4,147 matches
-
talentul extraordinar al copilului. Am o petrecere, nu mi-l dați pe Norocel să ne cînte? a fost întrebat taică-su. Cît dați? Păi, să zicem două sute? Două sute de lei erau cîștigate cu spoitul lingurilor în trei zile. Două sute cincizeci, glumește tatăl talentatului copil. Fie cum spui. Norocel a venit plin de bacșișuri și de atunci era invitat pe la petreceri. Întîi ca o curiozitate, dar mai tîrziu ca maestru. Ceva nu-l mulțumea pe băiat și tot se ruga la taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
satului. Nici în sat nu făcea decît să întărească credința lăsată de strămoșii noștri. Cît despre minuni, eu unul nu cred. Cu siguranță că și Mercedesul său a auzit și, supărat tare, a făcut o pană. Credeam că ești catolic, glumește cu amărăciune Simion. Fără să miște mărunt din buze, trecea în revistă unele înjurături mai vechi și mai suculente. Scoate roata de rezervă, deși din fabrică, aceasta nu era prevăzută și o montează în locul celei sparte. Iaca am terminat treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Votați candidatul vostru! Urma o frîntură de melodie și apoi se relua: Votați Parpanghel! Votați PeReLe! Din nou o frîntură de muzică cultă. Un măgar, care păștea liniștit pe zonă, se sperie și aleargă năuc. Ăsta sigur nu mă votează, glumește amărît Parpanghel. Parcă numai el..., glumește nesărat asul-așilor campaniilor electorale. Cum stăm acolo? Nasol. De aia trebuie să rupem ceva din electorat. Și cu cît rupem azi ne ajunge? Întrebarea rămîne fără răspuns. Totul rămîne în urmă și mașinile țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de melodie și apoi se relua: Votați Parpanghel! Votați PeReLe! Din nou o frîntură de muzică cultă. Un măgar, care păștea liniștit pe zonă, se sperie și aleargă năuc. Ăsta sigur nu mă votează, glumește amărît Parpanghel. Parcă numai el..., glumește nesărat asul-așilor campaniilor electorale. Cum stăm acolo? Nasol. De aia trebuie să rupem ceva din electorat. Și cu cît rupem azi ne ajunge? Întrebarea rămîne fără răspuns. Totul rămîne în urmă și mașinile țin mereu direcția N-N-V. Din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să găsesc așa ceva? Moș Damian se freacă în cap și se mai scarpină puțin, apoi vorbește. Ar fi ceva, n-am vîndut tot. Cum?? Mai am o jumătate de hectar. La prețul matale, merçi. Poate ne-om împăca. Hai, nu glumi. Vreau și eu să fiu ctitor. Ce va mai rămîne voi dona bisericii. Dar eu doresc să fiu singur, am puterea... Dacă vrei pămîntul... Deputatul a venit cu avocatul, s-a făcut act de vînzare-cumpărare la o valoare enormă, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Abia acum Ilarion studiază atent strada și observă doi zdrahoni, cu dinții galbeni, expuși ca la muzeu, cu rînjete asasine. Înțelege că piticania nu se baza doar pe musculatura sa și, colac peste pupăză, știa prea bine că ăștia nu glumesc. Animal, da? Dar animalul ăsta o să-ți măsoare intestinele cu bățul ăsta! Jianu a observat că piticul avea un ciomag, gata pregătit să facă prăpăd în prețioasa sa osatură. Situația era gravă, extrem de gravă, se impuneau soluții fulger. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
singur. Tocmai de asta voi veni. Facem curat împreună, mîncăm și ne zbenguim pe canapea. Vasilică s-a făcut roșu ca racul fiert și pînă să zică ceva, Geta, cum îi spuneau amicii, bate în retragere. Nu te speria, mai glumim și noi. Stăm cuminți, cuminți și vorbim de ale noastre. Nu mă... sperii, dar mai aude cineva și cine știe ce își închipuie. Și dacă își închipuie, ce-i cu asta? Este sfîrșitul lumii? Dar chiar dacă ar fi adevărat, ce mare scofală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ascunde nimic, o asaltează cu insinuări. Te-ai grăbit, Roxana, și nu ai mai avut timp să te machiezi și la celălalt ochi? Ba timp ar fi fost destul, dar am sărit ca arsă cînd m-a pocnit. Hai, nu glumi cu noi! Păi, nu glumesc deloc! Adică? Cînd am fost lovită, am sărit ca un arc și am evitat alte mesaje expediate cu pumnul. Amicii nu mai rîdeau. Erau chiar revoltați că un idiot a lovit așa o bijuterie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
insinuări. Te-ai grăbit, Roxana, și nu ai mai avut timp să te machiezi și la celălalt ochi? Ba timp ar fi fost destul, dar am sărit ca arsă cînd m-a pocnit. Hai, nu glumi cu noi! Păi, nu glumesc deloc! Adică? Cînd am fost lovită, am sărit ca un arc și am evitat alte mesaje expediate cu pumnul. Amicii nu mai rîdeau. Erau chiar revoltați că un idiot a lovit așa o bijuterie de fată. Dar ce, cum, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
această poveste, a venit și Codrin ca turist, complet dezinteresat de obiectivele turistice. Ca și de nevastă, de altfel. După puțin timp primește un telefon de la Adriana. Tati, am o mare surpriză pentru tine... Zău? Te-au ales Președinte? Nu glumi. S-ar putea să fii tătic. Dar... Nici un "dar". Așa cum a fost, ai reușit. Ești sigură? Încă nu. Dar am semnele mele. Codrin nu era entuziasmat, dar nici rău nu-i părea. În fond, avea atîta avere și era bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de un ambasador, amicul lui. Străinii au rămas cu gurile căscate și ochii holbați a mirare. Era o situație jenantă, cei prezenți la masa noastră regretau că nu și-au ales un alt loc. Intervin ca să salvez aparențele: Domnul primar glumește. Poate puțină invidie, ar fi vrut și el să vorbească... Străinii acceptă greu situația și se interesează de orașul Brașov. După masă, primarul dobitoc, mă ia drept confident: Le-am zis-o. Nu-l pot suferi pe Moruzi ăsta. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu miere, ojă roșie. Mai mult actriță decât asistentă, dansatoare de cabaret, jucătoare de baschet, contabilă S.A. Ladorna, menajeră hotel 5*****, director de bancă, stewardesă, curvă de lux, poetă. Ana, dacă mai greșești o singură dată, te pun în zid, glumea doctorul făcându-i cu ochiul. Biroul era mic: trei scaune, un ficus în două frunze, o oglindă ciobită, o reproducere după Luchian (florile miroseau a diazepam), un registru de consultații cu marginile flendurite, un portdocument, trusa de rechizite, un cuier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
șters de pe listă; Tolea i-a spart inima cu o șurubelniță, în scara blocului; domn' Ierimia a stabilit că baronul suferea de claustrofobie, "a murit de anxietate în lift". Gata, tac, domnule căpitan! Aveți dreptate, cu ăsta nu-i de glumit. Hei, părinte, aruncă dracului boanda de pe tine, puți ca un aurolac! Până la Bistrița borăsc și laptele supt de la mama. Aduceți, bă, o găleată de apă de la iaz să turnăm peste el! Cum spuneți dumneavoastră. Iertați-mă. Cum spuneți dumneavoastră. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apendicită. ― Sper să fi mers toate ca ceasornicul. Acolo-i și Despina... ― Și eu cred la fel. ― Uite că și doctorii, și nu unul oarecare, ci ditai profesorul, și Încă chirurg, ajung pe masa de operație! - a Încercat Petrică să glumească. ― Se Întâmplă, fiindcă și ei sunt oameni. ― Transmite-i din partea mea urarea de Însănătoșire grabnică și o Îmbrățișare frățească. Voi trece mâine pe la el, dacă va mai fi În spital. ― De vrei să-l vezi, atunci să mergi pe la prânz
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de bancă În școala primară... Apoi... Ei!... Sunt multe de povestit... Dar mai știu eu pe cineva care a fost cercetaș - a continuat Nicu. Doctorul Gruia a tresărit, emoționat. ― Cred că Îl cunosc și eu, domnule profesor - a Îndrăznit să glumească Gruia. ― Pentru tine, Petrică, este o noutate. Este vorba de tatăl acestui tânăr doctor, Gruia;Toader Toaibă... ― Nu! Nu se poate! ― Ce nu se poate, Petrică? ― Se vede treaba că Dumnezeu le aranjează pe toate cu mare măiestrie. Nici nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Când medicii de diferite specialități vor spune „da” - adică poți părăsi spitalul - abia atunci Îmi voi pune și eu semnătura și parafa pe biletul de ieșire. Până atunci, mai va!... Și cum pe doctorul Pas nu l-a văzut vreodată glumind sau zâmbind, securistul s-a resemnat. S-a uitat la pacienții din jur, dar nu i-a răspuns nimeni, măcar cu o privire... După ce echipa care a făcut vizita a ieșit, securistul a rămas cu privirea În plafon, mestecându-și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mică și pasul Întins!” Sau, cum ar spune unul de colo, din mahala: „Ciocul mic și pasul mare”. Și a pornit călcând apăsat, fără să se uite Înapoi ca să vadă dacă eu Îl urmez au ba... Și mergea omul! Nu glumea deloc! Eu gâfâiam În urma lui și Îmi spuneam În gând: „Aista Îi de la țară. Nu-i târgoveț cum nu-s eu popă!”... După un mers răzbit de vreun ceas, ne oprește o santinelă. Nu știu ce i-o fi spus omul din fața
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vreme și au apărut patru puncte cenușii pe albul omătului. Nu alergau cu viteză mare... În clipa următoare, a apărut și Păpădie. „Ai reușit să faci ce trebuie?” - l-a Întrebat Toader. „Sper să fie de leac descântecul meu” - a glumit el. Aveam Încredere În priceperea lui Păpădie... „Sigur le-a pregătit el <rusnaciloră, o primire de zile mari” - gândeam eu. Am alergat spre cărarea patrulelor, unde ne aștepta Undiță cu ai lui, și apoi spre stânga, tot În pas alergător
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
militari italieni. Și „macaronarul” din fundul tranșeii cică ar fi răspuns: „Che bella voce!”... „Uite la tati. Eu am inima cât un purice, iar mami așteaptă să vadă dacă bănuiala ei este adevărată ca pe o izbăvire, și el... El glumește. Doamne, ce minune de om! Așa a reușit să treacă prin atâtea momente grele ale vieții, fără să-i fie zdruncinat psihicul!... Cum să nu iubești un asemenea om? Fericită ești, mami, că ai avut norocul să-l Întâlnești!” În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu mare plăcere. După ce și-a scos mănușile chirurgicale și s-a spălat pe mâini, a venit În fața lui Gruia, ― Vă urmez până În pânzele albe, domnule doctor - a vorbit cu ton de șagă doctorul Vatră, cel care de obicei nu glumea. ― Să mergem! - a rostit Gruia, dându-i Întâietate. Când au ajuns la cabinetul profesorului, s au oprit. La bătaia În ușă, profesorul a răspuns, ca de obicei: ― Poftiți, vă rog! Au intrat. Înainte ca doctorul Vatră să salute, profesorul l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la tine? ― S-a Întâmplat, Despi. S-a Întâmplat - a răspuns profesorul, cu un aer misterios. Despina a făcut ochii mari. Un crâmpei de zâmbet de pe chipul profesorului l-a dat de gol Însă. ― De ce zâmbești, tati? ― Pentru că eu am glumit și tu ai intrat În panică. ― Te rog să fii mai explicit, fiindcă abia acum m-ai băgat În ceață. ― Află că mâine... Mâine vei da cel mai dur examen din câte ai dat până În prezent. ― Dacă trebuie, nu mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
da cel mai dur examen din câte ai dat până În prezent. ― Dacă trebuie, nu mă pot opune. Poate Îmi spui și În ce domeniu? ― Vei face echipă cu... ― Cu cine, tati? ― Cu profesorul, Într-o operație de... apendicită. ― Cred că glumești, tati. ― Nici pomeneală. Avem de operat o copilă, nepoată a bulibașei pe care Îi știi și tu... Asta o facem la rugămintea Întregii cimotii a lor. Ei? Ce zici? Mă ajuți să ies din Încurcătură? ― Da’ ce? Te Îndoiești, tati
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Un bob zăbavă, vecine. Să așteptăm cuvântul final al comisiei. Nu zi hop până n-ai sărit șanțul. Și dezlegarea o vor da nu doar oamenii puși să judece calitatea răspunsurilor mele”, ci și cei cu „organul” - a reușit să glumească Gruia. Deși om trecut prin furcile Caudine ale multor confruntări, Gruia nu reușea să se liniștească. Mai ales că În timpul examenului fiecare membru al comisiei - cu excepția profesorului Hliboceanu - a fost un Sfinx. În cele din urmă, s-a retras și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ăsta, dumneata n-o să mai ai nici o bucățică de pământ și-o să muncești la colectivă!... Uluit, Grigore Gospodin își căscă larg gura, de parcă l-ar fi lovit apoplexia, și câteva clipe rămase nemișcat și mut, negăsindu-și cuvintele. Ei, dumneata glumești, nu vorbești serios, cuscre! reuși el, în sfârșit, să-și găsească graiul, ștergându-și cu dosul palmei bătucite de muncă nădușeala care începuse să i se prelingă încet pe frunte. Mai bine mort decât colectivist!... Că eu n-o să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la vârsta dumitale, e-hei!... mă-ncurcam în poalele domnișoarei Hus!... De altfel, nu numai profesorul, dar și colegii, remarcând că de la o vreme nu-l mai văzuseră împreună cu Felicia, îi băteau tot felul de apropo-uri pe această temă, glumeau și îl tachinau, atunci când nu îl întrebau de-a dreptul ce se mai aude cu prietena lui de la filologie. În sinea sa, Victor convenise și el că lucrurile nu prea erau în regulă și că s-ar fi cuvenit măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]