbert a văzut într-un mod diferit relația dintre bogăție și idealurile republicane. Reiese clar din scrierile lui că a fost atras de apelurile la sacrificiu, atât de comune în literatura republicana, apărută în perioadele de nevoi și de criză 25
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
într-un mod diferit relația dintre bogăție și idealurile republicane. Reiese clar din scrierile lui că a fost atras de apelurile la sacrificiu, atât de comune în literatura republicana, apărută în perioadele de nevoi și de criză 25. Republicanismul lui Gilbert a fost o ideologie care a încercat să redistribuie resursele existente pentru binele comun, în timp ce acela al lui Baron s-a bazat pe o creștere economică susținută. Interesant este, așa cum susține Gilbert, ca ideologia republicana putea să devină cu ușurință
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de nevoi și de criză 25. Republicanismul lui Gilbert a fost o ideologie care a încercat să redistribuie resursele existente pentru binele comun, în timp ce acela al lui Baron s-a bazat pe o creștere economică susținută. Interesant este, așa cum susține Gilbert, ca ideologia republicana putea să devină cu ușurință nu doar un instrument adoptat și gestionat de un partid al poporului florentin într-un episod al luptei de clasă, ci și de o clasă superioară a "nobililor" sau a "optimaților". În
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cu cele mai vechi tradiții civice, precum Florența și Veneția, îndemnurile republicane au fost arme politice puternice, care puteau să fie folosite nu doar pentru a democratiza un regim republican, ci și pentru a-l delegitima. Faptul că versiunea lui Gilbert a republicanismului, în comparație cu cea a lui Baron, a fost indiferență la proprietatea privată a devenit ulterior un factor important în dezvoltarea unei "paradigme republicane" printre istoricii americani, așa cum vom vedea. Pentru a înțelege atracția pe care a avut-o în
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
60, pentru doi promițători americaniști aflați la începutul propriilor lor cariere, Bernard Bailyn și discipolul lui, Gordon Wood, evoluțiile care s-au produs în domeniul istoriei Renașterii italiene au fost primite că noutăți emancipatoare. Încurajați în parte de exemplul lui Gilbert, care se ocupă și de istoria americană, acesti americaniști au descoperit în istoria ideologiei un mod de abordare simultană a opiniilor istoricilor intelectuali și sociali 28. Atât Bailyn, cât și Wood au remarcat predominantă republicanismului clasic în literatura critică de
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a recunoscut a fi influențat de ideile lui Hans Baron, dar o schimbare interesantă și sugestiva a lui Pocock față de concepția originară a lui Baron apare în modul de tratare a bogăției și a pieței. Aici Pocock, urmându-l pe Gilbert, a afirmat că virtutea și proprietatea se află într-o opoziție fundamentală una față de alta. Dacă Baron a considerat că republicanismul a constituit protecția și energia vitală a proprietății, Pocock a afirmat că Republica a trebuit să fie totdeauna în
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
comportă în acest mod demonstrează puternică și neobișnuită influență, chiar dacă indirectă, pe care un grup de istorici ai Renașterii au avut-o asupra cercetării istorice contemporane din Statele Unite 41. * * * Între timp, în istoriografia Renașterii, după deschiderile realizate de Baron și Gilbert și o dezvoltare a studiilor anglofone asupra republicanismului în anii '70, majoritatea istoricilor s-au dedicat voluntar tradiției republicane în aspectele sale cele mai variate, evitând în același timp multe dintre cele mai importante aspectele istorice și metodologice. Și aici
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
aprecieri] s-au regăsit tocmai în aria de studii asupra lui Machiavelli care contestă teza că există o tradiție continuă sau un " limbaj" republican. Cu toate ca Pocock, Skinner, dar și alți specialiști ai Școlii de la Cambridge, urmându-l pe Baron și Gilbert s-au convertit și accepta primatul absolut al Discursurilor în ansamblul gândirii politice a lui Machiavelli 53, în ultimii ani am asistat la reîntoarcerea textului Principele. Căutarea unor puncte de vedere similare în Principele și în Discursuri sau citirea Discursurilor
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Revolution: Personalities and Themes în the Struggle for American Independence, Random House, New York, 1990, pp. 225-278. ---, Ideological Origins of the American Revolution (1967), Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1992. ---, Realism and Idealism în American Diplomacy: the Origins. Homage to Felix Gilbert (1905-1991), Institute for Advanced Study, Princeton, New York, 1994. Baron, Hans, The Crisis of the Early Italian Renaissance: Civic Humanism and Republican Liberty în an Age of Classicism and Tyranny, vol. 2, Princeton University Press, Princeton, 1955. ---, "The "Principe" and the
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
History of Ideas, XXXVII, 1976. ---, "Structuralist Explanation în History", Journal of the History of Philosophy, XVII, 1979, pp. 309-318. Geertz, Clifford, "Ideology aș a Cultural System", în Geertz, The Interpretation of Cultures: Selected Essays, Basic Books, New York, 1973, pp. 193-233. Gilbert, Felix, To the Farewell Address: Ideas of Early American Foreign Policy, Princeton University Press, Princeton, 1961. ---, Machiavelli and Guicciardini: Politics and History în Sixteenth-Century Florența, Princeton University Press, Princeton, 1965 (ediția italiană din 1970; ediția engleză revăzuta, Norton, New York, 1984
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
1988, pp. 1-19. ---, Machiavellian Rhetoric: from the Counter-Reformation to Milton, Princeton University Press, Princeton, 1994. Larivaille, Paul, La pensée politique de Machiavel. Leș "Discours sur la première Décade di Tite-Live, Nancy, Presses Universitaires de Nancy, 1982. Lehman, Hartmut, (ed.), Felix Gilbert aș Scholar and Teacher, German Historical Institute, Washington, D.C., 1992. Little, Lester K., Religious Poverty and the Profit Economy în Medieval Europe, Cornell University Press, Ithaca, 1978. MacIntyre, Alasdair, After Virtue, ed. a II-a, University of Notre Dame Press
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Epics of Pulci, Boiardo, and Ariosto", în Exile and Change în Renaissance Literature, Yale University Press, New Haven, 1984, pp. 33-75. Giannotti, Donato, "Della repubblica de' viniziani", în Opere, 2 vol., Furio Diaz (ed.), Marzorati, Milano, 1974, I, p. 129. Gilbert, Felix, "Otto Hintze", în Gilbert, History: Choice and Commitment, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1977, pp. 242-274. Goldthwaite, Richard A., The Building of Renaissance Florence: An Economic and Social History, Baltimore, Johns Hopkins University Press, 1980, pp. 87-88. Grubb, James
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Ariosto", în Exile and Change în Renaissance Literature, Yale University Press, New Haven, 1984, pp. 33-75. Giannotti, Donato, "Della repubblica de' viniziani", în Opere, 2 vol., Furio Diaz (ed.), Marzorati, Milano, 1974, I, p. 129. Gilbert, Felix, "Otto Hintze", în Gilbert, History: Choice and Commitment, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1977, pp. 242-274. Goldthwaite, Richard A., The Building of Renaissance Florence: An Economic and Social History, Baltimore, Johns Hopkins University Press, 1980, pp. 87-88. Grubb, James S., Firstborn of Venice: Vicenza
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
da Leonardo Bruni ad Annio da Viterbo, Edizioni di storia e letteratura, Romă, 2003. Gallard, Caroline, Le Prince et la République: Histoire, pouvoir et société dans la Florence des Médicis au XVIIe siècle, Presses de l'Université Paris-Sorbonne, Paris, 2007. Gilbert, Felix, Machiavelli and Guicciardini: Politics and History în Sixteenth Century Florence, ed. a II-a, Norton, W.W. Norton & Company, New York, 1984. ---, "Biondo, Sabellico and the Beginnings of Venețian Official Historiography", în John Gordon Rowe și W. H. Stockdale (eds
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
și datei redactării a fost formulat de J. H. Hexter, "Seyssel, Machiavelli & Polybius VI: The Mystery of the Missing Translation", Studies în the Renaissance, 3, (1956), pp. 75-96; și Baron, "Machiavelli: The Republican Citizen". A se compară remarcile lui Felix Gilbert, "Machiavelli în Modern Historical Scholarship", în Italian Quaterly 14 (1970), p. 25 n. 20. Asupra unei tendințe îndelungate de găsire a unor"dihotomii" în opera lui Machiavelli, vezi Dante della Terza, "The Most Recent Image of Machiavelli: The Contribution of
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
the Thought of Niccolò Machiavelli, Berkeley and Los Angeles, 1984; și Victoria Kahn, Machiavellian Rethoric: From the Counter-Reformation to Milton, Princeton, 1994, pp. 15-59, argumentează, fiecare într-un mod original, un singur Machiavelli. 6 A se vedea în special Felix Gilbert, "Florentine Political Assumptions în the Period of Savonarole and Soderini", în Journal of Warburg and Courtauld Institutes, 20 (1957), pp. 187-214; și idem, Machiavelli and Guicciardini: Politics and History în Sixteenth-Century, Florența, (ed. rev.), New York, Norton, 1984. Pentru o altă
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
di un stile, Padova, 1975, un studiu exemplar, a stors cât de mult a fost posibil din lucrările timpurii, dar a găsit mai mult stile decât pensiero. 9 Piero Pieri, Îl renascimento e la crisi militare italiană, Turin, 1952. Felix Gilbert, "Machiavell: The Renaissance Art of War", în The Makers of Modern Strategy, 3rd edition, (ed.) Peter Paret (Oxford University Press, Oxford, New York, 1986), pp. 11-31, a fost doar mai înțelegător cu Machiavelli. 10 Asupra fiscului în relație cu consolidarea statului
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]