633 matches
-
de metri când Razman claxonă îndelung, obligându-l să se întoarcă: — Noroc! îi strigă. Celălalt făcu un gest cu mâna, se întoarse și își văzu de drum. „Palmierilor le place să stea cu capul în foc și picioarele în apă“, glăsuia o veche zicală, și în fața ochilor săi se afla confirmarea proverbului, căci, întinzându-se până îi pierdeai din ochi în depărtare, își înălțau frunzele spre cer peste douăzeci de mii de palmieri, fără să le pese de zăduful înăbușitor, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
făcut danii locurilor sfinte din propria lor avere îi revine lui Gavriil monahul, fost mare vistiernic, căruia probabil i s-o fi urât de atâta avuție și la 5 mai 1575 hotărăște: ― Să-l ascultăm, fiule, fiindcă sunt curios cum glăsuiește unul care până mai ieri a fost mare vistiernic - deci unul din cei ce aplicau “pecetluiri pe fețile și chipurile” poslușnicilor și care cine știe prin ce împrejurări a ajuns monah. ― Să nu crezi, părinte, că nu s-a nevoit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ca și cum ar fi spus: “Măi-măi! Mare ți-i minunea Ta, Doamne”. Apoi, revenind din mreaja gândurilor, a hotărât: ― Hai să vedem ce se mai întâmplă cu mănăstirea asta a lui Aron Vodă, fiule. Să sperăm că merge ca ceasul, așa cum glăsuiește anaforaoa iscălită de epitropii mănăstirii Aron Vodă trimiși de domnitor - la cererea epitropilor mănăstirii Halchi - să cerceteze activitatea arhimandritului Dometiian, în vederea reînvestirii acestuia. ― Însă nu înainte de a vedea, părinte, și încuviințarea boierilor epitropi ai mănăstirii Aron Vodă ca Dometianos să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
plină ochi cu lapte cu tăieței. Alături, un păhăruț și o carafă cu vișinată. De pe colțul mesei, mi-a atras atenția o așchie de hârtie, nu mai mare decât un timbru. Am cercetat-o cu grabă. Era scrisul Zânei, care glăsuia : “Mi-i tare dor. Poftă bună. Zâna”. Am mâncat cu poftă. Apoi am ieșit pe cerdac. Gândul că Zâna a fost cea care mi-a adus de mâncare mi-a aruncat în cârcă întrebarea: “De ce n-a mai întârziat măcar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mai greșit de s-a ales cu “meritul” de a fi blestemat? ― Apoi, aici e oleacă de poveste. ― S-o auzim, dragule. ― În anul 1782 iunie 17, s-a trezit “cuviosul chir Ignatie egumenul sfintii noastre mănăstiri” a Bârnovii - după cum glăsuiește patrieșia sa Avramie - și și-a înștiințat stăpânul “cum că multe părți de moșie și alte danii de ale sfintei mănăstiri s-ar fi înstreinat și acum s-ar fi stăpânindu și s-ar fi împresurându cu nedreptate de cătră
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
moșiilor, se găseau “stăpâni” de aiurea. Asta înseamnă că iubiții noștri “rugători” călcau pe acele locuri sau chiar și prin mănăstiri din an în Paște. ― Dacă aceasta ar fi singura mănăstire lăsată în calea unor “furi”, cum însuși patrierșia sa glăsuiește, ar fi de mirare, dar... Ne aducem aminte ce s-a întâmplat cu “Mănăstirea din Țarină” (Aroneanu), mănăstirea lui Păun de la Clatea, mănăstirea Hlincea și câte altele... ― Da’ tare mă tem, fiule, că te așteaptă un alt blestem. ― M-aș
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dragule. ― Te sărut, scumpa mea - a fost răspunsul meu, pecetluit cu o sărutare. ― Hai să plecăm, că, dacă stăm, ne stă norocul, iubire - a “poruncit” Zâna, luându-mă de mână și lipindu-se de mine cu tot trupul. ― Doamne-ajută - a glăsuit Sevastița, pornind înainte. În mână purta o desagă potrivită. Mergeam ținându-ne de mână. Prin ușoarele convulsii ale degetelor Zânei, îi simțeam fiecare impuls al inimii. Răspunsul meu urma involuntar aceeași cale... Când Sevastița a ajuns la stejarul de la intrarea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
200 de bătăi de inimă pe minut, asistă la o scenă tîmpă: La mulți ani, cumetre! strigă toți cu gurile pînă la urechi. Altfel nu veneai pe la noi. Moș Robilă se așează pe scaun, bea puțină apă, își revine și glăsuiește: Am lăsat ușile deschise, voi reveni la voi. Se pornește și în ușă se întîlnește cu fină-sa. Joci bine teatru, scorpie mică. Moșul nu s-a mai întors la chef. Revenit acasă, a avut ceva de lucru cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Încât Îi puteau prilejui până și originalului profunde crize de personalitate și Întrebări de genul „Ce e omul? Ce e viața? Cine este eu?“ Cele două erau Însă identice. Perfect identice. Aproape identice. Presupun c-ați auzit de mine, a glăsuit din nou prima. Sunt Vera Kuznețova, fosta soție a lui... — ...Dmitri Kuznețov, zis Demiurgul, am Întrerupt-o, fixând-o Însă pe cealaltă. Aceasta n-a spus nimic, dându-mi astfel timp să mai străbat o dată cu privirea cele două șosele, păstrând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
clonare, ci prin diviziune fulgerătoare. Însângerat și Învinețit, m-am extras din zona ostilităților, fluturând În semn de pace o fâșie rămasă Întreagă din lenjeria de corp, și m-am târât către birou. Sprijinit cu spatele de tăblia acestuia, am glăsuit, cu una dintre ultimele suflări: — Doamnelor, așa nu se mai poate, trebuie să introducem puțină ordine În acest du-te-vino. După spusele lui Confucius... Ei, aș! S-au năpustit asupra mea ca niște meduze australiene Înfometate. Două m-au luat de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vârstă, tu ai zis să mă duceți la Vindecător de parcă aș fi cine știe ce pește. Eh, Krog merge singur la Vindecătorul vostru! Așa am Încheiat. Rostind În minte cu putere, pentru că În gând, cuvântul dar nu există. El apare doar când glăsuiești, ca să nu ridici vocea și să-i sperii pe ceilalți. Krog, Însă, trebuia să ridice vocea În acea zi. Krog trebuia să-i sperie pe oameni. Krog era trimisul și fratele lui Moru. Ba, era chiar jumătatea Tatălui, dacă Moru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pus la cale poveștile, măi Krog, măi? mă luă Barra peste picior. Era singurul care nu mă Întâmpina cu bună ziua, după cum ne Învățase Gupal pe toți. - Le-am pus, le-am pus! M-am apropiat de el și i-am glăsuit În șoaptă, să nu ne audă oamenii de rând. Fie că Învingem, fie că suntem Înfrânți, tot noi vom fi victorioși. - Asta e bine, zise Barra, deși nu-mi dau seama cum de vor face cuvintele așa ceva. Mă rog. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
capsulă a timpului? În loc de pește oceanic Vă mai amintiți că pe timpul lui Ceaușescu, dacă mergeai cu trenul spre București, înainte de a ajunge în Gara de Nord, trenul trecea pe lângă Stadionul Giulești, care pe latura dinspre calea ferată avea o reclamă enormă ce glăsuia așa: „Nici o zi fără pește oceanic!". Devenise atât de desuetă, încât unul dintre mahării ridicați după revoluție, un șmecheraș cu numele de Băsescu, de abia a așteptat să ajungă ministru al transporturilor și a rezolvat chestia pe îndelete, așa gospodărește
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Bătrân, cu Ponta și Antonescu. Dar chestiile cu Mircea cel Bătrân, Vlad, Rovine, nu rămâne pentru Băsescu, decât ca o simplă lectură, o simplă fantezie politică, fiindcă dumnealui dorește cu ardoare să fie doar ca Ștefan cel Mare, ca să poată glăsui în fața mulțimilor, ca de pe puntea mineralierului: „Popor român! Țineți minte! România nu este a voastră, nu este a urmașilor voștri, România este a mea și a urmașilor mei, și a urmașilor, urmașilor mei, până în veacul veacurilor". Și în încheiere să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a răspuns cu glas gros și sfătos Anul cel Vechi, învăluindu-l cu o privire șugubeață, de moșneag. Uite, vezi, m-au însoțit și pe mine, și te vor însoți și pe tine, cele patru anotimpuri. Eu sunt Baba Iarna, glăsui atunci cea care abia se vedea din cojoacele și broboadele ei; ortacul meu e Moș Viscol, cu căciula și șuba mițoasă. Cu noi ai să pășești întâi și-ntâi prin lume. Noi sălășluim în țara lui Miază Noapte, unde stăpânesc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Miază-Zi. Babei Ierni îi dăruiesc ghiocei albi ca neaua, brândușe galbene precum soarele, toporași albaștri ca seninul cerului. Înverzesc câmpurile, înfrunzesc pădurile, înfloresc poienile și pajiștile. Aduc înapoi păsărelele cu cântecele lor, scot mieii să zburde la lumină. Ehei, a glăsuit la rându-i fata de alături numită Vara, zilele mele-s lungi și-nsorite, ca să aibă oamenii vreme bună de lucru, iar nopțile puține atât cât să se odihnească după muncă. Eu aduc rodul bogat al grânelor și grădinilor. Cresc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri” (Psalmul 142) O, lanțuri cu butuci grei, ferecați cu nituri arse-n foc! O, cătușe cu zimți de oțel care ați împodobit gleznele și mâinile mele! Vă fericesc, limbi grăitoare care vor glăsui veșnic cu dangăt de clopot și tunet de foc în acest secol sângeros - infern diavolesc - cu inimi mutilate, cu trupuri strivite, răpuse de grele morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
haină și un cojocel, e recunoscut Ștefan Curcă... Ba încă, fața i-a rămas nealterată. Iată, acum, de pe dâmb, coboară două femei bătrâne. Vârsta și durerea le-au miscșorat pașii și redus mișcările...Abia mai pot merge, abia mai pot glăsui, plânsul lor este ca o sfâșiere... E sfârșit... Cum de au mai avut putere să vină până aici? Ce forță le-a împins pașii până la groapa din curtea Jilavei? Durerea e generală... Pretutindeni, se aude un plâns, din fiecare colț
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
întâmplat niciodată și bine ar fi să nu se întâmple nici de astă dată. În timp ce Toaibă vorbea, crâșmarul i-a umplut un țoi cu rachiu și i l-a așezat dinainte. Ei, asta-i altă gâscă în ceea traistă - a glăsuit Toaibă bucuros, ducând țoiul la gură. Crâșmarul l-a lăsat să se îndestuleze. I-a umplut țoiul din nou, furându-l cu privirea. Măi Toadere, te aș întreba ceva, dar mi-i să nu te superi. Când m-am supărat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Și găsind că rostirea trebuia subliniată cu o anume solemnitate a clipei, binecuvîntă prilejul să umple păhărelele cu țuică de Panciu pe care o avea de un an, păstrată În raftul de jos al cămării, Împreună cu alte asemenea băuturi. - Mulțumesc! glăsui Înviorat Învățătorul și ciocnirăm toți patru. Doamna Carolina Pavel devenise brusc curioasă cu privire la unele amănunte ale traiului fetei la București, de viața din Capitală, dar Învățătorul se dovedi nepriceput a-i satisface curiozitatea, căci nu știa mai nimic din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lungă ro bie, ea devenea benefică pentru România. Ca un răspuns la acest glas al Ardealului, Bucovina venea cu un fapt împlinit - rezoluția votată de marele congres al Bucovinei, întrunit la 15 noiembrie 1918, sub președinția românului Iancu Flondor care glăsuia: « Congresul general al Bucovinei întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918, în sala sinodală din Cernăuți, considerând că de la fundarea Principatelor Române, Bucovina care cuprinde vechile ținuturi ale Sucevei și Cernăuților, a făcut parte pururea din Moldova, care în jurul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de-a dreptul alarmantă, deoarece le roa nu este mort defel, o fi o greșeală de tipografie, ci dimpotrivă, e născut În zodia peștilor, despre care se spune că trăiesc Încă dinaintea noastră. În declarația sa de presă, CVT a glăsuit: „Poporul român s-a trezit la realitate, a judecat cu proverbiala sa Înțelepciune și a optat pentru iubitorii de neam”. Mai bine rămînea așa, culcat, În ireala sa Înțelepciune, poporul român, pentru că prea s-au suit pe el de cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Împodobim crierul cu ideea că tragicul președinte era supărat pe Ceaușescu de foarte multe anotimpuri. De unde i-a și ieșit porecla de disident tehnic. Douăzeci de ani de marginalizare sînt greu de suportat. Odată lămurite aceste avataruri, vietatea prezidențială a glăsuit În microfon că nu se simte vinovat de nimic, nici de decembrie, c-abia sosise, era iarnă, haos, și el doar În pulover, nici de mineriade, deoarece așa este dînsul, bun. Și dacă părinții soldaților Împușcați la Otopeni Îl Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ajuns unde-am ajuns, iar acum sacrul formează Împreună cu oasele iliace bazinul. Văii Jiului, de pildă. Că alt sacru, aparținînd religiei, ori doar venerabil, chiar că n-am redescoperit. Dar am descoperit un nou intrat În partidul România Mare, Negoescu, glăsuind parlamentar cu o mare simțire: „Bunicul s-a tratat toată viața de inimă și a murit de ficat”. După două minute de Încordată așteptare, vine și explicația pe care n-a Înțeles-o nimeni: „Pisica cu clopoței nu mănîncă șoareci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
roșu. Se vedea de departe că este vin de „viață lungă” sau mai degrabă de viață ce merită să fie trăită... Toate s-au așezat dinaintea musafirilor rânduite gospodărește. Nenea Mitru și-a făcut datoria de paharnic, iar gospodina a glăsuit cu vorbă dulce: ― Ia Îndemnați, oameni buni, până nu se răcesc vărzările... Tatăl lui Nicu privea cu mirare la tot ritualul. În cele din urmă, a intrat și el pe făgașul urmat de ceilalți comeseni... După ce fiecare s-a omenit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]