619 matches
-
tot ce lovește obiectul dragostei și al datoriei sale: Moldova. Scopul scuză mijloacele". Și eu m-am străduit să văd în Ștefan "omul" desigur, mare, excepțional, un erou, dar nu "sans peur et sans reproche"; și, dimpreună cu cronicarul, am glăsuit: "...Și Ștefan Vodă fost-au încă om cu păcate...". Ștefan cel Mare de toate a fost, numai "Sfânt" n-a fost. Sanctificarea lui Ștefan un act mai mult politic a fost o greșeală care i-a adus contestații și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
straniu încremenite, fulguiește ușor... Se lasă înserarea... 2 Strălucită izbândă! Pușcile bubuie pe metereze de se zguduie cetatea. Trăiască binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn a toată Țara Moldovei, Învingătorul de la Podul Înalt, glăsuiește boier Stanciu din jilțul său de "Mare și prim sfetnic de taină" și, ridicându-se bătrânește, lungan, de parcă nu se mai termina -, legănându-se ca un plop, fluturându-și barba albă, închină solemn ulcica ridicată: Trăiască! Boierii, curtenii, cu ulcelele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mult. Pentru Alexandru... Am vrut să-l ajut... N-am cuvinte să-ți mulțumesc... Ștefan își ferește ochii din calea ochilor ei recunoscători. Face câțiva pași în tăcere, frământat de un gând. Ridică ochii, șovăie încă, își caută cuvintele și glăsuiește: Maria, uite ce vreau să-ți spun... Și te rog să nu mă înțelegi greșit. Îmi pare rău că o să te dezamăgesc, dar... dar aș minți, ar fi necinstit să vă las să credeți că am făcut-o pentru voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe care se află frumos împăturite comprese, bandaje, feși de pânză. Dulăul ciobănesc culcat sub bancă mârâie amenințător, dar piciorul gol al Voichiței îi mângâie spinarea. Lăboanță! Cuminte Lăboanță, șoptește ea potolindu-l. Nu-i pentru mine această cunună, principe, glăsuiește Voichița cu un zâmbet puțin trist, ciupind o coardă gravă. De-ai ști, Voichițo, câtă frumusețe-i acolo în Cetatea Sfântului Teodor... Acolo, pământul se bucură ca nicăieri altunde de darul soarelui, valurile mării bat molcom în maluri sau clocotesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să nu-l bocească. Cum să-l uit și cum să-l iert? Te faci frate și cu dracu' până treci puntea, mormăie Luca Arbure. Fățărie, nefățărie, n-o putem trece, singuri nici eu fără el, nici el fără mine, glăsuiește Ștefan. Puntea suspinelor, precizează Țamblac. Avem nevoie unul de celălalt, ca aerul avem nevoie, rostește Ștefan. "Prieteșug?"... Și de ce n-ar fi? Părinții noștri se aveau ca frații. "Iancule, părinte al meu", așa-l chema taica Bogdan pe taică-su
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai povestit asediul și-am tras învățătură din greșelile voastre. Mă obsedează moartea Împăratului Constantin Paleologu... Singur... Singur cu sabia împotriva unei întregi armate... Fantastic! O moarte pentru un mare rege... A căzut o dată cu Împărăția: 29 mai 1453, în zori, glăsuiește Țamblac adânc tulburat. A căzut?! Într-un fel, a fost o încununare. Și-a cucerit nemurirea... Povestește-mi cum a fost. Povestește-mi, Ioane... Dar ți-am povestit de trei ori! protestează el. Sunt amintiri ce dor! Scutește-mă! Povestește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
își șterge cu brutalitate lacrimile ce stăteau gata-gata să se spargă și o înfruntă cu mândrie: Măria sa nu s-a atins de mine! Nu s-a atins! Cine?! Ștefan?! Fugi de-aici! râde homeric ca de o glumă bună. Voichița glăsuiește cu mândrie, răspicat: Jur! Sunt neprihănită! Sunt fecioară! Jur! Maria izbucnește în hohote, ironică, sarcastică: Ha! Ha! Ha! "Fecioara!" "Neprihănita!"... Voichița, rușinată, cu o admirabilă naivitate, se plânge: Ibovnică? Măria sa râde de mine... Ba mă întreabă de mă mai joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu vreți s-o știți..." Ștefan către solii poloni ce reclamau Pocuția 11 Apusul apune. "Pax Ottomanica?!" Pe fereastra spătăriei năvălește zarva vrăbiilor gureșe ce se bucură de primele raze de soare ale primăverii. La Stambul se adună nori negri, glăsuiește Ștefan, încruntat, măsurând cu pași rari spătăria și boierii, cu capetele plecate, tac. S-au înturnat păsările noastre călătoare. Și nici Apusul nu pare mai însorit... Ioane, ochi și urechi suntem, să ascultăm povestea cu cocoșu-roșu. Țamblac, cu ochii în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
despăturește o hârtie și i-o întinde lui Tăutu. Tăutu își drege glasul și începe, solemn, emoționant: "O, bărbat minunat, glorios, pe care atât îl admirăm, întru nimic mai prejos eroilor antici pe care îi slăvim!" O, Pater! Mă copleșești, glăsuiește Ștefan râzând încetișor, să nu se vadă cât e de emoționat. Tăutu continuă: "...Tu, care, în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra turcilor; după a mea socotință, ai fi vrednic să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dă ocol odăii Domnului, umplând ulcelele pe care boierii, de necazul ăl mare, cu Ștefan în frunte -, tare se mai grăbesc să le golească. Nu mă gândesc decât la cei douăsprezece mii de oșteni juruiți în tractat oștenii lui Hristos, glăsuiește Ștefan cu o voce mică, obosită, pe gânduri. Se așează în jilț, simțind nevoia să se sprijine. Răstoarnă clepsidra ce-și oprise curgerea timpului. Bea din ulcică și boierii se grăbesc să-i urmeze exemplul. Logofete, ia cetește firmanul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
frământându-și mâinile. Pace! Da! Dar nu pace în genunchi! N-o primim! strigă Mihail. Ștefan tace. Bea. Se duce încolo, încoace, gânditor. Umbra sa în ultimele raze ale apusului se ține după el răsfrântă pe dalele de piatră. Pacea... glăsuiește el. Să spunem c-o primim. Știți voi ce-i "pacea" aiasta? E momeala, e viermișorul din cârligul undiței; de mușcăm, suntem pierduți! Cetatea Albă și Chilia, e primul pas... Va urma altul... Și altul... Cu turcii în coaste, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
însângerat de ultimele raze ale apusului ce coboară dincolo de coline. Mă gândesc la cei douăsprezece mii de oșteni juruiți de Cazimir. Mi-i dă?... Nu mi-i dă?... Să-și miște fundul de vor să salvăm "Creștinătatea"! Avem doar tractat, glăsuiește Șendrea. Sunt obligați să-l respecte! S-au legat prin jurăminte! Ștefan se dezlănțuie batjocoritor, încrâncenat, numai mânie: Tractate?! Avem! Câte n-avem! De toate avem! Pe piele de vițel! Cu chenare aurite și floricele pe margini! Și cu peceți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și bătuți de Dumnezeu... O minune dumnezeiască doar, îngână Vlaicu. Să punem popii să ne cetească... încearcă Mihail să arunce o vorbă de duh, dar se gândește că mai bine tace. Să vină de nu s-au săturat de trântaie! glăsuiește Șendrea. I-am mai belit o dată! amintește Duma. Au uitat de Lipnic? Noroc de Mateiaș, a poruncit adunarea oștirii la Brețcu, dincolo de trecătoare, spune Duma. Îl așteptăm din zi în zi... Pe buzele lui Ștefan flutură un zâmbet schimonosit: Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Slo.. slo... slobozenie, mormăie voci înăbușite în căciulă. Să vă slobozesc?!?! De la oaste?!?!... strigă Ștefan, vânăt, cu fălcile încleștate de îi zvâcnea sângele în creieri. Ta... tarii!... Tatarii, Doamne!... Tatarii!... se vaicăre ei prinzând limbă. Ne ucid pruncii, Măria ta! glăsuiește careva din mulțime, cu glasul înecat în lacrimi. Ne batjocoresc, ne pângăresc muierile!... Le... le duc în robie!... Ne pun foc!... Și... și nimeni nu-i apără!... Nimeni!... Ștefan fierbe, îl sufocă mânia, își aude inima ce-i zvâcnește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-l adânc în ochi. Cu dinții! Or s-o bată cu pușcile cele mari. De cade Suceava Doamne ferește! cade Moldova! În mâinile voastre stă soarta Moldovei! O s-o ținem! Pe ea... sau sub ea!"... De dat, nu le-o dăm! glăsuiește Duma, dârz, ca un legământ. Ștefan pune mâinile pe umerii lui Vlaicu: Unchiule! Pârcălabe Vlaicule! Aperi Cetatea Hotinului! Curtea se băjenește la Hotin... E comoara mea, ți-o încredințez, spune el apoi mai încet, arătând spre Maria, spre copii, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cupă face valuri, se prelinge pe mână; Negrilă o scutură cu disperare, o șterge de pulpană și pe-o parte și pe alta... "La Suceava în cetate Miezul nopții bate, Vodă Ștefan ne veghează, Domnul sfânt ne aibă-n pază!", glăsuiește străjerul din turn... Negrilă!... Negrilă se agață de clanță. O sudoare rece de gheață i se prelinge pe șira spinării. Se zbârlește înfiorat: Mă... Măria ta, se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Eu fierb... și sfinția ta mă pune să dezleg cimilituri... Cum vine aiasta? "Nici biruit... nici biruitor?" Nu înțeleg? Ori, ori! Nu te juca cu inima mea, că șoarece nu-s... și nici pisică nu ești! Daniil zâmbește blând și glăsuiește răspicat: Află dar! Mahomed a venit în Moldova ca un zmău! Se va căra valvârtej, ca o jigodie răpciugoasă, cu ciuma și oastea lui Ștefan Vodă coadă biciuindu-l spre Dunăre! Spre Dunăre! Crezi?!?! strigă Ștefan uluit. Adevărat?!?! Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Al Măslinilor numit. Și venind Ioan, Andrei, Petru și-alți învățăcei Lângă Dânsul, zis-au ei: „Doamne, fii bun să ne spui Ce-ntâmplări vor da de știre Lumii despre-a Ta venire, Despre-al veacului sfârșit.” Iar Iisus a glăsuit: „Dragii Mei, vor fi războaie, Om pe om o să despoaie, Neam cu neam o să se bată, Nu va fi sfârșitu-ndată, Lipsuri, boale - o grămadă Peste oameni au să cadă. Mulți se vor sminti atunci Și călca-vor Legi, Porunci
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
fost, chiar dacă nu atât de uriași). Arborele de eucalipt putem spune că era extraordinar. Era atât de frumos încât vecinii trăgeau cu ochii la el cu mare respect și nu s-ar fi mirat dacă l-ar fi auzit chiar glăsuind. Devenise o emblemă a cartierului și lumea trecea prin fața casei cu marchiză doar pentru a-i simți, seara, aroma specială, cu miros de farmacie. Eucaliptul avea o poveste care circula oarecum clandestin. Domnișoara cu eucaliptul fusese logodită cu un ofițer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
poclon lui Ioniță-vodă, ca doi berbecei di Armindean! . - Câni nerușinați, liftă rea!... strigă Chiajna, spumegând deturbare; dar Dumbravă nu-i dete vreme să urmeze zadarnicele sudălmi, ci, desprinzând ghioaca de la brâu, o-nvîrti de câteva ori cu brațu-i vârtos ș-apoi, glăsuind și un groaznic blăstem, o azvârli drept în capul înfuriatei Doamne." Psevdo-kinegheticos e o scriere foarte potrivită pentru Odobescu, bun causeur dar creator fără țâșnire. E un badinaj de erudit frecventator de saloane, o divagație amabilă, în tradiția Fontenelle, în jurul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri” (Psalmul 142) O, lanțuri cu butuci grei, ferecați cu nituri arse-n foc! O, cătușe cu zimți de oțel care ați împodobit gleznele și mâinile mele! Vă fericesc, limbi grăitoare care vor glăsui veșnic cu dangăt de clopot și tunet de foc în acest secol sângeros - infern diavolesc - cu inimi mutilate, cu trupuri strivite, răpuse de grele morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
haină și un cojocel, e recunoscut Ștefan Curcă... Ba încă, fața i-a rămas nealterată. Iată, acum, de pe dâmb, coboară două femei bătrâne. Vârsta și durerea le-au miscșorat pașii și redus mișcările...Abia mai pot merge, abia mai pot glăsui, plânsul lor este ca o sfâșiere... E sfârșit... Cum de au mai avut putere să vină până aici? Ce forță le-a împins pașii până la groapa din curtea Jilavei? Durerea e generală... Pretutindeni, se aude un plâns, din fiecare colț
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
12 până noaptea târziu). Interzicerea de a se alimenta și de a consuma orice fel de lichide i-a răpus pe cei mai debili. În fine, demonstrația a început cu o altă mare minciună: parada așa-numitelor gărzi patriotice. Comentariile glăsuiau despre cei care au eliberat țara. Adevărul era încă o dată alungat. Cei care treceau prin fața tribunei erau oameni tineri, cei mai mulți nenăscuți la 23 august 1944. Un mare calup uman, cu care s-a deschis demonstrația, ne-a înfățișat și ne-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
noastre să-i aducem la d-lui desfăcați gata, să-i punem în coșeriul d-sale, și în ce ceas ne va porunci d-lui îndată să avem a veni și a ne apuca de prășit dupre cum mai sus glăsuește, iar când n-am fi noi următori de a plini dupre cum mai sus arătăm, atunce ori ce fel de păgubire s-ar pricinui din pricina noastă, să avem a răspunde noi. Cât și pentru banii de sus arătați ne îndatorim
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Anonimul", căruia îi voi dedica cel puțin două materiale: primul (acesta) îi e dedicat lui Peter Greenaway, următorul, analizei câtorva filme de la secțiunea de lungmetraj. Dar să începem cu regizorul galez, olandez prin adopție. Nu sunt de acord cu ceea ce glăsuiește catalogul, cum că Greenaway este "un avangardist care a câștigat un surprinzător acces în curentul tradițional". Au contraire. În primul rând, mă îndoiesc profund că 10% dintre români știu cine e, iar procentul e comparabil cu cele din alte țări
Regizorul- vedetă de la "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11391_a_12716]