1,150 matches
-
totodată obscen. Nu izbuteam să delimitez cele două aspecte. Îți pândeam reacția, dar tu mergeai fără să spui nimic, înălțând la răstimpuri obrazul spre unduirea zăpezii. „Iată-i pe noii stăpâni ai țării!“ am exclamat în sfârșit, întorcându-mă spre gloata lor care intra în restaurant. Tăceai. Mergeam de-a lungul unei alei ce cobora pe lângă zidurile incintei, pe lângă turnurile având în creștet cristalele tulburi ale stelelor roșii. În fața tăcerii tale, mi-a venit chef să te provoc, să te silesc
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
viața asta fără război, de bucuria sa deja zilnică și sigură de drepturile ei. Va da peste acel du-te-vino al tinerilor pe ulița principală, peste unduirile sonore, vesele și totodată tânguitoare, ale unei armonici, peste oamenii adunați, peste întrebări, peste gloata copiilor necunoscuți. Și va fi nevoit, pentru a îndura veselia chinuitoare, să dea de dușcă un pahar zdravăn de votcă, apoi încă unul... Să nu se mai întoarcă deloc? Gândul ăsta i se păru deodată cât se poate de posibil
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de câini Dachshund Împuțiți și cu ochii injectați. Avea răspândite prin casă scăunele mici, care permiteau creaturilor cu picioare scurte accesul pe canapele și șezlonguri. Însă În 1922 Sourmelina avea numai douăzeci și opt de ani. Pentru mine să o identific În gloata asta din gara Grand Trunk e la fel de greu cum Îmi e să recunosc musafirii din albumul de nuntă al părinților mei, unde toate chipurile poartă masca tinereții. Lefty avea altă problemă. Străbătu mulțimea, uitându-se după verișoara cu care crescuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Felix Amadeo a trimis pe cineva să vadă ce se întâmplă, dar a trimis și vorbă celor mai trebuincioși și mai loiali prieteni ai lui să se adune în Sălile Poleite, bănuind ce s-ar putea întâmpla în Palat. Când gloata a ajuns în Sala Tronului, Sala Poleită, nu mai era nimeni acolo. Au existat timp de mulți ani zvonuri conform cărora împăratul și suita sa ar fi ieșit pe o cale secretă, dar soarta a făcut ca ei să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să dibuie niște scuze, dar de acum era prea târziu. A avut inspirația de a-și croi drum spre ușă cu ajutorul imensei sale staturi. Dacă ar fi fost puțin mai slab sau mai scund, nu mai ieșea din clasă, iar gloata însetată de sânge și răzbunare și-ar fi împlinit gustul chiar acolo! Retrăgându-se cu spatele, îndreptându-se spre cancelarie, profesorul a putut vedea mulțimea de elevi care se mișca asemeni unei haite de lupi. Se mișcau încet, amenințători, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
greoi. O statuie îi atrage atenția. Doi luptători care-și încleștează mâinile. Admiră în tăcere personajele. Parcă și-ar înfige unghiile în carne, nu în marmură. Lasă în urmă fântâna cu ape țâșnitoare păzită de Thespiade, muze deșarte ce amăgesc gloata cea proastă cu dulceața cântării lor. După ultimul boschet, priveliștea se deschide. Rămâne țintuit locului, străfulgerat de frumusețe. Casa lui! O împlinire a splendorii, demnă de admirație. Marcus Agrippa a înălțat-o în această zonă mlăștinoasă de dincolo de Tibru, ca să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Augustus nu și pleacă urechea la calomnii și zvonuri fabricate în mod min cinos. Dar nici nu le pedepsește, suspină Herodes. După cum nepedepsiți rămân cei care ne oropsesc fără însă a depăși măsura. Acum doi ani, pe vremea foametei, când gloata dezlănțuită a pătruns în cartierul evreiesc de dincolo de Tibru și a năvălit în mai multe gospodării luând tot ce-au găsit de-ale gurii, autoritățile s-au făcut că plouă. Erau chipurile îngrijorate de evoluția revoltelor în Pannonia și Dalmația
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de a înregistra evenimentele și a le transforma în le gendă pentru a îmbogăți prezentul și a-l lăsa moștenire posterității. Cotesc în sfârșit și ajung la una din cele două intrări prin care se face accesul la altar. În timp ce gloata e ținută la distanță, ei doi sunt lăsați să pătrundă înăuntru. Urcă treptele printre basoreliefuri ce par să facă trecerea de la realitatea comemorativă la alegoria imperiului. — Aici! strigă dintr-odată autoritar Tiberius. Arată cu mâna o femeie sculptată. Velleius Paterculus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vechi din lume, se pierde în noaptea vremurilor. Nimeni și nimic nu ne poate spune cu siguranță când și prin ce împrejurare s-a fundat, întemeiat și mărit această politie; dacă ea a luat ființă prin porunca unui cârmuitor de gloate, sau prin trebuința de așezare a unor triburi pribege, dacă a răsărit din propășirea sau oploșirea unor indivizi, ori a unor familii răzlețite, la o răspântie de drum, la un mal de râu, pe un pisc de deal sau la
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
staționa mai mult.» Așteptam liniștit pe scaun și imediat anunțul a fost modificat: «Trei oameni au leșinat.» A trecut un minut sau două între cele două anunțuri. Mă aflam lângă ultima ușă din vagonul al patrulea și am văzut o gloată de oameni în partea din față a peronului. Acela era vagonul unde fuseseră pungile cu sarin. Mă întrebam ce întâmplă. Am scos capul pe ușă și m-am uitat, dar nu înțelegeam nimic. Un bărbat între două vârste a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
alăuta, timpana, flautul și vinul le înveselesc ospețele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, și nu văd lucrul mîinilor Lui. 13. De aceea, poporul meu va fi dus pe neașteptate în robie; boierimea lui va muri de foame, și gloata lui se va usca de sete. 14. De aceea își și deschide locuința morților gura, și își lărgește peste măsură gîtlejul, ca să se coboare în ea măreția și bogăția Sionului, cu toată mulțimea lui gălăgioasă și veselă. 15. Și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
o republică bananieră, o țară numită România. Cei de la CIA știu foarte bine că într-o așa zisă revoluție, nu contează cel care strigă, se luptă, sau moare în stradă, ci cel care se află la sfârșitul revoltei în fruntea gloatei, așa că s-au grăbit mintenaș ca să-i cadorisească pe egipteni cu un ciumete școlit și corcolit de ei, ajutat să ia oarecari premii internaționale și ținut la păstrare pentru asemenea momente, un fel de neica nimeni la origini, dar care
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
întru totul de acord cu el: — E cea mai bună idee. O să-ți dau douăzeci de arcași. Ai grijă tu să-i așezi între copaci împreună cu oamenii tăi. Dacă o să intervină la momentul potrivit, asta ar putea fi mișcarea hotărâtoare. Gloata de fugari se îndepărta în dezordine. Veneau acum, poticnindu-se, cei rămași în urmă: bătrâni, cei mai mulți; unii dintre ei, sfârșiți se așezau pe mal sau pe pietrele ce ieșeau din apă și, tușind, gâfâind și clătinând din cap, păreau resemnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
locuitoare din sat, cu buze voluptoase, care, tremurând își strângea vălul sub bărbie, dar purta încă urme de farduri sub ochi și își ținea cu mare grijă rochia brodată, ca să nu și-o ude în balta unde fusese împinsă de gloată? Vieți răvășite, sărmane rămurele pe care râul, în acea revărsare de teroare, le dezrădăcina și le împingea înainte spre ruină. Cum era femeia aceea, care, apăsată de o legătură grea, făcută dintr-o pătură înnodată, ținea de mână un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nimeni nu venise cu propunerea să abandoneze sihăstria; dacă urma moartea, aveau să o aștepte acolo, cu bucurie. Martiriul ar fi fost capodopera vieții lor pământești, încununarea aspirației lor de a-l imita pe Răscumpărător. însă invadarea sihăstriei de către toată gloata aceea de disperați schimba cu totul lucrurile. Fără vreo logică, oamenii aceia veniți din vale credeau, sau voiau să creadă, că zidurile lor sparte peste tot și simpla prezență a călugărilor în mijlocul lor i-ar fi salvat de la întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dintre capii de familie deja își împingeau carele către clădire, sperând că se vor baricada acolo; alții, mai inimoși, alergau spre intrare. Copiii plângeau și se agățau de mamele îngrozite. Canzianus și Ambianus, împreună, își făcură loc cu hotărâre prin gloată; urmați de călugări și de un șir de oameni, se porniră către intrarea în curte și ajunseră acolo pe când câțiva bărbați robuști închideau porțile. Ambianus întinde brațul ca să-i oprească. — Așteptați! porunci. Nu sunt hunii! Câțiva războinici burgunzi apăruseră, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atunci când intrase în clădire, nu avusese nici timpul necesar și nici posibilitatea să-și facă o idee măcar vagă despre planul ei și despre șansele pe care le oferea în cazul unei tentative de fugă. Tras în toate părțile de gloata ce se înghesuia, asurzit de urletele tovarășilor, îi venea tot mai greu să rămână în picioare și stăpân pe nervii lui. Apoi, dintr-o dată, poarta mare se deschise larg și, ca un singur om, masa prizonierilor se aruncă în afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tot mai greu să rămână în picioare și stăpân pe nervii lui. Apoi, dintr-o dată, poarta mare se deschise larg și, ca un singur om, masa prizonierilor se aruncă în afară. Sebastianus se trezi în mijlocul fumului și al haosului unei gloate peste măsură de îngrozite, care nu înțelegea nimic din ce se întâmpla în jur. își dădu seama că, așa cum era și logic, nu construcțiile deja distruse pe jumătate ardeau, ci multe corturi de-ale hunilor. Cai înnebuniți galopau în mijlocul taberei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și constată că ieșirea de pe strada sa era deja blocată de mulțimea aflată în fugă; un vuiet confuz, în care accesele isterice ale femeilor terorizate se suprapuneau peste plânsul copiilor, peste indicațiile contradictorii ale milițienilor ori ale capilor improvizați ai gloatei se ridica de peste tot. în mijlocul haosului, câteva grupuri de oameni plini de bunăvoință încercau să mute carele, pentru a alcătui baricade, dar cu greu își puteau face loc în mulțimea tumultuoasă. înțelegând că în cel loc nu ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
planurile lui. Și apoi, mai erau și criminalii condamnați. Ciudat că se simțea răspunzător de viața lor. În realitate, desigur, ei n-ar fi trebuit să fi fost condamnați la moarte. Poate că lumii îi displăcea ideea, dar membrii unei gloate înfuriate nu sunt chiar niște criminali. Gândurile lui își urmară drumul întortocheat pe tot timpul nopții. La un moment dat, apăru o nedumerire: această capacitate de douăzeci de ori mai mare decât creierul omenesc obișnuit nu putea fi măsurată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ce hotel, mi-a răspuns doamna de onoare iritată. La un hotel oarecare. De ce întrebi? mi s-a adresat, privindu-mă fix. Ești un prieten de-al lui? Privirea ei avea un licăr categoric intimidant. Părea să vină de la o gloată de femei concentrate într-una singură, pe care numai timpul și circumstanțele le separau de coșulețul de tricotat și de sublima priveliște a ghilotinei. Toată viața mea am avut oroare de gloate, de orice fel ar fi fost. — Am copilărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
licăr categoric intimidant. Părea să vină de la o gloată de femei concentrate într-una singură, pe care numai timpul și circumstanțele le separau de coșulețul de tricotat și de sublima priveliște a ghilotinei. Toată viața mea am avut oroare de gloate, de orice fel ar fi fost. — Am copilărit împreună, i-am răspuns, pe un ton aproape neinteligibil. Ce mai noroc! — Ei, haide, haide, a temperat-o soțul ei. — Mă rog, îmi pare rău, i-a răspuns doamna de onoare soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de partea celor mulți. Încetul cu Încetul, tinerii au pierdut teren, iar microbuzele au devenit ținta atacului. Sobele de gătit au fost scoase afară, cisternele au luat foc... S-au făcut țăndări grămezi Întregi de vase... Dar forța distructivă a gloatei nu și-a făcut pe deplin efectul pentru că atacul a fost dispersat de cîțiva consumatori de saké și alte băuturi alcoolice iefitine, care erau beți turtă și de către cele două femei care fuseseră duse cu forța, undeva mai departe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prin gând nu-i trecea să plece. Își puse o mână pe umărul meu, cealaltă în șold și nu se mai clinti din loc. Povestașul își continuă istorisirea. L-am ascultat până ce a ajuns la ultima sărutare. Și abia după ce gloata s-a împrăștiat, ne-am reluat și noi preumblarea. Piața Miracolelor era la răscrucea mai multor ulițe foarte umblate. Una dintre ele, înțesată de librari și de scribi publici, se deschidea spre spațiul din fața Marii Moschei; o alta îi adăpostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la geografie, la matematici sau la poezie, uneori chiar la filosofie sau la astrologie, în ciuda interzicerii categorice a acestor materii de către suveran. Aveam norocul să avem ca magiștri niște oameni versați în toate domeniile cunoașterii. Pentru a se deosebi de gloată, unii își înfășurau turbanul în jurul unor calote înalte și ascuțite, asemănătoare acelora pe care aveam să le văd purtate de medici, în cursul șederii mele la Roma. Noi, învățăceii, aveam o simplă tichie. În pofida științei și veșmântului lor, profesorii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]