922 matches
-
metri altitudine. Una dintre cele mai importante vârfuri este din , care ajunge la o înălțime de 2522 m. Datorită climei hyperumede de pe versanții de vest, munții muntenegreni sunt printre cei mai erodați de gheață din Peninsula Balcanică în timpul ultimei perioade glaciare. Muntenegru este membru al (ICPDR), întrucât peste 2000 de kilometri pătrați din teritoriul țării se află în bazinul hidrografic al Dunării. Diversitatea bazei geologice, a peisajului, climei și solului, și poziția Muntenegrului în Peninsula Balcanică și la Marea Adriatică, a creat
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
aduceau nămol, nisip și pietriș în ceea ce este acum Golful St Lawrence. Aceste sedimente acumulate formau un bazin de sedimentare, care se completează până la rocă insulei. Cand ghețarii Pleistoceni s-au retras aproximativ 15.000 de ani in urma, resturile glaciare ar fi fost lăsate în urmă pentru a acoperi cele mai multe din zonele care vor deveni insula. Această zonă a fost legată de continent printr-o fâșie de pământ, dar atunci când nivelul de ocean a crescut, deoarece ghețarii s-au topit
Insula Prințului Edward () [Corola-website/Science/302773_a_304102]
-
atmosferic. În unele regiuni, precum Stepa Baraba din Rusia, nivelul iodului din sol poate să fie de 300 ppm, iar în solurile de-a lungul coastelor Japoniei și Țării Galilor să atingă 150 ppm. Totuși, regiunile expuse eroziunii solului prin fenomene glaciare și pluviale devin sărace în iod, fiind locurile unde prezența gușei endemice are o frecvență ridicată. Gușa endemică este o afecțiune cauzată de deficitul de iod și este prezentă la peste 29% din populația globului. Iodul, la temperatura camerei, este
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
are o vechime de 600.000 - 200.000 î.Hr. Homo erectus folosea, probabil, în acea perioadă focul și dezvoltase, posibil, o formă de limbaj. Tot el a fost primul om venit în Europa, zonă care pe atunci trecea prin perioade glaciare extreme. Versiunea europeană a lui "Homo erectus" a fost denumită "Homo heidelbergensis" și aceasta datorită unei descoperiri realizate lângă Heidelberg, în 1907. Se estimează că a trăit acum 400.000 - 800.000 de ani. Pleistocenul târziu (127.000 - 10.000
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
Valea Sân Joaquin. Insulele Canalului se află în largul coastelor de sud. Sierra Nevada (din ) are cel mai înalt vârf montan dintre cele 48 de state americane contigue, Muntele Whitney, la altitudine. Lanțul înconjoară Valea Yosemite, celebra pentru domurile sale glaciare; pentru Parcul National Sequoia, unde cresc arbori sequoia uriași, unele dintre cele mai mari organisme vii de pe Pământ; precum și pentru Lacul Tahoe, un lac adânc cu apă dulce, cel mai mare lac al statului ca volum de apă. La est
California () [Corola-website/Science/302482_a_303811]
-
masivului este acum Sit al Patrimoniului Mondial Natural: Parcul Național Ruwenzori în Uganda și Parcul Național Virunga în Congo. În 1906, în Ruwenzori erau identificați 43 de ghețari, cu o suprafață totală de 7,5 kmp, aproximativ jumătate din suprafața glaciară totală a Africii. În 2005, nu mai existau decât 1,5 kmp. Prima mențiune europeană a Munților Ruwenzori a fost făcută de expediția lui Henry Morton Stanley în 1989 (norii care acoperă permanent vârfurile au făcut ca expedițiile din deceniile
Ruwenzori () [Corola-website/Science/299517_a_300846]
-
Germania, Elveția și Austria. Este situat aproximativ la chiar pe colțul celor trei frontiere. Cel mai mare oraș situat la acest lac este orașul Konstanz, cu o parte pe teritoriul Germaniei și alta pe teritoriul Elveției. ocupă o imensă vale glaciară, care a luat naștere într-o depresiune tectonică. Demnă de atenție este forma pe care o ia lacul în partea de nord-vest, unde s-au format două brațe despărțite de colina Boden. Lacul are 10 insule, dintre care cele mai
Lacul Constanța () [Corola-website/Science/304684_a_306013]
-
maxim 3-4 luni pe an. Este un conifer, care crește sub formă de arbust la altitudini montane situate între 1500-2300 m. Este considerat un pin târâtor. Se mai numește și "pin de piatră", "jip mare", "cetină strâmbă". Este o relicvă glaciară, considerat monument al naturii, fiind interzisă distrugerea lui din flora spontană. Înflorește în perioada iunie - august, conurile rămân pe lujeri mai mulți ani. Elasticitatea tulpinilor oferă o rezistență deosebită împotriva avalanșelor, viscolelor și stratului gros de zăpadă. Zăpada poroasă, conținând
Jneapăn () [Corola-website/Science/303636_a_304965]
-
în direcția lanțului montan. Ei formează, de fapt, o zonă îngustă în apropiere de creasta celor mai înalți munți. Aici, asemenea celorlalte mari lanțuri montane din Europa Centrală, există dovezi ale unei întinderi mult mai mari a ghețarilor în era glaciară.
Munții Pirinei () [Corola-website/Science/303650_a_304979]
-
dovadă arheologică asupra vânatului albinelor melifere (Apis mellifera) este un desen de pe o piatră din epoca mezolitică care a fost găsit în estul Spaniei și datează din perioada 6000 î. Hr. În acea perioadă, nu la mult timp după ultima Eră glaciară care a avut loc la circa 9000 î. Hr., se presupune că în regiune a existat un climat optim. Desenul fost folosit ca simbol al celui de-al 18-lea Congres Internațional de de la Madrid din 1961 și a apărut în
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
leagă Valais de cantonul Berna, și Furka, ce face joncțiunea cu cantonul Uri. Bine înțeles există și posibilitatea, extremă de altfel, de a traversa pe culmile munților, însă această cale de acces este destinată doar alpinistilor profesioniști. Valea Ronului, largă, glaciară, domină zona. Mai există și numeroase văi laterale care pornesc de la valea principală. Acestea variază de la văi înguste și îndepărtate la cele relativ populate și circulate. Cincizeci dintre piscurile montane depășesc 4.000 m, și există și numeroși ghețari. Ronul
Cantonul Valais () [Corola-website/Science/303756_a_305085]
-
înmagazinate în medie în fiecare dintre ele sunt prezentate în tabelul alăturat. Se poate constata că cel mai mare rezervor îl constituie oceanele, care înmagazinează peste 97% din rezervele de apă ale planetei. Următorul rezervor ca mărime îl constituie calotele glaciare din zonele polare și ghețarii. În prezent, ele înmagazinează aproximativ 2% din rezervele de apă, dar acest procent variază în timp, în funcție de ciclurile de încălzire ale planetei. În perioadele diferitelor glaciațiuni acest procent era mai ridicat, iar în prezent tendințele
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
înmagazinează aproximativ 2% din rezervele de apă, dar acest procent variază în timp, în funcție de ciclurile de încălzire ale planetei. În perioadele diferitelor glaciațiuni acest procent era mai ridicat, iar în prezent tendințele de încălzire climatică au început să topească calotele glaciare ceea ce în timp va putea duce la micșorarea relativă a acestui rezervor. Aceste procese nu modifică însă cantitatea totală de apă care ia parte la circuitul apei în natură. În afară de aceste rezervoare importante, mai există altele care rețin apa pe
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
plante. În anul 1978 s-a semnat între SUA și Canada un acord de protecție a apelor. Marile Lacuri au fost formate prin eroziune și depunere în timpul repetatelor avansări și retrageri ale ghețurilor din timpul Pleistocenului (cea mai recentă eră glaciară), care a luat sfârșit cu circa 10.000 de ani în urmă. Până atunci, zona ocupată acum de Lacul Superior era alcătuită din văi largi și sisteme de râuri, iar regiunea actuală a lacurilor era probabil o câmpie. Lacurile sunt
Marile Lacuri (America de Nord) () [Corola-website/Science/304057_a_305386]
-
regiunea actuală a lacurilor era probabil o câmpie. Lacurile sunt așezate la sud-vest de marginile Scutul Canadian o zonă de roci dure care se întinde spre sud din centrul lacului Ontario, până în nordul|Minnesotei Wisconsinului și al Michiganului. În timpul erei glaciare, ghețarii au erodat rocile mai moi de la marginea Scutului și au depozitat o parte din acest material în sudul lacurilor. Aceste depozite au barat orice scurgere care s-ar fi orientat către sud. La sfârșitul Erei Glaciare ghețarii au prevenit
Marile Lacuri (America de Nord) () [Corola-website/Science/304057_a_305386]
-
Michiganului. În timpul erei glaciare, ghețarii au erodat rocile mai moi de la marginea Scutului și au depozitat o parte din acest material în sudul lacurilor. Aceste depozite au barat orice scurgere care s-ar fi orientat către sud. La sfârșitul Erei Glaciare ghețarii au prevenit vărsarea către nord-est prin Fluviul Sfântul Laurențiu, și numeroase canale s-au format pe măsură ce apa și-a căutat alte drumuri spre mare. În cele din urmă unele dintre aceste canale naturale au fost exploatate pentru construirea unora
Marile Lacuri (America de Nord) () [Corola-website/Science/304057_a_305386]
-
floră și fauna sunt mai abundente și capătă caracteristicile coastei de vest. Precipitațiile mai bogate în vestul Anzilor și temperaturile scăzute la nivelul mării în larg dau naștere la mase de aer rece, contribuind la formarea ghețarilor și a calotelor glaciare, cele mai mari din emisfera sudică, exceptând Antarctica. Printre depresiunile ce traversează platoul, principalele sunt Gualichu la sud de Rio Negro, Valcheta și Maquinchao prin care înainte au curs apele lacului Nahuel Huapi - care acum curg în râul Limay, râurile
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
de disponibilitatea litologică și de competența râului. Ghețarii, deși sunt restrânși ca arie geografică, sunt agenți activi ai schimbării reliefului. Mișcarea graduală a gheții în josul unei văi cauzează abraziunea și dizlocarea rocilor de pe vale. Abraziunea produce sedimente fine, numite făină glaciară. Debris-urile transportate de către ghețar, când ghețarul se retrage, se numesc morene. Eroziunea glaciară determină formarea văilor cu profilul transversal sub forma literei „U”, spre deosebire de văile cu profilul în „V” de origine fluvială. Vezi și: Morfologie glaciară Eroziunea rezultă din dizolvarea
Geomorfologie () [Corola-website/Science/304159_a_305488]
-
geografică, sunt agenți activi ai schimbării reliefului. Mișcarea graduală a gheții în josul unei văi cauzează abraziunea și dizlocarea rocilor de pe vale. Abraziunea produce sedimente fine, numite făină glaciară. Debris-urile transportate de către ghețar, când ghețarul se retrage, se numesc morene. Eroziunea glaciară determină formarea văilor cu profilul transversal sub forma literei „U”, spre deosebire de văile cu profilul în „V” de origine fluvială. Vezi și: Morfologie glaciară Eroziunea rezultă din dizolvarea chimică a rocii și din uzura mecanică a rocii de către rădăcinile plantelor, gheață
Geomorfologie () [Corola-website/Science/304159_a_305488]
-
sedimente fine, numite făină glaciară. Debris-urile transportate de către ghețar, când ghețarul se retrage, se numesc morene. Eroziunea glaciară determină formarea văilor cu profilul transversal sub forma literei „U”, spre deosebire de văile cu profilul în „V” de origine fluvială. Vezi și: Morfologie glaciară Eroziunea rezultă din dizolvarea chimică a rocii și din uzura mecanică a rocii de către rădăcinile plantelor, gheață și de acțiunea abrazivă a sedimentelor. Eroziunea este sursa sedimentelor transportate de procesele fluviale, glaciare, eoliene sau biologice. Diverse procese geomorfologice domină la
Geomorfologie () [Corola-website/Science/304159_a_305488]
-
în „V” de origine fluvială. Vezi și: Morfologie glaciară Eroziunea rezultă din dizolvarea chimică a rocii și din uzura mecanică a rocii de către rădăcinile plantelor, gheață și de acțiunea abrazivă a sedimentelor. Eroziunea este sursa sedimentelor transportate de procesele fluviale, glaciare, eoliene sau biologice. Diverse procese geomorfologice domină la diverse scări spațiale și temporale. Pentru a categoriza relieful la diverse scări, unii geomorfologi folosesc următoarea taxonomie: 1. Continent, bazin oceanic, zonă climatică (~10,000,000 km2) 2. Shields, d.ex. Baltic shield
Geomorfologie () [Corola-website/Science/304159_a_305488]
-
masei ghețarilor. Gheața pură a unui ghețar fără incluziuni este alcătuită din straturi subțiri de câțiva centimetri de gheață transparentă. Când cristalele de gheață nu-și schimbă poziția un timp îndelungat, ghețarul își păstrează structura grunjoasă inițială. În cazul lacurilor glaciare, care încă mai conțin porțiuni din ghețari care le-au dat naștere, cristalele de gheață sunt mai lungi. Densitatea ghețarilor poate atinge valori până la 0,918 g/cm³, la incluziuni mai numeroase de aer având o densitate mai mică. Pentru
Ghețar () [Corola-website/Science/304240_a_305569]
-
invadat foste forme de relief de pe uscat, dând naștere la golfuri din vai și insule din vârfuri de dealuri sau munți. Multe din trăsăturile geografice ale statului Mâine au fost produse de activitatea intensivă a ghețarilor la sfarsitul ultimei ere glaciare. Printre cele mai cunoscute forme de relief glaciar se numără strâmtoarea Somes și Bubble Rock. Croita de ghețari, strâmtoarea Somes este considerată a fi singurul fiord de pe coasta de est și atinge adâncimi de . Adâncimea mare și marginile abrupte permit
Maine () [Corola-website/Science/303875_a_305204]
-
naștere la golfuri din vai și insule din vârfuri de dealuri sau munți. Multe din trăsăturile geografice ale statului Mâine au fost produse de activitatea intensivă a ghețarilor la sfarsitul ultimei ere glaciare. Printre cele mai cunoscute forme de relief glaciar se numără strâmtoarea Somes și Bubble Rock. Croita de ghețari, strâmtoarea Somes este considerată a fi singurul fiord de pe coasta de est și atinge adâncimi de . Adâncimea mare și marginile abrupte permit navigarea vaselor mari de-a lungul întregii lungimi
Maine () [Corola-website/Science/303875_a_305204]
-
Podlasiei (în ), care face parte din ceea ce poartă porecla de „Plămânii Verzi ai Poloniei”. Râul Biała, afluent pe dreapta al Supraślului, trece prin oraș. Peisajul platoului Białystok este divers, prezentând dealuri înalte cu morene și kame de peste altitudine. Vaste câmpii glaciare, formate prin depunerea de sedimente prin topirea gheții în zona de ablație a unui ghețar, sunt acoperite cu păduri. Pădurile fac parte importantă din caracterul orașului, ocupând circa (17,2% din zona sa administrativă), el fiind astfel al cincilea cel
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]