625 matches
-
ancien temps regrettaient le gouvernement ancien et qu'on ne pouvait pas louer la république sans être républicain"399. Este departe de noi gândul de a vrea să generalizăm sentimentele republicane și antiaugustane ale tuturor celor care vorbeau despre trecut glorificându-l; dar suntem siguri că printre personajele aristocrației exista un procentaj bun care era sincer în a-și exprima admirația pentru republică și, în același timp, neîncrederea și rezerva lor față de regimul care se anunța odată cu sosirea lui Augustus. Prin
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fuisset 426. E ciudat cum "hipercritica" istorică, vrând să reconstruiască fapte istorice, crede că trebuie să elimine tocmai "izvoarele" literare negând evenimentele pe care aceste (izvoare) le consideră doar îndoilenice. Nu trebuie să uităm că Marcia, soția lui Fabius, fusese glorificată de Ovidiu mai mult decât orice altă doamnă, inclusiv Livia, nu numai în scrisorile din exil, ci și în Fasti, VI, 801-810: ".............clari monimenta Philippi aspicis, unde trahit Marcia casta genus, Marcia, sacrifico deductum nomen ab Anco, in qua par
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
imaginarul heliadesc la Început este ordinea cerească, armonia elementelor, „angelica tărie”. Peste ea stăpînește divina providență Înconjurată de legiunile de Îngeri. LÎngă Pater (Dumnezeu) stă Fiul, iar lîngă ei se află spirite, geniuri, miniștrii lui Dumnezeu, angeli miriade care, toți, glorifică forța verbului: „Cerești, eterii trombe În spațiuri răsună, Puteri, tării de angeli svol răpezi, lin se pun; În giuru-Omnipotenței miniștrii toți s-adună, Atenți În tot amorul, ascultă, se supun. Văd toți pe Fiul gloriei l-a Patrelui său dreaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cum s-a putut vedea, aromele pămîntului. Nararea păcatului biblic, alungarea din paradis și trecerea omului În evul de cremene capătă tot mai mult aspectul unui discurs ideologic și imoral. Fantezia aceea nebună pe care o pune Heliade În a glorifica ordinea adamiană dispare. Doar bocetul final al Evei lingă trupul inert al lui Abel atinge, În ciuda limbajului bizar ideologizant, o coardă lirică fină: „O, aer ce verși viața spre-a răsufla-n suspine, Nu mai răsuflă Abel!... L’abandonați, etere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
minutul cel fericit” cînd tînărul zărise ființa scumpă și ființa-i spusese cu decizie: „Tinere-mi zice, d-acum trăiește Sub legea singură ce-am sfințit.” Heliade trăiește, În poezie cel puțin, sub semnul acestei sacre legi. Toate poemele lui glorifică amorul conjugal, familia, iar simțul lui cel mai puternic este acela al paternității. În dragoste, ca și În cultură, politică, Ion Heliade Rădulescu se simte un Părinte: „Nod și mai tare după-asta vine, Minuturi sfinte sărbătorim: Cerul ne face părinți
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Constantin Mille și Anton Bacalbașa publică poezii antireligioase. Const. Buzdugan traduce Internaționala și scrie el Însuși poeme revoluționare, În care Îndeamnă proletariatul la lupta Împotriva oprimării (Ă). Traian Demetrescu, Mille, Gheorghe din Moldova, satirizează ipocrita morală a familiei burgheze și glorifică suferințele prostituatei, luată În această epocă drept simbol al demnității umane călcată În picioare de o societate bazată pe inechitate socială, pe exploatare. (Ă). Această agitație culturală, respectul mărturisit pentru prima dată sub forma aceasta, pentru munca intelectuală, crează În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
stipula preeminența ideologiei clasei muncitoare În operă, Îndrumarea partinică, scriitorul-luptător, opera - curea de transmisie a politicii de partid, accesibilitatea, funcția educativă a scrierilor etc.). Din 1934, P este Înlocuit În literatura sovietică cu realismul socialist (RS). Tematic, literatura P a glorificat munca și proletarul („omul nou”), a impus o serie de șabloane: muncitorul În salopeta albastră, strungul, uzina, munca, revolta antiburgheză, imaginea sărăciei și a exploatării etc. Odată cu P, Își Începe cariera literatura lozincardă, schematismul, șablonizarea tipologică, expresia literară accesibilă (cu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pînă în 14 î.I.C. Succesul campaniilor sale este concretizat prin construirea trofeului din La Turbie, mai sus de Monaco, în 7-6 î.I.C. Acest trofeu marchează în același timp limitele oficiale între Italia și Galia. Forța armelor romane este glorificată în principal prin aceste două monumente din Pirinei și din Alpi. Obstacolul germanic. În schimb, trofeul ridicat în anul 9 î.I.C pe Elba este absolut iluzoriu: prezența germanilor pe Rin, dar și în regiunile danubiene este problema majoră
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
vederea nici măcar cele mai mărunte celule seminale din sîngele leviatanului și fără a-i lăsa necercetată nici cea mai ascunsă cută a intestinelor sale. După ce i-am descris aproape în întregime particularitățile anatomice și modul de existență, rămîne să-l glorificăm și din punct de vedere arheologic, fosilifer și antediluvian. Aplicați la orice altă făptură - bunăoară la furnică sau la purice - acești termeni ar putea să pară exagerat de pompoși. Dar cînd leviatanul e tema, lucrurile se schimbă. întreprind această operă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
psalmodiindu-și spaimele în fața golului și nimicniciei (Bleah) ori dând (în Sonetele lui Sigismund Absurdul) mostre excelente ale „umorului de spânzurătoare”: sarcasm, grimase, stridențe, joc cu absurdul (Adio, Gongul cel pedestru). Ultimul volum, Recviem (1945), scris la moartea soției sale, glorifică iubirea limpezită, intrată în absolut, a cuplului, dar nici acum B. nu se poate opri să nu observe fondul obscur, ambivalent, al patimii, încât balansul continuu fascinație-blasfemie, adorație-insultă formează esența și a acestor poeme. Pentru că B. nu recunoaște altă materie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
se merge mai departe în denunțarea stalinismului" (Werth: 2004, 24). Majoritatea reacțiilor, provenind de la activiștii de partid de rang minor și de la țărănime, au fost însă, paradoxal, favorabile fostului despot. Decadele de propagandă intensă își spuneau cuvântul, iar Stalin era glorificat în baza celor mai frecvente argumente care contribuiseră la consolidarea cultului personalității sale: victoria împotriva invadatorului nazist, respectiv metamorfozarea Uniunii Sovietice ""țărănească și înapoiată în una din cele două superputeri mondiale"" (Werth: 2006, 92-94). Destalinizarea, oricât de limitată, partinică și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
revoluția din 1848 părea să-și fi consolidat cuceririle politice: Ca întotdeauna, slăbiciunea își găsise salvarea, crezând în minuni; ea credea că dușmanul este înfrânt, atunci când îl înlăturase în fantezia ei, și pierdu orice capacitate de a înțelege prezentul, deoarece glorifica pasivă viitorul ce credea că o așteaptă și faptele pe care avea de gând să le săvârșească, dar pentru care pretindea că nu era încă momentul" (Marx: 1949, 240-241). "Slăbiciunea", în cazul nostru, poartă numele de leninism romantic. În ceea ce privește analiza
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lor au exercitat o influen?? puternic?. Prezicerile lor delphice ? i cu tent? de oracol, al? turi de justific? rile ra? ionale, au ar? tat oamenilor de stat ce cale s? urmeze. �n vremuri de r? zboi au salutat deciziile liderilor lor, glorific�nd trecutul. Ei �nclinau s? justifice cuceririle din trecut sau pe cele viitoare. Aceste justific? ri morale ? i intelectuale erau adesea ambi? îi mașcate. Oamenii de stat �ncurajau acest sprijin. Cum r? m�ne atunci cu obiectivitatea istoric?? Tacitus voia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
un jurnal meticulos al impresiilor lui de c? l?torie care va fi publicat mai ț�rziu54. ?i? a manifestat interesul fă?? de un poet contemporan, Giosu� Carducci, care ? i?a �nceput carieră că revolu? ionar antireligios, devenit ulterior na? ionalist ? i glorific�nd domnia Casei de Savoia. Carducci avea str�nse leg? turi cu primul? ministru na? ionalist Crispi ? i cu Regina Margareta ? i mai ț�rziu l? a inspirat �n mare m? sur? pe Mussolini. Dup? ce s? a �ntors din Italia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
el reputa? ia231: Scurt? istorie a lui Mihai Viteazul (Bucure? ți, 1900) i? a f? cut pe academicieni s?? l atace pe Iorga, acuz�ndu? l c? �insultase memoria lui Mihai Viteazul�; de fapt, inten? ia lui Iorga era s?? l glorifice. �n Istoria literaturii rom�ne �n secolul al XVIII? lea (2 volume, Bucure? ți, 1901), o lucrare de pionierat asupra literaturii rom�ne din secolul al XVIII-lea, Iorga scoate la lumin? multe opere aproape uitate, Istoria lui Mihai Viteazul pentru poporul rom
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
toate) prezint] procesul de evoluție că pe o piramid] sau scar] care funcționeaz] cu scopul de a situa OMUL în vârful s]u, iar uneori este programat] pentru a situa OMUL într-un „punct omega” îndep]rtat ce urmeaz] s] glorifice idealurile umane ale Occidentului contemporan. Aceast] noțiune nu are nici o bâz] în teoria pur biologic] a zilelor noastre (Midgley, 1985). Biologia de ast]zi descrie formele de viat] foarte diferit, dup] modelul propus de Darwin în Originea speciilor, ca ramificații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de formație socialist], dar chiar și printre oamenii de afaceri. Astfel, prima sarcin] a eticii afacerilor este eliminarea unor mituri și metafore negative care nu servesc etosului fundamental care face posibile afacerile. Fiecare disciplin] își are propriul vocabular care o glorific]. Politicienii vorbesc despre „serviciul public”, în timp ce doresc acumularea de putere personal], avocații ne ap]r] „drepturile” în schimbul unor sume frumoase, iar profesorii își descriu muncă în termenii nobili de „adev]r și cunoaștere”, dar își dedic] cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fiind în favoarea celor mai puternici, cea de-a doua un regres, promovându-i pe cei mai slabi.” (1914, p. 293) În ceea ce privește formele de manifestare a darwinismului social, în Germania, în viziunea lui Ernst Haeckel, acesta a devenit o ideologie care glorifica statul. Accentul se punea mai mult pe colectivitate și mai puțin pe individ. Sunt interesante acele variante care au încercat s] justifice politicile sociale mai puțin dure. În acest sens, este de menționat anarhistul rus, prințul Peter Kropotkin (1902), care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
chiar dac] exploatatorii au idei extrem de corecte despre relațiile de care ei profit] pe seama altora. Clasele revoluționare pot obține mai usor sprijinul altor clase, si chiar și acela al propriilor lor membri, dac] prezin] interesele clasei lor într-o form] glorificat]. Ideologia nu este un fenomen marginal, ci este fundamental pentru întreaga viat] social] în felul în care ea a existat pan] ast]zi. vi. Morală că ideologie În lumina acestui lucru, n-ar trebui s] fie surprinz]tor c] Marx
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
emanciparea universal]. Dar primul pas este emanciparea acestei clase de iluzia ideologic] a societ]ții bazate pe clase. Această înseamn] c] ea trebuie s] își urm]reasc] interesele de clas] în mod conștient, nedistras] de iluziile ideologice care i-ar glorifica interesele, asimilându-le cu cele ale omenirii în ansamblu. Marx crede c] acest lucru se poate întâmpla doar dac] proletariatul devine conștient de propria existent]; numai atunci mișcarea va putea crea o societate în care nu exist] iluzii ideologice și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în boscheți: pe esplanada din fața Teatrului se răsfață produsele "hartiștilor"; n-am nimic cu "hartiștii" (am văzut așa ceva și pe cheiul Senei), dar să li se destineze alt loc: cheiul... Bahluiului. - mersul masculinizat al fetelor, atît de departe de cel glorificat pînă și-n Eneida; băieții efeminați; gesturile lor, însă, scenariul lor erotic, pe stradă, e-atît de parșiv-ambiguu, încît nu mă bag... - mastodonții de pe Universitate, cu ciocane și seceri: nu-i prea vede nimeni de pe trotuar, dar mastodonții există, ei sînt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prea puține elemente care să indice că America Își modifică visul, Încorporând În el o mai mare responsabilitate pentru bunăstarea colectivă a societății. Din contră, visul american merge În direcția opusă, devenind aproape o caricatură a individualismului robust atât de glorificat În mitologia frontierei americane. Rezultatul este acela că unii americani se Îmbogățesc, În timp ce mulți alții sărăcesc. În ambele cazuri, visul american suferă. Copii americanilor bogați cresc În lux, se simt Îndreptățiți să fie fericiți și sunt mai puțin Înclinați să
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fermieri independenți, comercianți, negustori și mici Întreprinzători care transformau viața englezească și eliminau ultimele vestigii ale privilegiilor feudale. Tratatele sale au oferit mai mult decât o simplă explicație a dreptului natural la proprietate. El a elevat munca omului și a glorificat achiziția drept realizarea cea mai de seamă a existenței umane. Spre deosebire de clerul medieval, care vedea munca umană ca pe un set de obligații necesare care trebuiau Îndeplinite, Locke a văzut În ea oportunitatea pentru care fiecare om trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cu sfârșitul programelor Great Society ale președintelui Lyndon B. Johnson. Odată cu 1980, America a abandonat efectiv ideea redistribuției echitabile. Alegerea lui Ronald Reagan, un transplant din Vest, ca președinte a fost semnalul Întoarcerii la un vis american anterior, acela care glorifica tema rags-to-riches și considera dreptul la proprietate ca fundamentul libertății americane. Acum totuși, rațiunea care a generat relațiile proprietății private Începe să fie depășită odată cu apariția noilor tehnologii, care, din nou, schimbă În mod fundamental concepția noastră spațio-temporală. Conectarea din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o lume ostilă și care nu poate fi prevăzută, care este capabil, prin perseverență și voință, să domine natura sălbatică, să controleze forțele răului și să transforme lumea Într-un loc sigur de trai. Fiecare nuvelă și film american western glorifică această poveste. Aceasta este ideea despre noi Înșine: oameni simpli, buni la suflet, care ne opunem răului și luptăm pentru dreptul fiecărei persoane de a fi liberă - definit ca autonomie și independență. De ce am urma o politica externă care să
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]