3,612 matches
-
au afirmat că nu au curaj să intervină chirurgical la picioare, pentru lungirea tendoanelor și îndreptarea tălpilor, până nu se rezolvă problema esofagiană. “Ni s-a explicat că piciorul strâmb congenital sau varus equin este o deformație a piciorului și gleznei prezentă la naștere. Acesta este răsucit spre interior, iar vârful piciorului orientat în jos. În cazul lui Edi, îi sunt afectate ambele picioare, tălpile sunt poziționate față în față, rotulele diferă ca mărime. Am mers de atunci la numeroși specialiști
Edi vrea să facă primii pași către Moș Crăciun [Corola-blog/BlogPost/92497_a_93789]
-
trebuie susținută în continuare, dar nu cu hei-rupisme. De unde au învățat oare tinerii ziariști români să pună titluri bombastice, să subestimeze astfel cititorii, ca și vedetele despre care scriu?! Acum Simona Halep e scuzata de faptul că i-a cedat gleznă. De ce nu i-a cedat lui Bouchard? Dacă avea probleme, trebuia să abandoneze, dar nouă ni s-a părut că a jucat la întreaga ei capacitate fizică și a dovedit cât poate. Atâta poate! Ea ne-a arată că mai
O mare lecție pentru presa din România [Corola-blog/BlogPost/92768_a_94060]
-
ar găsi, tare aș vrea să... Veniero se oprise dintr-o dată, atras de ceva. Dante Îi urmări direcția privirii, plin de curiozitate. Antilia Își făcuse apariția În fundul tavernei și se Îndrepta spre dânșii. Femeia Înainta cu pași lenți, Învăluită până la glezne În mantia ei de păun. Nu părea să se pună pe dănțuit. Se opri lângă masă, aproape de Dante, În timp ce Baldo se dădea grăbit la o parte. Poetul Înțepeni, pradă unui neașteptat sentiment de rușine. Pentru o clipă, amintirea Beatricei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
căruia ea Își oficia unul din riturile sale. Acum stătea dreaptă În fața lui, Înveșmântată Într-o simplă tunică din mătase galbenă, care nu Îi ascundea nimic din forme. Când se ridicase, cercurile de aur care Îi Împodobeau gâtul lung și gleznele zornăiseră, iar acum continuau să răsune, mișcate de răsuflarea ei Întretăiată. Părea agitată, ca și când rugăciunea În care o surprinsese continuase de ceasuri Întregi și o extenuase. — Ce faci... aici? murmură Dante. Aici, repetă el, arătând camera cu un gest vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
culmea tinereții, la fel cum celălalt se găsea de acum pe povârnișul bătrâneții. Era complet goală, așa cum artiștii cutezaseră să o reprezinte numai pe Eva. Recunoscu chipul Antiliei, sânul ei ridicat, pântecul triumfător. Îndărătul gambelor puternice ca niște coloane, cu gleznele zvelte Încercuite de aur, artistul reprezentase profilul unei cetăți stranii, lipsite de ziduri și de creneluri, Înțesată cu turnuri În trepte, tipice pentru pustiurile de la Răsărit: un nou Babilon, cârmuit de femeia aceea, care domina peste oraș asemenea unei regine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dar se ridică imediat și-o luă la galop spre un lan de grâu din apropiere. Se opri o clipă la marginea lanului, adulmecă și, brusc, țâșni în zigzag spre mănoasele spice. Era o splendoare să-l privești; înalt, cu glezne fine, cu crupa încordată de efort, cu gâtul întins și roind de sudoare, calul părea un zeu modern fugărind o nevăzută nimfă prin pletele mângâioase ale grâului. Deodată, superbul centaur cu cap de cal și corp de taur își arcui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
om, nespus de mic, crăcănat, cu cap lunguieț și pleșuv, cu un toiegel în mâna dreaptă cu care însă nu se sprijinea, ci-l ținea îndreptat înapoi, în spate, mișcându-l aproape la fiecare pas ca să atingă cu vârful lui gleznele tinerei sale fete, ca și cum ar fi voit să știe dacă-l urmează. într-adevăr, bătrânul Samoilă nu prea vedea bine, ba s-ar putea chiar spune că nu vedea deloc, așa încât toiegelul îl încredința nu numai că fata n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
clipă, zeci, sute de imagini ne readuc în minte ce-avem de făcut; două rândunele care zboară împreună după hrană, un cerb și-o ciută care stau la coadă la băut apă, doi ochi care ne fac cu ochiul, două glezne întrezărite fugar sub poala unui munte, două buze care se tot împreună și astfel ne vorbesc și câte și mai câte!... O forță uriașă ne împinge spre căsătorie și ne lasă acolo. Episodul 121 DIN NOU PAN BIJINSKI — Ceea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
calea vieții lui. Mai lămurit spus, ca să dăm un exemplu, înainte de a se adresa sau răspunde unei femei, Iovănuț încerca să țină seama nu numai de felul cum reverberau în el privirea limpede a respectivei, gropițele ei buclucașe din obrăjori, glezna lucitoare, fină, balansându-se într-un dolce far’ niente picior peste picior, eventualul mic neg poznaș de pe năsucul în vânt, ci și de ecourile întretăiate pe care le trezeau în el trecerea molatecă și rău prevestitoare a motanului negru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că tăcutul Broanteș va consemna gestul, vru să se lase în genunchi, să sărute pământul scump al țării, numai că, din nefericire, locul respectiv, aflat în plin stufăriș, era acoperit de o mâzgă puturoasă în care ciubotele domnești intrară până la glezne. Barzovie-Vodă se uită în jur, căutând o bucată de pământ mai zbicită, dar nu găsi. Atunci se hotărî: căzu în genunchi și strigând cu glas înalt tremurat: „Fii binecuvântată, glie străbună!”, plecă barba în noroi. Mișcare sublimă, dar stângace: pierzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aceea se putea vedea că hotărârea și solemnitatea cu care mărșăluiseră cu o noapte înainte fuseseră înlocuite de o vădită dezordine și delăsare, dat fiind că picioarele păreau că le atârnă de parcă ar fi avut ghiulele de fier legate de glezne. Principalul aliat al tuaregilor din timpuri îndepărtate câștigase deja prima sa bătălie. Deșertul era un luptător foarte puternic, căruia nu prea-i slăbea vigilența și, pe măsură ce trecea timpul, cauza tot mai multe pierderi. Așa că, cea mai bună tactică pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Domnul și Doamna Puradel, Domnul și Doamna Procopsitu, Domnul și Doamna Crăpelniță, Domnul și Doamna Oatu. Fata aceea tînără durdulie și atrăgătoare cu buclele Încărcate de paiete, cu unghiile albastre stropite cu bronz, rochia ei roz cu volanul balansînd În jurul gleznei puternice, prinsă-n cataramele de metal ale sandalei din plastic maro, nu mai plutește În brațele distinsului Ghepard, irezistibil chiar și În declinul său. Ghepardul nu e nicăieri. Ghepardul nici n-a trecut vreodată pe aici. Ce plictiseală. Degeaba, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
umilința Îmi umple țesuturile, cum altădată foliculina. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate relele pe care le abate asupra mea, numai pentru că deocamdată Îmi ține moartea departe de casă. Calc În băltoace de praf. Piciorul mi se afundă pînă la gleznă În praf. E catifelat și moale, are culoarea pudrei Rachel II pe care o folosea pe vremuri mama, cînd eram mică. Picioarele mele În sandale se albesc pînă la genunchi, picioare mate, pudrate, picioare de gips, picioare de manechin. Înaintez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oglindă zîmbind unor aplauze imaginare cărțile tale cărțile lor frunze Între fălcile viermilor de mătase și literele acelea care semănau atît de bine cu literele lui Rilke cu toate literele celor omiși la decernarea premiului Nobel În grămăjoarele de nisip gleznele sînt niște pluguri fragile care despică o rezistență o inerție de sub mușuroaie se ridică aburi puturoși de sudoare de carne Încinsă Îți vine să salivezi și să verși ca după o Înfometare Îndelungată să-ți tai felii subțiri de bicepși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căreia se distinge stratul argintiu de nisip de la fund. Nicăieri tăcerea nu se aude mai bine decît În acel ritm egal, uniform al mării. Cu șlapii de plajă În mînă, Înaintăm pe limba aceea udă, unde apa linge nisipul, cu gleznele Într-o spumă caldă și În urma noastră trei perechi de tălpi de dimensiuni diferite sînt șterse de valul următor pentru că nisipul refuză amintirea, nisipul nu vrea să Îmbătrînească. Iată și barca aceea neagră de pescari unsă cu catran, legată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
culesese de prin canale ca să se dezbrace la el în bar. Făceau striptease în timp ce trei-patru agarici băgau ceva muzică. Avea o groază de clienți dintre marinarii care acostau în port. Stăteau chiar lângă scenă și le prindeau pe fete de glezne în timp ce dansau sau când se mișcau pe-acolo, fiindcă oricum nu erau decât niște țărăncuțe care au venit în oraș crezând prostește în vreo promisiune, așa cum am făcut și eu odată. Era a doua mea seară acolo și nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o făceau pe tanti Mae să arate puternică, iar rochia îi venea până la genunchi. Îmi plăceau pantofii ei pentru că nu mai văzusem o pereche precum aceea până atunci, cu degetele mari ieșite în afară și cu o mică panglică în jurul gleznei. M-am gândit că tanti Mae are niște picioare foarte frumoase. Mama a scos o batistă și a șters un pic din roșeața de pe obrajii lui tanti Mae și tanti Mae a făcut caz de asta. Când a terminat mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a arătat lui tanti Mae locul unde se lovise la picior. Alunecase în timp ce alerga în jos pe deal. De câte ori venea pe la magazin, mă uitam la piciorul ei. Acum avea o cicatrice care mergea pe piciorul stâng de la genunchi până aproape de gleznă. Tanti Mae mi-a zis că i se făcuse milă de Flora și că i-a dat drumul când a auzit-o cum plânge. Cred că Flora își dădea toți banii pe lucruri pentru nepoții ei. Le cumpăra jucării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aștepta cu motorul aprins. Am răsucit cheia în contact fără să aprind farurile. Ploaia cădea sacadat pe parbriz. Ușile din sticlă neagră s-au deschis și Laura Archer a ieșit înfășurată într-o haină din piele de cămilă, lungă până la glezne. S-a urcat repede și taxiul a luat-o din loc. L-am urmărit la o distanță rezonabilă, taximetristul conducând prea atent la ploaie ca să mă observe în spatele lui. Laura Archer stătea dreaptă pe bancheta din spate. Străzile spălate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ficși și mici. Fața și gâtul cărnos erau străbătute de vene iritate; arăta ca un porc enervat. Nat, dimpotrivă, se sprijinea lejer de marginea mesei, aparent relaxat. îi simțeam tensiunea clocotind prin sânge, dar își ținea încă picioarele încrucișate la gleznă, natural, cu mâinile băgate în buzunare. Johnny și-a luat mâna de pe fundul lui Harriet și a făcut un pas înspre Nat. S-au fixat cu privirile ca doi tauri. Nimeni nu-mi spune ce să fac cu prietena mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
strălucind de iubire, cu o privire magnetică ce venea din adâncul inimii. Natanael și-a terminat studiile cu brio. Părinții lui credeau că fusese un miracol și l-au recompensat cu bani pentru a implora norocul să se țină de gleznele lui. Natanael cumpărase imediat cărți și obiecte insolite, închiriind anticariatul de pe Ringvägen 99 - acolo unde Rudi locuise și lucrase toată viața lui din Suedia. Într-un timp destul de scurt, Natanael reușise să strângă 3.000 de cărți, devenind expert pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
atent la orice zgomot din jur. Era o senzație foarte ciudată, de parcă întreaga fire rămăsese în așteptare. Își simțea tălpile picioarelor înghețate, de parcă ar fi mers desculți. Privi în jos și se cutremură, ceața groasă se ridicase deja până deasupra gleznelor și urca spre genunchi. Toată aleea era acum scufundată sub valurile albicioase ce se întindeau până dincolo de gardul viu de pe partea cealaltă. Dinspre lacul, aflat acum în dreapta lor, se scurgeau cu viteză vălătuci groși care se lipeau de caldarâm. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu-l bătea nici un gând de însurătoare. Ce-i drept, fata nu arăta rău de loc, era zveltă, frumușică foc și cu mintea brici, așa că, nu i-ar fi displăcut. Își amintea că de fiecare dată privirea îi zăbovea pe gleznele ei subțiri și coapsele ce se arcuiau atât de frumos sub rochiile ușoare de vară pe care le purta. Asta ca să nu mai vorbim de sânii obraznici care se unduiau în ritmul pașilor. Căzut în reverie, lui Cristi i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
două. Era mai mult un izvor, un firișor de apă ce se scurgea la vale. Păși ușor peste albia îngustă și se avântă mai sus. Aici, iarba făcuse loc unui covor gros de mușchi, în care piciorul se scufunda până la glezne. Se aplecă și luă în căușul palmelor puțină apă pe care o aruncă pe obraji. Își umezi fruntea și dădu cu apă și pe ceafă. Fără să știe de ce, avu grijă să nu spele zona unde îl sărutase Ileana. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
multă oratorie și adoptînd o tactică de Învăluire, am izbutit să-l vîrÎm În cadă și să-l despuiem de zdrențe. Gol, părea o fotografie din război și tremura ca un pui jumulit. Avea semne adînci la Încheieturi și la glezne, iar torsul și spatele Îi erau acoperite de cicatrice cumplite, care te dureau numai cînd te uitai la ele. Tata și cu mine am schimbat o privire de groază, Însă n-am spus nimic. Cerșetorul ne-a lăsat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]