729 matches
-
fie!... Nimic din rânduiala moșiei nu se schimbă după plecarea stăpânirii. Hambarele erau pline de tainuri: sumane și cojoace se aflau pentru toată argățimea, iar Faliboga, om cu credință, era neadormit și rău ca un zăvod. Umblând prin ploaie și glod, în năcazurile zilelor acestora, Niță Lepădatu avea puțină vreme să-și îngrijească boala lui de dragoste. Mai dădu o dată pe la coșere; bordeiul era umed, și-n încăperea strâmtă era întuneric și rece... Marghiolița îi zâmbi cu prietinie, dar lumina care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întoarse în loc. Niță se smunci. —Bade Sandule, strigă el scurt, ce vrei? —Măi, eu îs stăpân acu aicea, și tu nu vorbi așa cu mine!... țipă Faliboga cu ochii holbați. Măi, de ce plouă atâta, de mi-i lehamite? de ce-i glod de se-neacă omul! Măi, de ce-mi stupesc sufletul de necaz? Eu trebuie să mă ușurez și să plesnesc cu harapnicul pe cineva! și eu pe tine, măi Lepădatule, am să te plesnesc cu harapnicul! Faliboga rânjea. Niță își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
boier în floare... Lui altfel i se șade, și altfel i se cuvine... Afară, lângă ușă, se auziră pași ușori și glasuri de femei. — Cine-i? întrebă încet, mai mult pentru sine, Isailă. Amândoi ridicară capetele. Intrară scuturându-se de glod „călugărița“ de la curte și Marghiolița lui Tenea. Un pas rar și mai greu le urma - și pe deasupra capetelor lor îmbodolite răsăriră șapca veche și luleaua lui Anton Neamțul și barba lui uriașă, fuior amestecat de fire roșcate și albe. Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alta femei și bărbați veseli, baruri, săli cu jocuri de noroc, cinematografe, loterii, scâncioburi, păpuși pe sârme, concursuri de muzicanți și câte și mai câte învăluite într-un vacarm dorit, dar continua să meargă pe drumul prăfuit și plin de gloduri, ca și cum n-ar fi văzut, deși le vedea, toate câte se înșirau de o parte și de alta, pe care și le dorise și la care s-ar fi oprit oricând oricât, însă acum incapabil să se oprească, atâta vreme cât drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
minuscul. Sugestia nu este însă aceea a încercării unui corp captiv de a se smulge din locul unde e țintuit, ca în cazul statuilor sculptorului lui Ibsen, despre care am vorbit mai înainte. „Femeile nu se zbat să iasă din glodul greu și lipicios: la apusul soarelui, ele se pregătesc să coboare lin, alunecând pe o pantă cufundată în umbră...” Se vor îndrepta, așadar, spre o zonă a întunericului, invizibilă. Această deplasare a materiei spre invizibil contează pentru Genet mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
el. Apoi mormăi nemulțumit. Ah, cât se poate înșela parfumata! Ăla puțea pur și simplu! L-am mirosit eu! Când a intrat pâș-pâș și cu inima bum-bum în dormitor, avea încălțările alea cu șireturi, ca niște papuci nereușiți, pline de glod. Și dacă ar fi fost numai atât! Dar trăsneau usturător - pha!... - a urme din urina și excrementele tuturor câinilor vagabonzi din oraș. Cele mai jalnice și mai rău mirositoare făpturi! Și asemenea specimene îngălate se pretind a fi semenii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de fericire. Julien se ocupa personal de el. Îl spăla, îl pieptăna cu deosebită răbdare și, fapt cu totul neobișnuit pentru tabieturile valetului, îl scotea la plimbare, călcând cu pantofii lui delicați prin praful, balega, pietrișul și toate acele nesuferite gloduri de pe ulițele orașului. Făcuse chiar cu mult mai mult, dacă se gândea cum îl strecura printre două uluci ca să ajungă la o cățelușă, așa, pe măsura lui. Mignona, chiar dacă nu se ridica la pretențiile unui nobil maltez, îi satisfăcea totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În alte cadastre, normal, ca după orice perioadă de vicisitudini ale istoriei, era divizată conform următoarelor secțiuni: calitatea terenurilor arabile, forestiere, noile denumiri pentru satele cu populație de limbă germană și pentru așezările coloniștilor. Cred că nimic n-a scăpat: glodul Înțepenit de pe cizmele de cauciuc cumpărate de la un soldat beat; diareea apoasă provocată de niște sarmale alterate de la un birt din Indija; o aventură cu o servitoare bosniacă de prin Sombor, o răsturnare zdravănă de pe bicicletă În apropiere de Čantavira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și ploaia preface praful Într-o noroială aurie vîrtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau În lut ca-n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și pînă și trăsura domnului subprefect lăsau urme adînci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
proba adevărată, nu mai lovise În gol. Ridicase o dată mîna deasupra capetelor celor doi cai (Valdemar și Cristina, așa se numeau) și pocnise În aer pe deasupra urechilor. Caii tresăriră din pleoștire și așa, greoi, iavaș-iavaș, o porniră În galop prin glod, spre marea bucurie a fetițelor din căruță, care se Îmbrățișară și chicotiră, chipurile Înfricoșate, deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era-ntr-un costum de tweed englezesc (căci nu trebuie să omitem acest amănunt din cauza biciului nou, abia cumpărat), peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-i dăm crezare), diverși autori vin cu diverse supoziții: de la cincisprezece luni pînă la patruzeci de ani. Deci În timp ce Graves descoperea cartea lui Maurice Joly și o Învia din morți, oasele autorului ei erau demult descompuse, amestecate cu țărînă și glod, căci de la moartea sa trecuseră aproape patruzeci și cinci de ani. Maurice Joly, fiul unui consilier municipal și al unei italience pe nume Florentina Corbarra, se va Înscrie În baroul avocaților În anul 1859. În succinta sa biografie Joly venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fragi mărunți de tot și, prin fereastra scundă cu obloane de stejar, căutase să ghicească, undeva, păduricea odihnitoare. Fragii de pădure păreau lui Mini cea mai frumoasă floare a pădurei. In filtrul așa de felurit prin care huma își purifică glodul, 11 atinge măsuri neînchipuite. Cum oare poate o esență așa de vaporizată avea existență și culoare și cum o substanță așa ele fragilă poate reține un așa de perfect parfum? Fiindcă Hallipa lipsise de la masă, o latitudine domnise despre fragii
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Ieșiră pe ușă amândoi deodată, ceea ce-i făcut să se lovească. Eliza râse, un râs boțit ca și taiorul. Probabil nu-și mai făceau multe politețe și azi echilibrul lor era oarecum instabil. Erau obosiți de un drum parcurs prin glodurile simțirilor ascunse și, șovăielnici, aveau nevoie să-și lase simțirile în voie. Mini așteptă puțin ca să-i lase să se depărteze, apoi ieși. Pica acum din promoroacă un abur ud. In dreptul Ateneului, cei doi mergeau înaintea ei. Hallipa cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
continua să cadă din ceruri plumburii și țâșnea de sub tălpi la fiecare pas. Caii mureau de foame și de frig. Oștenii, uzi până la piele și sleiți de puteri, implorau îndurare de la Atotputernicul. Roțile carelor și ale tunurilor se afundau în gloduri până la butuc. Nici un pas înainte și nici înapoi nu se mai putea face fără de mari eforturi. Rău ne-ai pedepsit, Mate Boska, că ți-am luat chipul de la Sucevița și l-am dus către Liov chiar pe drumul unde ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tot noi am renovat-o cu banii noștri, un cimitir îngrijit și colac peste pupăză o casă parohială frumoasă și bine întreținută, unde ai stat doar un an și apoi te-ai mutat la oraș, că nu-ți mai plăceau glodurile satului de pe ulițe. La auzul acestor reproșuri, preotul s-a înfuriat, a strigat la cei care erau cu podoabele bisericești să le ducă înapoi la biserică, să nu se mai tragă clopotul și tu, dascăle Vasile, vii după mine. - Ba
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
față de profesor, o față arsă de vânt, ochi albaștri, iar pe cap purta o pălărie de vară. Vocea lui era mai puternică ca a comesanului său. Din conversația lor am înțeles că amândoi au fost înainte de’89 în același sat Gloduri, sat pomenit de mai multe ori în dialogul lor. Profesorul predând la școala din sat, iar inginerul ca specialist la ceapeu. După ’90, profesorul s-a transferat în orașul celor 7 coline, însă inginerul a rămas în continuare să muncească
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și derbedeii de jos, drogații pe care îi avem acum ca pe un cadou al Occidentului. Inginerul ia o gură de coniac și oftează, privindu-și lung prietenul. - Bine, dom’le, dar altceva cu ecou nu s-a întâmplat în Gloduri? - Ba, s-a-ntâmplat una, chiar acum după Paște. Nai aflat că popa Stasuc a rămas văduv de vreo doi ani? I-a murit preoteasa în floarea vârstei. Și, ce femeie frumoasă! Cred că ți-o aduci aminte de când a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
trup cu lapte de oaie. La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și se împreună cu ea pe un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja: "... Eu scutur parul/ Parul scutură gardul/ Gardul scutură glodul/ Glodul scutură lacul/ Lacul scutură dracul/ Tu Velzevule ce ești, ieși de unde locuiești/ Și strigă-ți toți dracii tăi, mari și mititei/ Și-i trimite, cum mai iute/ Prin toate ținuturile și prin toate casele;/ Prin dumbrăvi și prin cărări
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu lapte de oaie. La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și se împreună cu ea pe un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja: "... Eu scutur parul/ Parul scutură gardul/ Gardul scutură glodul/ Glodul scutură lacul/ Lacul scutură dracul/ Tu Velzevule ce ești, ieși de unde locuiești/ Și strigă-ți toți dracii tăi, mari și mititei/ Și-i trimite, cum mai iute/ Prin toate ținuturile și prin toate casele;/ Prin dumbrăvi și prin cărări,/ Prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ochii, dar le era frică să nu fie luați, pe întuneric, drept Zlota și împușcați. Își frigeau degetele, ascunzând în pumn țigările, să nu se dea de gol și să le ferească de ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
turnător din perioada 1950-1952, când am lucrat la Căuești-Adam și când am fost în vizorul lui de turnător. Specimenul respectiv se numea Ion Manole și avea funcția de vice-președinte al Sfatului Comunal. Am trimis trei exemplare la Priponești prin Gh. Glod: două la biblioteca comunală și celălalt lui Ionel Tasie, înv. pensionar din Priponești, care în prezent lucrează la o monografie a satului. Ulterior m-a vizitat și i-am dat și unele informații despre oameni ai satului care s-au
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
privi luna plină ce se Înălța deasupra casei vecinului, privi mesteacănul de peste drum ce se legăna alene În noapte, privi și cumpăna fântânii ce scârțâia ușor, apoi Își plecă Îngândurată genele, contemplând cizmele de cauciuc ale Extraterestrului mânjite de un glod albastru, extraplanetar, și spuse, tărăgănându-și vorbele: - Poate că totuși folosesc și ei la ceva, că altfel de ce-ar fi fost creați? Și Mașa Își aduse aminte de primul bărbat ce pătrunsese În viața ei. Își aduse aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și învelită cu țiglă. Din trei clase doar una era funcțională din lipsă de mobilier. Farmacii nu erau decât la Bolgrad și Ismail, la peste 35 de kilometri de mers cu căruța pe drumuri mai mult desfundate și ascunse sub glod sau apă. De aceea, împreună cu doctorul Marinov, medicul de circumscripție, am hotărât să înființez o “farmacie școlară” cu medicamentele trebuincioase:aspirină, chinină, antinevralgice, purgative, vată, feșe, pansamente sterilizate. Toate astea le luam cu factură de la farmacie și le distribuiam la
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
În alte cadastre, normal, ca după orice perioadă de vicisitudini ale istoriei, era divizată conform următoarelor secțiuni: calitatea terenurilor arabile, forestiere, noile denumiri pentru satele cu populație de limbă germană și pentru așezările coloniștilor. Cred că nimic n‑a scăpat: glodul Înțepenit de pe cizmele de cauciuc cumpărate de la un soldat beat; diareea apoasă provocată de niște sarmale alterate de la un birt din Indija; o aventură cu o servitoare bosniacă de prin Sombor, o răsturnare zdravănă de pe bicicletă În apropiere de Čantavira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și ploaia preface praful Într‑o noroială aurie vârtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau În lut ca‑n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și până și trăsura domnului subprefect lăsau urme adânci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]